4,078 matches
-
Basarabia! Maiorescu a început să-și publice în volum discursurile parlamentare din 1897, la Socec. Ioan Adam observă că entuziastul discipol al mentorului junimist, Duiliu Zamfirescu, i-a citit cu mare admirație discursurile, dar, spirit lucid și nuanțat, s-a depărtat de magistru în ceea ce privește Basarabia. El a înțeles că zvonul "compensațiilor" din sudul Dunării erau pură legendă, ceea ce și o spune direct într-o scrisoare către Maiorescu, la 21 octombrie/2 noiembrie 1897: "Din protocoalele tractatului de Berlin și din însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
încă patru milioane de minoritari!"325 Așadar, Brucan, Iliescu și Coposu și-au dat mâna pentru o nouă lepădare de Basarabia. Și s-ar putea să fie și ultima, dovadă că, după acest moment crucial, Basarabia și basarabenii s-au depărtat tot mai mult de patria-mamă percepută ca "vitregă"! Stere observase fenomenul la 1917, ducând o luptă grea pentru întoarcerea Basarabiei cu fața spre matca națiunii. Paul Goma (cu temperamentul său de personalitate accentuată) nu-i putea lua locul lui Stere
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte activități sau facultăți umane. Limbajul nu poate fi deosebit de poezie, arată el, atîta timp cît este obiectivarea conținuturilor conștiinței, dar se depărtează de ea atunci cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131 Ca atare, în literatură (în folosirea artistică a limbii) se creează o realitate, în vreme ce în cazul celorlalte folosiri ale limbii se vorbește despre realitate. Acest lingvist stabilește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și că această pierdere nu apare subit la trecerea unei limite de toleranțe, adesea definită Într-o manieră arbitrară. Pierderea este minimă pentru y=yN. Ea se mărește când valorile variază, mai Întâi lent, apoi din ce În ce mai rapid, pe măsură ce ele se depărtează de valoarea țintă. Remarcă - se constată că industria occidentală este Întotdeauna focalizată pe respectarea toleranțelor, neglijând dispersia acestora În raport cu valoarea nominală fixată. Unul dintre atuurile Întreprinderilor nipone este că sunt tot mai interesate să respecte valorile fixate și să reducă
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
-nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu e, / plângeți-l pe cel ce n-are / Moartea și Moldova lui" (Doină Dorul de Moldova). Partituri ca aceasta, în prelungirea tiparelor populare, se ridică la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se miră de comportamentul prietenului său: Luci ăsta a fost întotdeauna un excentric. Kruppa simți o nevoie cumplită s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Așa că mai țipă o dată și se depărtă în fugă de-a lungul malului. Deși nu contenește să-și aducă aminte cu tot mai multă nostalgie! de vremurile cât Republica Democratică Vandana a fost condusă de neuitatul Raul Logophet, Bubu Rapaport nu s-a sinucis încă nici până
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și renegaților. Unii istorici contemporani, ca Salo W. Baron, Cecil Roth într-o mai mică măsură și Ismar Schorch, au încercat în scrierile lor să redea o imagine mai puțin dramatică a sorții evreilor în Evul Mediu. Ei s-au depărtat astfel de un curent istoriografic care se impusese grosso modo după accesul evreilor la cetățenie începând din secolul al XVIII-lea, care urmărea să crediteze era emancipările cu toate binefacerile și lăsa în întuneric tot ceea ce fusese înainte. Această perspectivă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se miră de comportamentul prietenului său: Luci ăsta a fost întotdeauna un excentric. Kruppa simți o nevoie cumplită s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Așa că mai țipă o dată și se depărtă în fugă de-a lungul malului. Deși nu contenește să-și aducă aminte cu tot mai multă nostalgie! de vremurile cât Republica Democratică Vandana a fost condusă de neuitatul Raul Logophet, Bubu Rapaport nu s-a sinucis încă nici până
