2,636 matches
-
Palatul Regal din Caxias, unde locuia, și a călătorit la Madeira. Clima insulei avea o bună reputație pentru tuberculoză iar Maria Amélia nota: "febra dispare ca prin minune, spun ei!" Maria Amélia și mama ei, care a însoțit-o, au debarcat la 31 august la Funchal, capitala Madeirei. Prințesei i-a plăcut foarte mult insula și i-a spus mamei sale: Dacă într-o zi îmi voi recăpăta sănătatea, nu-i așa că vom sta multă vreme pe această insulă? Vom face
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
timp după miezul nopții, un preot a împărtășit-o; Prințesa a murit în aceeași dimineață în jurul orei 4. Corpul prințesei a rămas în capelă până a fost dus înapoi în Portugalia la 7 mai 1853. La 12 mai cortegiul a debarcat la Lisabona și au urmat funeralii grandioase. A fost înmormântată lângă tatăl ei.
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
după o perioadă de instrucție și reorganizare, australienii au fost incluși alături de trupele britanice, indiene și franceze în această campanie. Armata combinată reprezentată de Corpul de Armate al Australiei și Noii Zeelande (ANZAC) - comandată de generalul britanic William Birdwood - a debarcat în peninsula Gallipoli la 25 aprilie 1915. Deși campania părea promițătoare și avea perspectiva transformării războiului, Campania Gallipoli a fost slab concepută și a durat în cele din urmă opt luni de impas, fără atingerea obiectivelor propuse la debutul său
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
serie de înfrângeri în decursul primelor luni ale Războiului din Pacific. Divizia a 8-a și escadroanele RAAF din Malaya au format componenta cheie a forțelor Commonwealthului care nu au fost capabile să oprească o mică invazie japoneză care a debarcat la 7 decembrie, în bătălia din Malaya. Forțele Commonwealthului au fost nevoite să se retragă la Singapore la sfârșitul lunii ianuarie dar au fost forțate să se predea la 15 februarie, după ce japonezii au capturat majoritatea insulei. Mici trupe australiene
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
japoneze de capturare a orașului Pau din ianuarie 1943 și au declanșat ofensiva prin Campania Salamaua-Lae din aprilie. La sfârșitul anului 1943, Diviziile a 7-a și a 9-a au jucat un rol major în Operațiunea Cartwheel, când au debarcat la est și vest de Lae și au securizat peninsula Huon în timpul Campaniei din Peninsula Huon și a celei din Finisterre Range. Continentul australian a intrat sub atacurile japoneze între 1942-1943. Submarinele nipone au operat în apele australiene din mai
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și Anatoliei. Contextul geopolitic al acestui conflict este legat de împărțirea Imperiului Otoman, care la rândul lui era o consecință directă a înfrângerii Imperiului Otoman în timpul luptelor Primului Război Mondial. Antanta a permis Greciei să-și debarce forțele la Smirna, ca parte a înțelegerilor de împărțire a Imperiului Otoman. În timpul războiului, guvernul otoman s-a prăbușit complet, iar Imperiul Otoman a fost împărțit între puterile învingătoare odată cu semnarea Tratatului de la Sevres pe 10 august 1920. Au existat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
eșecul capaniei militare din Asia Mică și la tulburările sociale din perioada interbelică. Istoria războiului greco-turc începe odată cu Armistițiul de la Mudros. Operațiunile militare greco-turce pot fi împărțite în trei faze importante: Pe 15 mai 1919, 20.000 soldați greci au debarcat sub protecția unei flote greco-franco-britanice la Smirna și au preluat controlul asupra orașului și regiunii adiacente. Justificarea legală a operațiunii a fost dată de articolul 7 al Armistițiului de la Mudros, care permitea Aliaților „să ocupe orice punct strategic în eventualitatea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
asigurat apărarea frontierei greco-bulgare. Constantin a aprobat semnarea unui asemenea înțelegeri doar în condițiile în ce Grecia ar fi fost atacată. După ce nu reușit să depășească opoziția monarhului, Venizelor a adoptat o nouă tactică, permițând trupelor britanice și franceze să debarce în Macedonia, în vederea pregătirii atacului de la [[Campania Gallipoli|Gallipoli]]. Această hotărâre a provocat derută în rândul guvernanților și Venizelor a profitat de acest moment pentru forțarea votului parlamentarilor, care, cu o majoritate de 37 de voturi, au aprobat declarația de
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
