3,596 matches
-
fiul său și nu izbutea nici măcar să Îl zărească timp de cîteva clipe; putea fi o pedeapsă tîrzie a faptei de odinioară, și-a zis, Îl vînduse pe cel căutat acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cât și sentimental, să vă expun toate informațiile. Pentru liniștea tuturor, precizez faptul că noi facem operația de transplant cornean, întotdeauna, sub efectul anesteziei generale...Un moment, te rog, Laura! o întrerupse Iustin, care a tăcut până în acea clipă, părând cufundat într-o adâncă meditație. Cât va dura aceasta, ultima variantă expusă și susținută de tine, după cât am observat? Adică, nu operația în sine, ci de la ea și până în momentul în care... voi putea vedea, doream să știu. - Dragul meu, ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lor și căzu ca un fum gros la mijloc, iar două brațe subțiri îl cuprinseră de gât, în vreme ce un glas șoptit de fată întreba: " Te simți bine, la noi, nu-i așa?" Felix se lăsă în voia brațelor și se cufundă cu ele în visuri. II A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a unui pian care răsuna prin apropiere. Cineva trecea mâinile cu jovialitate pe deasupra clapelor, cântând cu multă dexteritate un exercițiu complicat, care varia la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat, cu fața suptă, împăroșată și ceroasă, părea însăși moartea. Otilia voia să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale fetei, omagiat cu furtuni de execuții la pianoforte, mângâiat, răsplătit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se întuneca din nou de gelozie și-i ura moșierului o moarte repede. Într-o după-amiază, Otilia și Felix erau cufundați într-o convorbire de aceasta fără sfârșit, rezemați unul de altul, mînă-n mână, când se auzi clopoțelul. Otilia și uitase că aștepta pe Pascalopol. Felix se făcu roșu de ciudă la față. - Spune-i că nu ești acasă! Otilia se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de stângăcia lui, de situația, deplorabilă pentru un bărbat, de a fi sedus de o femeie. G. Călinescu XII Peste câteva zile, Felix primi o carte poștală ilustrată care-i făcu să-i tresară inima la-nceput, și-apoi îl cufundă în tristețe și mai mare. Pe o vedere de la Paris (eternul Turn Eiffel), recunoscu scrisul Otiliei. Fata îi trimitea scurte salutări din Franța, unde nu spunea cu cine se află, întreba de moș Costache și de el și-l ruga
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sîntem deja așa bolnavi, să facem măcar economie de pingele, când o fi să mergem până acolo, în prăpădenia de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura noastră scăpare (a celor sortiți morții, precum și a celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați în niște copăi balii, de spălat rufe, clocotind pe aragaze, și gândaci pe pereți. Cel puțin ăștia de pe pereți par cei mai înverșunați, rânduiți cum sânt ca la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în viitor, vrednica mînă." - Vai de capul tău! Ești papuaș rău. Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi de muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pinky... Femeile zâmbiră înveselite și așteptară. Înregistraseră că traversează o criză. Trecu un minut, trecură două. De asta erau ele, minutele, făcute să treacă, dar chestia asta cu trecutul iată că se întîmpla acum tare încet. Mai trecu un minut, cufundând doamnele într-o gândire profundă și, deodată, glasul Patriciei îl electrocută: - Nu zău? Deci habar n-aveam, nu te cunoaștem!... Nu e numele tău, în acte, Sergiu S. Mărăcine?! E adevărat. Nici cât un vârf de unghie, nu te știm
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei. Pascal - dar mai cu seamă Nietzsche - par niște reporteri ai eternității. Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii și le-ai despuiat de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistențele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint al frunților lor - până ce se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt, zugrăvindu-și în aerul albastru mărginile lui tivite cu roșață. Înserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului și tremură voluptos în aerul moale și clar al serei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amor... Ea-i cădea mereu cu capul pe sân - părea că adormise în brațele lui. "Ce frumoasă este", gândi el înfiorat. Abia acum băgă de samă că ea era goală. El alergă la patul lui ș-o culcă... Ea se cufunda parecă-n perini... perini de pânzării albastre... El se alătură de ea... dar ea parecă fugea în perinile prea moi, el o cuprinse tare, o lipi de corpul lui... își închise ochii și-i sfărama parcă buzele în sărutări. Se-nădușea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
