KorAP: Find »[drukola/base=curajos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...188 >

4,693 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și Petronius, care-și tăiaseră venele deoarece Nero poruncise să fie uciși, pe Nero însuși, omorât de servitorul său și - tresări, speriat și uimit - privirea lui Galba în clipa când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
chip muritor pe care îl văzuse vreodată. Ținea ochii închiși. — Nu vei reuși niciodată, rosti vrăjitoarea rar, cu glas slab, ce venea parcă de departe - nu vei reuși niciodată să împlinești ritul care te-ar face să devii un bărbat curajos și cinstit. Nu te vei sacrifica pe tine însuți lui Marte. Nu tu vei lupta să devii împărat... Ca să devii împărat, îl vei pune să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înapoi. Sau, poate, crede că te vor trăda într-un moment dificil... Nu uita că ținea la Galba. La Roma, doar batavii erau dispuși să-l apere. — Dar el, Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-i explice motivul prezenței lor acolo. Nori întunecați se adunau pe cerul Imperiului; alianța dintre germani și Imperiu avea să le aducă multe beneficii triburilor de dincolo de Rhenus, în primul rând tribului lui Julius Civilis, cel mai puternic și mai curajos. Le aduseseră daruri. Deschiseră saci din piele plini cu aur și alții plini cu sesterți. Le arătară mătăsuri și bijuterii. Promiseră tot felul de ajutoare și, bineînțeles, puterea absolută pentru Julius Civilis. El avea să-și conducă poporul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
legat. El este noul general al Legiunii Galbiana. Valerius Mucrus a rămas în castru și-i ține locul pe timpul absenței sale. — Legat! exclamă Valerius așezându-se. Tocmai de asta se temea Vitellius... că Galbiana va fi condusă de un bărbat curajos, ca fratele meu. — Vitellius îl va primi mâine pe Antonius. Discuția va avea loc în pulvinar, în amfiteatrul de unde Vitellius va privi luptele de gladiatori. — În pulvinar? În timp ce gladiatorii vor muri în arenă, Vitellius se va uita la ei, îmbuibându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mi-a confirmat că Vitellius le impune luptătorilor lui să-i omoare pe cei pe care i-au învins. În felul ăsta îi aduce sacrificii lui Marte. — Ai vorbit cu el? — Cu Salix? Da, l-am văzut. E un bărbat curajos, știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tacă și să încerce să-și stăpânească mânia. Am auzit că ți se spune Plisc de Găină, pentru curajul tău - o clipă, Vitellius se uită distrat spre arenă, apoi îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce i s-a poruncit, răspunse Antonius - și, luând cupa pe care sclavul i-o pusese în față, o ridică, apoi o lăsă să cadă pe podea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Își puse pe genunchiul lui Valerius mâna cu unghii negre și îi povesti că, în cei cinci ani obligatorii petrecuți la Ludi, Salix reușise să câștige, cu ajutorul zeilor, unsprezece din cele douăsprezece lupte în arenă. Nu învinsese întotdeauna, dar era curajos. — Curajos, înțelegi? De fiecare dată când pierduse, publicul îl grațiase. Nu suntem noi cei care hotărăsc dacă cineva trăiește sau moare? Suntem aici pentru că ne plac oamenii curajoși, nu-i așa? râse el și adăugă că, dacă Salix pierdea, iertarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
puse pe genunchiul lui Valerius mâna cu unghii negre și îi povesti că, în cei cinci ani obligatorii petrecuți la Ludi, Salix reușise să câștige, cu ajutorul zeilor, unsprezece din cele douăsprezece lupte în arenă. Nu învinsese întotdeauna, dar era curajos. — Curajos, înțelegi? De fiecare dată când pierduse, publicul îl grațiase. Nu suntem noi cei care hotărăsc dacă cineva trăiește sau moare? Suntem aici pentru că ne plac oamenii curajoși, nu-i așa? râse el și adăugă că, dacă Salix pierdea, iertarea publicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
unsprezece din cele douăsprezece lupte în arenă. Nu învinsese întotdeauna, dar era curajos. — Curajos, înțelegi? De fiecare dată când pierduse, publicul îl grațiase. Nu suntem noi cei care hotărăsc dacă cineva trăiește sau moare? Suntem aici pentru că ne plac oamenii curajoși, nu-i așa? râse el și adăugă că, dacă Salix pierdea, iertarea publicului i-ar fi adus cel de-al doisprezecelea punct, ultimul de care avea nevoie ca să fie liber. Mulțimea izbucni în urlete. — Privește, zise bărbatul, arătând spre arenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă să strige, cuprins de bucurie. Striga împreună cu ceilalți, ridicând brațele spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Îl privise curioasă pe Antonius Primus în seara când acesta ajunsese, lac de sudoare, cu o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Cui a încredințat împăratul comanda armatei? Lui Spurinna... și mai cui? — Lui Suetonius Paulinus, lui Annius Gallus... — Îi cunosc - Antonius păru să se liniștească. Sunt generali cu experiență, toți sunt militari experți... Îmi sunt prieteni. Vestricius Spurinna e un comandant curajos, prieten cu nepotul marelui Plinius... Annius Gallus mi-a fost tovarăș de arme în Britannia. Suetonius Paulinus a fost legat în Mauritania; l-am cunoscut la Roma... Întotdeauna a fost generos și loial. Sunt oameni bine pregătiți, oameni curajoși. — Împăratul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
