2,880 matches
-
cum sunt, dar când mă gândesc ce era prin țară, parcă-mi saltă și-acum inima de bucurie! Călugării se uitară unul la altul. — Bine, bine, voinice, ce era știm și noi, dar ce-a mai fi rămas ar dori cugetul să afle - glăsui Metodiu. Voinicul își aținti privirea în depărtare. — Și eu aș vrea - suspină el. Dar uite că trebuie să stau aici. Păi de ce trebuie? - întrebă Iovănuț copilăros. — Cum de ce? M-a pus domnul să păzesc hotarele, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călugări își reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă numesc astfel. îngăduiți-mi, așadar, cu înțelepciunea de care văd că dați dovadă, să vă numesc „oameni buni”. — Preacuvioșia-ta - răspunse Stănciuiescu Vasile - numește-ne matale cum vrei. Că ne vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se gândea, în timp ce Cosette se apropia zâmbitoare, cu ochii ei negri, aprinși, că va trebuie să facă mult mai mult pe viitor, să muncească mai cu sârg, să fie mai activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care cei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai ușor. Căci nu m-aștept ca junele luminăției-tale cuget să se tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi, am fost acolo unde ritoriceasca vorbire e ținută la mare preț și cuvintele sunt ca banii: dacă le ai, bine, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
supușii săi dragi adunați în jurul lui pentru a se veseli, la fel cum în alte dăți l-au înconjurat spre a se întrista. Un murmur de încuviințare se ridică din mijlocul boierilor. — Bucurie în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea, văd că tovarășii dumitale nu se simt tocmai bine de când, fără vreun gând rău, poposit-am la masa voastră. Au ce să fie? Este cumva de vederea prăfuitei noastre sutane prilej de întristare? Apasă-vă ceva pe suflet? Simte cugetul vostru urcând dinspre stomac greața acelei băuturi despre care, necunoscând-o prea bine, mi s-a spus că trezește în om dorința nu numai de a judeca lumea, ci și de a o schimba? — Precuvioșia-ta - răspunse Vasea, învârtind între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm și n-ar fi trebuit să zăbovim aici. Dar poate oare cugetul nostru să nu-și dea toată silința a face bine când vede câte se împotrivesc fericirii legitime a fiului dumneavoastră și a fetei jupânului Macek, Malgorzata? — Fiu? Care fiu? - clipi doamna Potoțki. — Fiul dumneavoastră, Zbignew - răspunse Metodiu. — Am eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se întoarse în culcușul ei, gândindu-se nu fără admirație, că o țară unde oamenii fac politichie până și în somn nu va putea fi îngenuncheată ușor. Episodul 180 SE PUN LA CALE LUCRURI MARI Cu excepția lui Broanteș, ale cărui cuget și simțiri se îndreptau adesea spre țigăncușă, nimeni nu băga de seamă tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colțurile catedrei, însoțiți de doi soldați de gardă elvețiană, se iviră Metodiu și Iovănuț. Papa le aprecie dintr-o ochire curățenia sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce minunat, ce înălțător este până la urmă să te umilești. Să te târăști pur și simplu în fața mai marilor tăi, să fii un vierme, o mașină de încuviințat, să fii mereu îndoit cu trupul și cu mintea, să-ți biciui cugetul care spune „nu” până va spune „da, da, da”, să pândești fiecare mișcare a aproapelui tău numai pentru a-i sări întru ajutor, să ai mereu un zâmbet nătâng, de aprobare, pe față, când îți vorbește cel de deasupra ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată, o rană adîncă sîngerîndă... Dar eu eram cel care se afla atunci, acolo... fără nici o Îndoială, eu și nu altul. Aveam de gînd să-i urmez harta LUI, dar mergeam după a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Academiei de la o masă mică, de lângă un pat pe care, de multe ori, era nevoit să se întindă. De acolo, îi cuprindea pe toți cu acea privire caldă, dar răscolitoare, călăuzindu-le gândurile într-o apropiată și strânsă înmănunchere de cugete și fapte care aveau să facă cinste orășelului care era Bârladul copilăriei sale. Bârladul acelei copilării total nefericite în care a resimțit mereu lipsa nu numai a căldurii părinților ci și răceala străinilor, a camerei unde era găzduit. Avusese mereu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
