4,974 matches
-
Pornind de la îndemnul lui Al. Vlahuță „Să dăm cititorilor o cât mai aleasă literatură și literaturii un cât mai mare număr de cititori”, redactorii sunt mai interesați de valorile consacrate, de „literatura noastră clasică și actuală, opere ce avem mai desăvârșite”. Autorii selectați sunt Ion Creangă (Amintiri din copilărie - fragment), Mihai Eminescu (Ce te legeni, codrule, La mijloc de codru des, Ce stă vântul, Glossa), I. L. Caragiale (Novelă, La hanul lui Mânjoală), Barbu Delavrancea (Bunicul, Bunica), Octavian Goga (A murit Caragiale
VREMURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290657_a_291986]
-
deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile lui fiind aproape desăvârșite. Valoarea antologiilor alcătuite de el este sporită de note și comentarii, toate dezvăluind o cunoaștere în profunzime a subiectului, concurând-o pe aceea a specialiștilor francezi. Merite deosebite are și Bibliographie franco-roumaine, „operă excepțională prin proporții, prin erudiție și prin
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură, pictură, sculptură, dans, poezie și muzică”. La șase luni de la apariție, în articolul intitulat Ce-a fost și ce trebuie să fie „Rampa”, N.D. Cocea afirmă că publicația „nu s-a ocupat îndeajuns de literatură sau prea
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
bunurilor sufletești, la cultura poporului din care face parte. În studiul Cultura română și politicianismul (1904), se afirmă peremptoriu: „Dar bucuriile sufletești, deși transformă și înnobilează activitatea individului, nu nimicesc însă rațiunea de a fi a acestuia, adică individualitatea [...]. Cultura desăvârșită hotărăște diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității.” R.-M. critică deformările politicianiste ale filosofiei sociale, conform cărora un popor își poate împrumuta valorile și instituțiile, amintind de lumea criticată de I.L. Caragiale. Reiterează
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
sale convingeri himerice referitoare la posibilitatea unei existențe nedivizate de antinomii etice, trăiește evidența incompatibilității dintre caracterul intersubiectiv, patronat de schimburi și compromisuri, al vieții sociale - materializat în tranzacțiile imunde pe care i le propune Șerban Saru Sinești - și claritatea desăvârșită, narcisistă și autosuficientă, a imperativului kantian absolut. Pus în situația de a redeveni uman - prin acceptarea, odată cu adevărul despre moartea tatălui, a contingenței și failibilității propriei sale persoane -, Ruscanu nu se mai poate întoarce dincoace de bariera care desparte perfecțiunea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în anii studenției Teatru și antiteatru pentru scene mici (textele sunt publicate postum în „Manuscriptum”, 1996), pe care îl citește unor colegi de generație (Modest Morariu, Dan Grigorescu, Petre Stoica și Florea Oprescu). Este un teatru scris de „un stilist desăvârșit”, „ale cărui personaje erau nimicurile și nimicniciile unei vremi”, pe care autorul „le deslușea cu o luciditate ce-i îngăduia să nu se lase înșelat de cuvintele mari ale propagandei de pe atunci, dar nici să le creadă mărunte și inofensive
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
reorientare a autorului spre probleme social-morale, însă cu o inspirație secătuită. Nici comedia lirică Madona (1947) nu mai atinge fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
al II-lea Mircea. Pașii îl vor purta apoi prin Polonia (în 1572), Austria (la Viena frecventează Curtea împăratului Maximilian al II-lea), în Italia, întâi la Genova și apoi la Roma. Face peste tot o bună impresie prin chipul desăvârșit în care știe să se poarte și prezența agreabilă (se spune că vorbea douăsprezece limbi), prin inteligența sa remarcabilă („un inteletto giudizio e valor mirabile” - va spune mai târziu Franco Sivori, care îi va fi secretar, în al său Memoriale
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
murind, Reîntoarcerea, Chemarea la arme a lui Tudor Vladimirescu, Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită execuție poetică: Umbrei amicului meu Ricardo Bergamasco este schița excelentei O umbră de dincolo de Styx. Alți colaboratori literari sunt N. Țincu, N. Scurtu, T. G. Djuvara, B. P. Rădulescu, Șt. I. Slăvescu, Const. I. Cornățeanu, D. N. Saphir, I. N.