de rege, fără a se ține seama de opinia poporului. Tensiunile dintre cele două tabere au crescut gradual de-a lungul anului următor. Opinia publică nu era însă foarte clar împărțită în acea perioadă. Când forțele franceze și britanice au debarcat la Salonic, în conformitate cu permisiunea dată de Venizelos pe vremea când era premier, grecii l-au sprijinit pe rege, care considera că Aliații au violat suveranitatea țării. Totuși, mai târziu, când [[Puterile Centrale]] au preluat controlul asupra Macedoniei în mai 1916
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
în noaptea următoare. Debarcările japoneze au fost susținute de hidroavioanele din "Kamikawa Maru", cu baza la Thousand Ships Bay de pe Santa Isabel. Circa 400 de soldați ai marinei japoneze, în principal din Forța Specială Navală de Debarcare Kure 3, au debarcat de pe transportor pe barje și a început imediat construcția de clădiri pe Tulagi și la Gavutu-Tanambogo. Avioanele de pe "Shōhō" au acoperit debarcarea până la începutul după-amiezei, când forța lui Gotō s-a întors către Bougainville să realimenteze pentru a se pregăti
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Operațiunea "RY", "Okinoshima" a fost scufundată de submarinul USS " S-42" în largul insulei New Ireland (). În total, 87 de soldați ai marinei japoneze au murit în atacurile aeriene de la 4 mai asupra insulei Tulagi, și 36 dintre soldații care debarcau au fost grav răniți. Echipajul de pe avionul de pe "Yorktown" pierdut au ajuns pe Guadalcanal după ce au plutut trei zile în derivă pe ocean. Un misionar romano-catolic i-a dus la Martin Clemens care a aranjat ca un vas să-i
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
avut efectul de a lăsa baza de la Tulagi fără protecția altor baze japoneze. Tulagi era la patru ore de zbor distanță de Rabaul, cea mai apropiată mare bază japoneză. La 7 august 1942, 11.000 de pușcași marini americani au debarcat pe Guadalcanal și 3.000 pe Tulagi și pe insulele dimprejur. Soldații japonezi de pe Tulagi și de pe insulele apropiate erau în inferioritate numerică și au fost aproape cu toții uciși în bătălia de la Tulagi și Gavutu-Tanambogo în vreme ce pușcașii marini americani de pe
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
retras, dar Franța, sub conducerea lui Napoleon al III-lea, s-a hotărât să profite de ocazie pentru a înființa în Mexic un imperiu latin care să favorizeze interesele Franței. Spre sfârșitul lui 1861, o flotă franceză a atacat Veracruz, debarcând o forță franceză și forțând retragerea președintelui Juárez și a guvernului său. Avansând din Veracruz către Ciudad de México, armata franceză a întâmpinat rezistență din partea mexicanilor lângă Puebla, la redutele mexicane Loreto și Guadalupe. Armata franceză de 8.000 de
Cinco de Mayo () [Corola-website/Science/321739_a_323068]
-
tentative majore care au eșuat: prima s-a împotmolit la doar câțiva kilometri de Washington, D.C., în Prima Bătălie de la Bull Run în iulie 1861, Campania din Peninsulă condusă de general-maior George B. McClellan a avut o abordare parțial maritimă, debarcând Armata Potomacului în Peninsula Virginia în primăvara lui 1862 apropiindu-se la de Richmond înainte de a fi obligați să se retragă de generalul Robert E. Lee în Bătăliile celor Șapte Zile; în vara aceluiași an, general-maior John Pope, în fruntea
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
nord-vestul insulei, ei au exploatat spațiile dintre liniile răspândite ale Aliaților în zonele râurilor și pâraielor. Până la miezul nopții, cele două brigăzi australiene pierduseră comunicațiile între ele și Brigada 22 a fost forțată să se retragă. La ora 1am au debarcat alte trupe japoneze în nord-vestul insulei, și au intrat în acțiune ultimele trupe australiene de rezervă. Spre zorii zilei de 9 februarie, elemente din Brigada a 22-a au fost depășite și încercuite, iar Batalionul 2/18 Infanterie australian își
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
dar, pentru că nu s-a întors la bază, japonezii au presupus că a fost doborât de un portavion. Un mesaj din Pearl Harbour l-a atenționat pe Fletcher că din interceptările comunicațiilor radio se poate deduce că japonezii plănuiesc să debarce la Port Moresby și că flota lor de portavioane va opera aproape de locul invaziei. Înarmat cu această informație, Fletcher a dispus ca "Task Force 17" să se realimenteze de la petrolierul "Neosho". După ce, pe 6 mai, realimentarea s-a terminat, Fletcher
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a rămas fără protecția din partea altor baze militare japoneze. Tulagi era la patru ore de zbor de Rabaul, cea mai apropiată bază militară japoneză de mari dimensiuni. Pe 7 august 1942, la ora 11:00, infanteria marină a Statelor Unite a debarcat la Guadalcanal și 3000 de pușcași marini au debarcat pe Insula Tulagi și pe insulele învecinate. Trupele japoneze din Tulagi și din insulele învecinate au fost copleșite numeric și omorâte aproape până la ultimul om în bătălia din Tulagi și Gavutu-Tanambogo