năruită. Un podeț mișcător, mai mult putregăit, ducea peste șanț la curtea castelului. El merse-năuntru. Lumina apăru în fereasta unuia din turnuri, apoi trecu, parecă purtată pin tot castelul, pe lângă toate ferestele și dispăru. În aceeași vreme luna se cufundă după un nour negru, nelăsând nici o urmă de pală măcar și era un întuneric cum nu mai fusese. Tăcere mortală... Cavalerul își legă calul de stâlpul unui fel de șură, s-apropie de casă și merse-n față-i cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din fumul ce le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar pentru aceasta, sugestia este mai întîi scoasă din obscuritatea simțului comun și adusă-n prim-plan, devenind tema centrală a psihologiei mulțimilor doar cînd acestea din urmă se multiplică și iau amploare. Observînd metamorfozele pe care le suferă indivizii cufundați în mulțime, pe străzi, în birouri, în întreprinderi ori la adunările politice, fiecare dintre noi poate avea impresia că descoperă cîte puțin din ea cam peste tot. Da, pe la sfîrșitul secolului trecut sugestia se transformă într-un fenomen general datorită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
moment dat. II Imaginea pe care ne-a lăsat-o veacul trecut e clară: un secol de explozie a mobile vulgus, violent și maleabil. Observatorul din afară vede în el o concentrație de materie umană amorfă în care s-a cufundat fiece individ, pradă unui val de delir social. Flaubert îl înfățișa deja pe eroul său, Frédéric, cuprins de beția colectivă indusă de Revoluția din 1848: "Îl furase magnetismul mulțimilor"18. Exaltarea fascinează și neliniștește în același timp, numai că mulțimea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și în întreprinderi, în adunările parlamentare sau în cazarme, fie și-n stațiunile de vacanță, peste tot nu veți vedea decît mulțimi, fie ele statice sau în mișcare. Anumiți indivizi le traversează ca pe-un fel de purgatoriu. Alții se cufundă-n ele și nu mai ies niciodată. Nimic n-ar putea defini mai bine faptul că noua societate este înainte de toate o societate de masă. O recunoaștem după număr, după instabilitatea legăturilor între părinți și copii, prieteni și vecini. Ne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
propagandă ce a operat la o scară nemaîntîlnită înainte. Pînă la acea dată, doar Biserica mai egalase uneori o astfel de performanță. A asocia mijloacele de sugestie sau de influență ale politicii și tuturor formelor de comunicare, a învăța să cufunzi indivizii și clasele într-o masă, iată o noutate absolută în epocă adusă, se știe, de psihologul francez. Se mai cunoșteau cîteva rudimente, dar el le-a sistematizat și le-a turnat în tipare de reguli, beneficiind de o aparență
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acasă, la familie, se sustrage timp de-o oră sau două cadrelor normale ale societății. El se găsește pe stradă sau în metrou, atom al unei mulțimi zumzăitoare și multiple. Plimbăreț sau vagabond, el este atras de gloată și se cufundă-n mulțime cu o plăcere intensă. Baudelaire, în Spleen de Paris, descria fenomenul ca pe "o artă". "Cel care se plimbă, solidar și gînditor, află o lecție unică în această comuniune universală. Cel care se unește ușor cu mulțimea cunoaște
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o privare senzorială ce restrînge contactul cu lumea exterioară și are drept consecință căderea subiectului într-o stare hipnotică de reverie. Pacientul, care depinde efectiv de hipnotizator și își vede cîmpul de senzații și idei limitat de acesta, se trezește cufundat în transă. El se supune în întregime ordinelor ce i se dau, execută ceea ce i se cere să execute, pronunță cuvintele pe care îi ordonă să le pronunțe, fără a avea cea mai vagă conștiință de ceea ce face sau de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trec dincolo de conștiința personală, transgresează domeniul rațiunii și al sentimentelor clare pentru a accede la o arie a psihismului inconștient. Acolo se face simțită cu putere influența memoriei profunde, asemenea unei iradieri provenite de la o sursă anume. Ca și cum individul, o dată cufundat în somn, întoarce spatele lumii sale obișnuite, predîndu-se cu totul unei alte lumi. N-ar fi fost însă suficientă analogia între un grup de hipnotizați și un grup de indivizi în stare de veghe pentru a transpune fenomenul de la unii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
faptul că individul, plasat într-o atare stare, se supune "tuturor sugestiilor operatorului care l-a determinat să-și piardă (personalitatea conștientă n.a.) și să comită acte ce contravin flagrant caracterului și habitudinilor sale. Or, observații atente dovedesc că individul cufundat pentru o perioadă într-o masă în acțiune cade destul de repede ca urmare a unor efluvii degajate de masă ori dintr-o altă cauză încă decunoscută într-o stare particulară ce seamănă foarte mult cu starea hipnotizatului, aflat la bunul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imposibil"163. Nu fac nici o distincție între vis și realitate, între utopie și știință. Nu percep obstacolul ce stă în calea împlinirii dorințelor lor. Nu înțeleg nici cuvintele sortite să le trezească, să le facă să renunțe la ceea ce reclamă. Cufundate în somnul lor hipnotic, nu numai că le putem face să accepte orice, dar chiar trebuie să le promitem totul, acesta fiind singurul limbaj care le atinge și pe care îl aud. Rețeta e clară: "dacă o mulțime cere luna
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]