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
Théophile Gautier, dar și mare admirator al lui Victor Hugo, îi imprimă cultul, nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce va scrie, nu pot fi omiși Pascal, Chateaubriand, Lamartine, Francis Jammes și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
comunicării discrete, colocviale, se cristalizează o neistovită - și dramatică - sete de armonie și bun gust. Nu în ficțiunea literară poate fi întâlnit O. cel adevărat, imaginația lui nu poate zămisli sub astfel de stele, ci în paginile izvodite cu o desăvârșită libertate a spiritului, în acea „stare de reverie a inteligenței” (Vladimir Streinu), condiție într-adevăr fericită, așteptată, întâmpinată, cultivată și fixată în scris. Desigur, proiectele literare i-au fost, la începuturi, grandioase. A încercat să dramatizeze sub înrâurirea romantismului subiecte
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
este un cadavru ale cărui trăsături nu pot fi distinse din cauza bandajelor care îi acoperă fața. Petrecerea nocturnă la care este invitat este o nuntă macabră, iar descrierea ei pune în valoare o capacitate imaginativă excepțională, dublată de o știință desăvârșită a gradării efectelor: „Mireasa fantomă aclamă în fața ferestrei parăzile nevăzute fluturând o batistă subțire. Pe pieptul ei, păianjenul adolescent, fruct tăcut al unui îndepărtat incest, își continuă somnul și apropierea mea plutind la înălțimea catafalcurilor nu poate opri clipirea senilă
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
suficient de atentă. Asemenea alchimiștilor, poetul reface continuitatea dintre lumea fanteziei și cea a realității într-o lirică unde, așa cum plumbul devenea aur, realul „curge” permanent în imaginar, zgura celor mai banale întâmplări transmutându-se, prin grija poetului-operator, în obiecte estetice desăvârșite. De altfel, apropierea dintre poezie și gândirea alchimică este sugerată de chiar tehnica lirică a lui N., caracterizată prin „curgerea” parmenidiană a imaginilor, care se continuă una pe cealaltă în virtutea asociațiilor (doar) aparent întâmplătoare stârnite de cuvinte: „apele pieptenului cad
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
timp, sociabilitatea nu implică renunțarea la personalitate, ci, dimpotrivă, potențarea calităților individuale ca treaptă premergătoare „prefacerii radicale” a ființei umane. În acest sens, elogiul cel mai important pe care scriitorul îl aduce criticii franceze este că ea reprezintă „expresia caracteristică desăvârșită a sociabilității”. Primele poeme ale lui N., publicate între 1926 și 1936 în „Universul literar” și în „Almanahul «Universul»” și strânse abia postum în Abecedar, secvență din Opere (I-II, 2000), se înscriu - atât din perspectiva tehnicilor poetice, cât și
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
a-și demonstra sieși din nou și din nou că argumentația sa este suficient de robustă. Adesea, cercetătorul știe foarte curând după începerea proiectului care vor fi, probabil, concluziile majore. Dar scopul său este să construiască aceste concluzii cu măiestrie desăvârșită. Pentru ca să ajungeți acolo, vă sugerez să întocmiți liste cu lucrările publicate în domeniu pe care le considerați cu adevărat de calitate și care să combine subiectul, teoria și metodele la cele mai înalte niveluri. Vă recomand să le studiați, reparcurgând
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
slujesc la nici o trebuință, congestia cerebrală În urma unei băi luate cu stomacul Încărcat, alegerea sforțării celei mai mici din partea tuturor animalelor pentru a-și mulțumi trebuințele, coborârea prețului unei mărfi când oferta Întrece cererea, dobândirea unei destoinicii cu atât mai desăvârșite cu cât exercițiul a fost mai des repetat - toate aceste legi și sumă de altele care se Întâlnesc În deosebitele domenii ale universului Învoiesc a prevedea și a prezice fenomenele cu atât mai mare precizie cu cât sunt mai simple
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de editor și colaboratori), trasează în articolul O nouă îndrumare literară direcțiile ce se impun: reorientarea spre traduceri („Mai bine o traducere bună, decât o originală mediocră”), selectarea riguroasă a lucrărilor originale („nu vom publica decât pe acelea care au desăvârșita maturitate a talentului”), publicarea documentelor de interes pentru specialiști și studierea folclorului, „unde se găsește izvorul artei noastre viitoare”. Ca atare, vor deveni frecvente traducerile „libere”, alese din scrieri de Pierre Corneille, Guy de Maupassant, Alfred de Musset, Hélène Vacaresco
