3,122 matches
-
steluța roșie din vârful Casei Scânteii. Florile sclipitoare se desfăceau, mânjind orașul cu lumina lor verde și liliachie, ca de poleieli de ciocolată. Se auzeau bubuituri de tun, pentru ca în cele din urmă să rămână doar norișori alburii pe cer, destrămați și ei de vântul rece al verii târzii. "Uite, uite și-n partea asta!", îi striga mama, fericită de parc-ar fi fost și ea o fetiță, și Mircea lipăia fuga, cu tălpile goale, la altă fereastră. Acolo se-mbrățișau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui Mircea stătea însă doar pe balcon, între florile de regina-nopții, și din el se vedea numai vârful incandescent al țigării. Vântul aducea din depărtare miros de praf de pușcă. Se uitară până când și ultimul norișor de fum alb se destramă cu desăvîrsire. "Gata," spusese atunci mama. "S-a mai dus un 23 August." Mâncară și merseră la culcare. Mircișor stătu o vreme culcat pe spate în camera lui ca un acvariu, privind cum trec peste tavan dreptunghiurile de lumină ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor. Hainele le fluturau în vînt: cămăși, costume și rochii, iar în interior intestinele se acomodau prin lente mișcări peristaltice, din glande picurau enzimele, sângele alerga prin vene, artere și capilare, amintirile, gândurile și dorințele li se-nchegau și se destrămau în creier asemenea norilor de pe cornee. În ciuda imobilității lor statuare erau, de fapt, lumi agonice, alergând pe loc, alergând ca să poată rămâne pe loc, să-și umple forma, să poată părea, pentru ceilalți, simulacre umane: manechine, figuri de ceară, statui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arăta prin aerul întunecat salcia. Se așezau pe gheață sub ea și mâncau ce-și luaseră-n traiste. Aruncau bucăți din crengile ei clinilor, care se-ncăierau pe ele, fiecare dornic să le aducă înapoi. Fumul norilor se-nvîrtoșea și se destrăma pe cer, iar rafalele de zăpadă îi izbeau umed în obraz. Gheața nu se mai vedea când se-ntorceau la casele lor, asudați de efort, ca să se vâre noaptea sub imensele pilote de puf din camera de culcare. Puțini plecau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desagă, după ce scoase din ea toate cele trebuincioase pentru masă. Împărți tot cu Frits, până la ultima firimitură. Mestecând, privea cerul nesfârșit de înalt, mai înalt decât oriunde pe lume. Norii cei mai de jos lingeau gheața, ca niște fumuri mereu destrămate de vânt. Cei de deasupra erau mai vârtoși și păreau încremeniți, dar dacă-i priveai multă vreme vedeai că și ei sânt în schimbare continuă de forme și luminozitate, și micul Maarten se-ntrebă nu fără temei cum putea Dumnezeu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
formă trecătoare. Își închipuia ființe atât de iuți și de imateriale încît să poată trăi în lumea norilor, și toți să li se pară fermi și neschimbători cum li se par oamenilor toate lucrurile care-i înconjoară. Fnnțele-ace-lea s-ar destrăma într-o clipă, dar acea clipă ar fi viața lor, lungă și plină de fericire și de necazuri. Iar noi, noi cei de sub norii mereu curgători, le-am părea într-adevăr veșnici. Noi am fi zeii lor, în noi și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zeii lor, în noi și-ar găsi mângâiere și temei, la statornicia și încremenirea noastră ar visa mereu, așa cum pentru noi Domnul și fiul său Jesus sânt două statui mărețe, neschimbătoare, aceleași mereu, în preajma cărora noi ne-nchegăm și ne destrămăm ca norii." Da, curgerea și schimbarea erau viața, statornicia și-ncreme-nirea erau cu neputință în lumea noastră, fund ele însușirile nepământești ale Dumnezeirii. Ajuns aici cu gândurile, băiatul fu cuprins de un mare dor de eternitate. Minuscul sub cerul învolburat, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el. Chiar și subjugată