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care venise, le considera chestii de inspirație, așa că le aștepta fără emoții. Tot Cacoveanu mai spune: "Eminescu a stat la mine, în 1866, de la sfîrșitul lui mai pînă cătră 15 iulie al aceluiași an, cînd eu, făcînd bacalaoreatul, m-am depărtat din Blaj acasă, în satul meu. Eminescu a rămas în Blaj. L-am chemat să vină cu mine, la noi la țară, unde vom trăi bine, dar zicea că-i silit să rămînă în Blaj, căci așteaptă bani de la tată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
inimă și suflet a vă adresa la fratele meu Matei, care este obligat a-l ține, luîndu-i toată partea lui. Eu sunt singură pribagă, deoarece în Ipotești au intrat deja posesorul cel nou și eu mă văd nevoită a mă depărta, pe lîngă o mătușă, la mănăstire. Nu-mi ține(ți) Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratele meu, Mihai, dar necontenita suferință, de timp de un an, a bietului Niculae numai pe mine mă putea suferi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi săvârșit, pentru ca statutul uman al lui Macbeth să se modifice radical. Într-un anume fel, el se află încă de pe acum dincolo de omenesc, pe teritoriile unui altundeva („shokes so my simple state of man”). „Priviți-l cât s-a depărtat de noi”, va spune Banquo în finalul scenei, văzându-l cufundat în gânduri. Răspunsul lui Macbeth e straniu: îl obsedează „lucruri de demult, uitate”. Oare întâlnirea cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relație cu o mai veche viziune interioară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spre moarte sau Warda întorcându-se din moarte? Este, în orice caz, Warda - figură totemică a actorului, Warda care, asemenea statuilor lui Giacometti, înscrie în spațiul teatral acest corp statuar ce pare că se apropie și, în același timp, se depărtează de moarte. Căci, pentru Genet, actorul este purtătorul unei alterități. Corp-materie și corp-fantomă, el se află întotdeauna „pe buza prăpastiei dintre viață și moarte”. Iluzia teatrală sau aparențele luate drept apariții Afirmându-și convingerea că actorul își îndeplinește misiunea în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe cineva venit dintr-o altă lume, o să-l văd apărând brusc în fața mea, în toată goliciunea lui, ca scăpat dintre morți. Va înainta spre mine cu chipul unui transfigurat, al unui veșnic rătăcitor, asemenea unui străin care s-a depărtat și s-a despărțit pentru totdeauna de semenii lui, care trăiește într-o atmosferă rarefiată, încărcată doar de zgomotul miilor de cuvinte ce se întretaie într-o secundă, rostite de o gură necunoscută. Omul acesta nu este, ci a fost
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care a fost explicat, prea repede poate, ca echivalentul unei pierderi și al unei separări. Printre aceste necesare renunțări putem descrie în special pierderea refugiului matern, a mamei care mângâie, îngrijește și protejează. Adolescentul, prin nevoia sa de a se depărta de legătura cu obiectul oedipian pierde acest refugiu posibil atunci când este confruntat cu angoasa sau cu sentimentele de abandon. Dar acestei pierderi a refugiului matern i se asociază pierderea obiectului oedipian. Această distanțare de obiectul oedipian este cu atât mai
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și scoate la lumină calitatea interiorizării legăturilor interactive cu „obiectele primare”. Impactul pubertar actualizează două famtasme care sunt resortul esențial al vieții pulsionale inconștiente a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să se depărteze de obiectele oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile obiectuale sunt adesea percepute în această perioadă ca o amenințare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
are într-adevăr nevoie să absoarbă obiecte, adică să găsească identificări, să stabilească relații de dorință, să interiorizeze investiții multiple. Atunci când identificările primare au oferit narcisismului un fundament suficient de puternic, această securitate primară obținută astfel permite adolescentului să se depărteze de obiectele oedipiene fără să se simtă amenințat sau sărăcit. El poate, de asemenea, să se apropie de alte obiecte, să aștepte plăcere și emoție din partea acestora, asta numai dacă această așteptare nu este trăită ca o excitație intolerabilă și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1996, p.194Ă Pacientul începe ședința de terapie cu mânile întinse și palmele îndreptate una spre cealaltă: Atunci când mintea ta internă este gata să îți rezolve problema, mânile tale se vor împreuna pentru a semnaliza că da?... sau se vor depărta indicând că mintea ta inconștientă nu este încă pregătită pentru a lucra cu această problemă anume, ci poate cu o altă problemă?...atunci când mintea ta inconștientă poate cunoaște toate acele amintiri, senzații, emoții și experiențe legate de problema aleasă, una