PALODA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
noi perspective pentru înțelegerea ei, acceptarea „cumpătării” și a „măsurii” (Antonie Plămădeală). Ce încerca să îl învețe acest „manual” („oglindă a principelui”) pe Theodosie, fiul care va ajunge domn al Țării Românești? În primul rând că omul este cea mai desăvârșită creație a lui Dumnezeu. În unicitatea lui, proclamată de un Ioan Hrisostom (a cărui Omilie la Psalmul 8 este folosită din plin), omul trebuie respectat, considerat cu băgare de seamă, înconjurat cu legi drepte, apărat împotriva celor ce nu sunt
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
compunerile cu rost formativ proclamă, toate, funcția proeminentă a referirilor la „eroii” acestei istorii a poporului evreu. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie intră în acest șir. Cum ținta demersului pedagogic în cazul Învățăturilor... era „construirea” monarhului („om desăvârșit” și totodată politician și conducător de oști), izvoarele cercetate vor fi, cu precădere, Cărțile Regilor. Exemplele culese cu pricepere edifică, dar o fac în chip diferit. Nu toți monarhii selectați de N.B. stau și se simt bine sub lumina solară
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
prevedere, prudență, sunt însumate într-un model de stăpânitor ce acționează urmărind prevenirea diplomatică a conflictelor militare. Apare astfel, remarcabil formulat, principiul prudenței politice, ce sintetiza experiențe mai vechi. Theodosie, viitorul voievod în general, este „proiectat” în duhul înfăptuirii „omului desăvârșit și întreg”. Între atributele lui, mintea este izolată și plasată într-o poziție esențială, căci de prestațiile ce dovedesc înțelepciune depinde achiziționarea „numelui celui bun” și, ca urmare, înveșnicirea, realizabilă pe pământ prin succesori, prin memoria comunității. Formele de manifestare
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
strategie adecvată sunt puse în mișcare (într-o relație pentru a cărei corectă descifrare trebuie avut mereu în vedere raportul dintre idealul inculcat și idealul așteptat) pentru săvârșirea unei importante construcții pedagogice. Dacă în plan etico-filosofic scopul este edificarea „omului desăvârșit și întreg”, la nivelul finalităților practice sensurile demersului vor fi eminamente laice: „creșterea” succesorului / succesorilor și instruirea lui / lor în chestiunile fundamentale ale conducerii. În acest plan, cultivarea înțelepciunii politice, în trăsăturile ei fundamentale, domină. Monarhul trebuie să distribuie dreptatea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) (1898). Și criticul preferă „aerul limpede al imaginilor senine”, arătându-se prudent față de poetica lui Baudelaire, „stegarul celui mai desăvârșit senzualism”. Stângăciile de prozodie ori greșelile de limbă, sancționate cu iritare, uneori chiar violent, îi stârnesc câteodată porniri marcate de suficiență. SCRIERI: Odă la rezbel, București, 1877; Ficțiune, imagine și comparațiune, studiu comparativ de literatură poetică. Sihastrul, poveste poetică, București
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea și concretul senzorial se exclud reciproc, poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată, poetul nu este de găsit nici printre vii, nici printre morți, pentru că Baaadul este, asemenea limbului dantesc, un spațiu nespațial: „!La Baaad să nu mă cauți/ printre acei care mănâncă
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
realitatea însăși; altfel, arta ar copia realitatea. Lumea „ficțiunilor ideale” îl ridică pe cititor deasupra intereselor cotidiene, egoiste și îl determină să se uite pe sine ca individ. Pentru a atinge acest scop, artistul trebuie să fie de o sinceritate desăvârșită și să ocolească imitația. Aceasta din urmă este un principiu distructiv cu atât mai primejdios, cu cât duce la neglijarea individualității naționale a poporului din care face parte artistul. Specia literară cea mai aptă de a releva specificul național i
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
reprezentarea mea, erau simbolul ruralului. Le-am căutat asiduu, oarecum sistematic, în satul suedez pe care l-am amintit. Pur și simplu nu existau. Clima extrem de rece ar fi putut fi o explicație, însă ea singură nu putea explica absența desăvârșită a altor animale din șeptel, mai bine adaptate la astfel de condiții. Modelul satului european contemporan este departe de ceea ce ruralul tradițional reprezenta cândva. Astăzi, în țările europene industria și mai ales serviciile au înlocuit de mult agricultura și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]