adevărata primăvară și de vremile în care-mi îmbălsămam tot sufletul cu mirosul de călțunași de la Muche... de mi-au rămas până și acum parfumate amintirile. Acum sunt om în toată firea și-n loc de călțunași caut fapte și cugete, care să-mi prevestească soarele, lumina, bucuria de a trăi, cum îmi prevesteau altădată florile acelea mici și atât de curajoase, încât să înfrunte, ele cele dintâi, asprimea vremilor... Caut fapte și cugete în mine și-n afară de mine, în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
-n loc de călțunași caut fapte și cugete, care să-mi prevestească soarele, lumina, bucuria de a trăi, cum îmi prevesteau altădată florile acelea mici și atât de curajoase, încât să înfrunte, ele cele dintâi, asprimea vremilor... Caut fapte și cugete în mine și-n afară de mine, în oameni, în cărți... și nu găsesc. Simt nevoia de a face ceva pe lumea asta... De unde nestăpânita asta dorință de a face ceva deosebit, mare chiar, măcar de nu s-ar cunoaște toată
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ceva pe lumea asta... De unde nestăpânita asta dorință de a face ceva deosebit, mare chiar, măcar de nu s-ar cunoaște toată mărimea decât după o sută de ani și măcar de-aș suferi pentru acel ceva - nu știu ce, faptă sau cuget - măcar de-aș suferi întreaga mea viață, lipsurile, foamea, luptele (când aș fi putut trăi sătul și liniștit)...” Și la Bârlad, însuflețit de înalte idealuri umaniste își va jertfi mare parte din timp nu numai sensibilităților personale, ci mai cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942 «Mult iubite frate Vasilică, Tânărul meu prieten, sonetistul G. Costandache pe care l-ai întâlnit, desigur, prin Cuget clar, « Convorbiri literare » și « Cetatea Moldovei » a scris pentru Radio o conferință (...). Te rog să-l primești în programul cel mai apropiat, dacă s-ar putea chiar pentru săptămâna viitoare. Cred că după Crăciun ne vom vedea. Te îmbrățișez din
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ție în loc, să o păstreze, cât ar fi de îmbălsămată, ca pe niște moaște neatinse. Eu până acum am fost cioban și am scris ciobănește, cu belșug de material. Acum vreau să fiu intelectual și să mă strădui să torn cugetul într-o formă pe care limba cu mare luptă mi-o dă și încă cu zgârcenie. Dar poate că n-am dreptate și va fi de-ajuns să vie un altul, cu putere și adevărat talent și va face pentru
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și păreau a fi plini de roua recunoștinței, atât de mult apreciase expunerea lui Alexe. Acum, dacă era să se gândească la soții Alexe, murmura împietrită CÂRTITORII și își masca ușorul sentiment de jenă, o oarecare alterare a propriului său cuget, o dereglare de-o clipă numai, după care totul reintra în normal, se scutura de ei ca de o conștiință prea sâcâitoare ce nu-ți dă voie nici măcar să respiri. Dar atunci când era atât de tânără și soții Alexe exercitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă e de o gelozie feroce, camuflată, dă drumul șopârlelor, te face să înțelegi că urcușul lor cam dă de bănuit, că toți sunt niște cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le e greu să mai discearnă ceva și-l cred un neînțeles, un ultragiat, bietul om spun ei, trece prin atâtea neplăceri, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Convorbiri literar. Fost director al revistei Columna. În prezent, este directorul revistelor Acolada și Confesiuni. Distincții: Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor Familia, Convorbiri literare, Poesis (în două rînduri), Euphorion, Mozaic, Cuget liber, Premiul național Tudor Arghezi, Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia, Premiul Asociației Culturale Duiliu Zamfirescu, Premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009 Cariera literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă vor mângâia de câte ori voi pofti . Acum e vremea jocului ' de-a Șoarecele & Pisica . . .' Despre al doilea gând, după masa de prânz" AMERICANUL STATORNIC (14 Octombrie, 2006) Sunt unul dintre acei americani statornici. M-am născut în secolul 20, însă cugetul meu sălășluiește în secolul 19, iar acum e secolul 21. Sunt unul dintre acei americani statornici. Mai cred în Constituție, Garanția Loialității, Statuia Libertății, și "Drapelul Presărat cu Stele." Da, susțin întru totul multiculturalismul când înseamnă amestec al cremelor acelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]