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
În pictura care acoperea peretele interior al turnului; și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și muzica navei cu turiști care, zi de zi, la același ceas
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a pleca În tăcere ori a spune ceva Înainte. Apoi s-a Îndreptat pe Îndelete spre cărarea ce cobora În sat, iar Faulques s-a ridicat și a ieșit În urma lui, la timp ca să vadă pata deschisă a cămășii sale depărtându-se printre umbrele dintre pini. Ivo Markovic, acesta era numele său (Faulques nu avea nici un temei să se Îndoiască) uitase coperta revistei Newszoom cu poza lui. Pictorul și-a dat seama când a aprins felinarul portabil cu gaz, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
n-a ieșit În stradă să vadă ce se Întâmpla, a adăugat. De astă dată, tăcerea a fost mult mai lungă. Faulques nu știa ce să zică. Încet-Încet, cotloanele inferioare ale incintei s-au Învăluit În umbre. Lumina roșiatică se depărta de Markovic, deplasându-se spre acea parte a zidului pe care se afla schița În cărbune, negru pe alb, unde un bărbat Îngenuncheat, cu mâinile legate la spate, Îl Înfrunta pe altul, care Îi ridica o spadă deasupra capului. - Spune
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
marcheze fața, pomeții Înfundați, efectul de lumină pe capul Întors către privitor. O făcea cu o ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând cele două amestecuri să se topească Împreună În contururi, Înainte de uscarea rapidă a vopselei acrilice. Apoi s-a depărtat de perete, ca să vadă ce ieșise. Acum, expresia bărbatului care urma să moară era potrivită: uimire, indignare. Ce naiba privești, vezi, fotografiezi, pictezi? Faulques știa că, În ultimă instanță, totul avea să depindă de mâna bună ori rea cu care va
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o luase la goană În spatele saharianului, pe când celălalt luptător golea o jumătate de Încărcător, trăgând În pozițiile marocane, iar Faulques o fotografia cu motorul la 3,4 fotograme pe secundă, Înaintând zveltă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de pe șalupa care trecea plină cu turiști, ca În fiecare zi. Faulques și-a Întors fața spre fereastra prin care pătrundea sunetul. „În acest turn de pază locuiește acum un pictor cunoscut...”. A stat așa, nemișcat, până când ambarcațiunea s-a depărtat și sunetul s-a estompat. - I-auzi, a spus croatul. Ești o celebritate locală. Se apropiase de prima treaptă a scării și studia titlurile cărților Îngrămădite acolo. A luat volumul - cu sublinieri aproape pe fiecare pagină - cu Cugetările lui Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Într-o zi. Markovic abia de-a zâmbit, distrat. - Într-o zi. - Da. S-ar putea să fii dezamăgit, l-a prevenit celălalt. Vocea Îi pare tânără și frumoasă, dar poate că ea nu-i. După ce a spus toate acestea, depărtându-se, l-a lăsat pe Faulques să urce la catul de sus, să deschidă frigiderul stins și să scoată două beri. - Ai mai fost cu femei de când cu Borovo Naselje, domnule Faulques? Presupun că da. Dar e ciudat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la jumătatea unui gest neînsemnat, convins că nu vei primi nici un răspuns. Apoi, după ce a mototolit conserva Între degete și a aruncat-o Într-o cutie de carton cu gunoaie, dăduse din umeri. Fotografia din șanțul de curgere, a repetat, depărtându-se. Fotografia aceea ciudată, care n-a fost publicată nicăieri. Faulques s-a Întors Încet-Încet la turn, a cărui siluetă sumbră se distingea deasupra falezei. La nimic nu servea să-ți aduci aminte, s-a gândit. Dar era inevitabil. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]