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Tulagi era la patru ore de zbor de Rabaul, cea mai apropiată bază militară japoneză de mari dimensiuni. Pe 7 august 1942, la ora 11:00, infanteria marină a Statelor Unite a debarcat la Guadalcanal și 3000 de pușcași marini au debarcat pe Insula Tulagi și pe insulele învecinate. Trupele japoneze din Tulagi și din insulele învecinate au fost copleșite numeric și omorâte aproape până la ultimul om în bătălia din Tulagi și Gavutu-Tanambogo în timp ce infanteria marină din Guadalcanal a capturat un aerodrom
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nominală. Guvernul cubanez actual privește prezența americană în ca fiind ilegală și insistă că tratatul americano-cubanez a fost semnat sub amenințarea forței, cu încălcarea legislației internaționale. Golful a fost denumit Guantánamo de primii săi locuitori, amerindienii Taíno. Cristofor Columb a debarcat în locul denumit Punctul Pescarilor în 1494, denumindu-l "Puerto Grande". La debarcare, echipajul lui Columb a găsit perscarii Taíno pregătind o sărbătoare în cinstea căpeteniei locale. Când coloniștii spanioli au preluat controlul asupra Cubei, golful a devenit un port vital
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
vasul de corsari "Guespe", pentru a evita capturarea sa. În timpul Războiului Hispano-American, marina americană care ataca Santiago a avut nevoie de un adăpost pentru sezonul de uragane de vară. A fost ales Guantánamo datorită limanului extrem de potrivit. Marina SUA a debarcat cu susținere navală în invazia Guantánamo Bay din 1898. Spre interiorul insulei, însă, rezistența spaniolă a crescut și pușcașii marini au avut nevoie de ajutorul iscoadelor cubaneze. Baza Navală Guantanamo Bay înconjoară porțiunea sudică a golfului. Începând cu 2002, baza
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
căsătorie care, după cum pretindea el, i-ar fi adus urmași dintr-un neam blestemat de zei, și este din nou alungat. Mult îndelungatul exil îi permite să-și adune mijloacele bănești și alianțe mai importante; cu ajutorul acestor, angajează mercenari și debarcă la Marathon, unde este întâmpinat de o mulțime entuziastă. Și-a înfrânt adversarii la Pallene, lângă templul Atenei, și devine stăpân al Aticii până la sfârșitul vieții , 528 i.en. Este consilidata puterea ce este transmisă ereditar. Pisistrate va fi succedat
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
490 î.Hr., o flota comandată de Datis și Artpafernes pornește într-o expediție de pedepsire, cucerind rând pe rând cetățile insulare, cu excepția Delosului, respectat că sanctuar. Ajunși în Eubeea, asediază și distrug Eretria, transformând în sclavi pe toți supraviețuitorii, și debarcă apoi în Attica în golful de la Marathon, la 42 de kilometri spre est de cetate. Alegerea acestui loc sugerează că, însoțiți de Hippias, fostul tiran, acum bătrân, perșii încercau să răscoale ținutul de nord-est al teritoriului, acolo unde Pisistratizii au
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
unde îi așteptau perșii, pentru a evita pierderile din cauza arcașilor renumiți ai inamicilor. Bătălia de la Maraton a fost scurtă și decisivă, atenienii au reușit să spargă liniile persane, provocându-le pierderi importante. Perșii s-au retras pe corăbii, încercând să debarce la Phaleron, dar pe mal îi așteptau armata ateniană întoarsă în marș forțat în cetate, așa încât renunță și se întorc în Asia. Pentru Darius, această a fost o înfrângere minoră sub aspect militar, dar supărătoare din perspectiva ideologiei imperiale, care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
imens zid de gheață, care mai târziu a fost numit „Ross Ice Shelf” (de asemenea numit după el ). Muntele Erebus și Muntele Terorii sunt numite după cele două nave ale expediției lui: „HMS Erebus” și „HMS Terror”. Mercator Cupper a debarcat în Antarctida de Est la 26 ianuarie 1853 . În timpul expediției „Nimrod”, condusă de Ernest Shackleton, 1907, grupurile sub conducerea lui T. W. Edgeworth David au fost primele care au urcat pe Muntele Erebus și au ajuns la Polul Sud magnetic
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu o zi înainte Franța semnând armistițiul cu Aliații. Cu toate acestea, asediat la Hamburg, Davout nu evacuează orașul decât pe 27 mai, doar după un ordin formal al regelui. La 30 mai se semnează
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]