comandant curajos, prieten cu nepotul marelui Plinius... Annius Gallus mi-a fost tovarăș de arme în Britannia. Suetonius Paulinus a fost legat în Mauritania; l-am cunoscut la Roma... Întotdeauna a fost generos și loial. Sunt oameni bine pregătiți, oameni curajoși. — Împăratul nostru i-a trimis înainte ca să ocupe malurile Padului cu o parte din armată. Otho venea în urma lor cu cohortele pretoriene și mulți soldați din infanteria marină, care erau gărzile lui de corp. L-am văzut: mergea pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să-și aducă aminte de el. Apoi a împărțit banii pe care îi avea celor din casă, s-a retras în camera lui, iar în zori și-a străpuns pieptul cu un pumnal. Așadar împăratul nostru a ales o moarte curajoasă. Tocmai el, care era atât de efeminat, și purta perucă pentru a-și ascunde chelia, și în fiecare dimineață își punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
prea bine asta. Pot doar să fac în așa fel încât, dintr-un laș, să ajungă un bărbat care știe să apuce o armă și să-și apere viața. — Valerius nu e laș, legatule, răspunse Titus, privindu-l încruntat. E curajos, dar curajul lui este diferit de al nostru. Pentru el, viața e sacră. Pentru el, orice armă e o insultă adusă vieții. — Îmi cunosc fratele. Întotdeauna s-a temut... — Dar nu s-a temut de moarte, dacă a reușit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu glas scăzut. Antonius lăsă capul în jos. — Iartă-mă, maestre. Nu știu de ce m-am simțit așa de furios dintr-odată... Poate pentru că ar fi trebuit să-l înveți pe Valerius nu doar să vindece, dar și să fie curajos și să nu aibă oroare de arme, de violență... Violența zace în noi toți, o întâlnești peste tot în lume. Misiunea noastră este s-o înăbușim sau s-o dezlănțuim când avem nevoie de ea, pentru a servi idealurilor noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
teribilă a împăratului, știu... Vrea să mă vadă intrând în arenă, vrea să vadă cum mor acolo, în fața lui. Ce-i vei spune însă lui Vitellius dacă mor în timpul antrenamentelor, așa cum se întâmplă cu atâția începători? Cum vrei să intru curajos în arenă, dacă nici măcar nu știu să țin scutul? — Unde vrei să ajungi, Valerius? Manteus scruta neîncrezător și curios chipul plin de vânătăi al lui Valerius. — Ce vrei să spui? Valerius se aplecă spre lanist și vorbi cu glas scăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
am venit din Lusitania. Fă-mi loc să trec. — Iar eu sunt Valerius... secutor. Trec eu mai întâi. — Ai grijă, Valerius, se auzi un glas batjocoritor. Cu Flamma nu-i de glumit. Înainte să ajungă gladiator a fost un centurion curajos. — L-a ucis pe amantul soției lui, când i-a găsit împreună, adăugă altul, printre strigătele entuziaste ale celorlalți. I-a tăiat gâtul... Păcat că era un înalt ofițer din legiunea lui! — S-a salvat numai pentru că se bucura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să fii curajos. Un gladiator care nu e violent este doborât. În clipa aceea îl văzură pe Rubrus apropiindu-se de alți începători, care așteptau în ploaie, nemișcați și tăcuți. — Mai trebuie să vă amintesc că sunteți secutores și că trebuie să alergați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Ca să ne spioneze? întrebă Antonius, îndepărtând o frunză pe care vântul i-o lipise de obraz. Ca să-l informeze despre planurile noastre? Îți aduc aminte că Vedius Aquila e de mulți ani legatul Legiunii a treisprezecea... Arrius Varus e foarte curajos și mi-e bun prieten. Tu nu-i cunoști, dar eu sunt convins că știu să-și supravegheze soldații. În plus, amândoi sunt adepții cultului lui Mithra, ca tine și ca mine. Oare asta nu-i de-ajuns? încheie Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un fel de dans războinic. — Cine a mai auzit ca lupul să fugă pentru că vânătorul l-a rănit cu o săgeată? Cine a mai auzit ca ursul să dea înapoi când un șoarece îi fură prada? Nu suntem noi mai curajoși decât lupii și mai puternici decât urșii, nu suntem noi stăpânii acestor păduri? V-a întristat înfrângerea de la Bedriacum... Nu uitați că soldații noștri călare au reușit să spargă liniile lui Caecina. Nu uitați că ați fost înfrânți doar pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tacă. Credeți că sunteți puțini? Totuși, acum putem conta pe șase legiuni: trei din Maesia, două din Pannonia și una din Dalmatia. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Nu suntem oare îndeajuns de puternici? Nu suntem oare îndeajuns de curajoși? Nu ne însuflețește voința de a-l înlătura pe tiranul de la Roma, care distruge Imperiul nostru? Făcu o altă pauză, mai scurtă. — De ce să-l așteptăm pe Mucianus? repetă. — Tu ne îndemni să pornim imediat la luptă? Tampius se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
numele tău. Ai fost consul... Asta dă demnitate taberei noastre, a răzvrătiților. Înconjurat de soldați, avându-i alături pe Arrius Varus și Errius Sartorius, Antonius ridică iar brațul, cerând să se facă liniște. — Îi vom trimite mesaje lui Aponius Saturninus, curajosul guvernator al Maesiei, să se grăbească să ni se alăture împreună cu oamenii lui. Ca să apărăm granițele de pe Danubius vom conta pe sprijinul sarmaților și al suebilor, un popor care-și respectă jurămintele. Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-ajuns o lovitură de sabie ca să tai frânghiile. Imediat, doi soldați tineri se năpustiră înainte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]