încă de viziunea neagră a policornilor, mintea lui se răzvrăti. Privi în zare și văzu cercul de foc al Dumnezeului său și ochii minții sale se îndreptară spre Kasser. Negura care îl înconjura pe bătrân se destrămă, prea slabă pentru a rezista luminii orbitoare cu care strălucea cercul din viziunea Abatelui. - Dumnezeu nu o să îngăduie să ne cuceriți! strigă Radoslav, îndreptînd o ură imensă spre zidul policornilor și simțindu-i pe Kasser cum se eliberează de tensiunea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de ordine. Ridicând din umeri și, strângându-și buzele sub barba deasă și cârlionțată, Ambarrus zâmbi: — Tu ești instructorul, nu? Așa că dă-i bătaie. Plin de mânie, Metronius îl lăsă acolo și cu pași mari, înaintă prin iarbă către rândurile destrămate pe care le avea înaintea sa. Bagauzii uitaseră deja de el și acum glumeau și râdeau unii cu alții și cu mulțimea de femei care, până în momentul acela, se amuzaseră asistând la manevre, iar acum veniseră lângă ei, în mijlocul luminișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi cresc aripi, Că zbor... Sunt condamnată Să-mi citesc gândurile Să le deslușesc Și să mă rătăcesc În uitarea care Nu se întâmplă. Mă așez între ghilimele Și râd nebunește Pentru că înțeleg De ce nu m-am risipit, De ce mă destram în cuvinte, De ce nu sunt decât Un val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Nu se întâmplă. Mă așez între ghilimele Și râd nebunește Pentru că înțeleg De ce nu m-am risipit, De ce mă destram în cuvinte, De ce nu sunt decât Un val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun în palme Picături de lumină, Rătăcesc privirea Vertical. O mare de
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
specific, al imaginii. Sau își construiesc un sistem propriu, precum Dubuffet, care "tricotează" plastic pe o urzeală din diverse elemente semnificative, figuri și peisaje, semne grafice, alcătuindu-și o scriitură de care nu mai este mulțumit și pe care o destramă, aducând-o la stadiul de posibilă formă. Este și acesta un aspect al dorinței de confesiune, pe care artistul o dorește, ca pe un sprijin în experimentele viitoare. "Încercări critice", "Prospecțiuni plastice", "Scrieri despre arta", constituie încă un aspect exploatat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Au făcut, ca și altă dată în trecut. În aceste zile negre și-n aceste tulburări mari, tinerețea și naivitatea mai găseau echilibrul sufletesc pentru a lucra cu sârguință, așteptând o luminare de la Cel de Sus. Totul pare că se destrămau, lucruri, oameni, pământul, sufletele. Se vorbea de un "triunghi al morții", o grupare într-un triunghi al posibilităților de rezistență ce mai rămăseseră și lupta până la uzarea totală. În acest triunghi al morții ar fi intrat și orașul Huși. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tare și considera că singura soluție era să renunțe la slujbă. Apoi a venit la mine. Și-a luat concediu pentru o perioadă. Se pare că recuperarea merge conform planului. Chiar ar dori să se întorcă la serviciu. — Există familii destrămate din cauza acestui lucru? Din câte știu eu până acum, nu. Cele mai multe probleme apar la locul de muncă. Colegii nu înțeleg o astfel de boală. Nici măcar n-o consideră accident de muncă. Am avut două cazuri. Firmele la care lucrează pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a strigat: «Sarin! Sarin!» și a mers mai departe.“ Makita Kōichirō (34 de ani) Domnul Makita este producător de imagine. Pentru că în liceu făcea parte dintr-o formație, inițial a vrut să devină muzician, însă, treptat, visul acesta s-a destrămat în neant. Din 1988 până în 1994 a avut propria companie, făcea muncă independentă. Nivelul economic a scăzut și acum lucrează la o firmă, la secția de imagine a softurilor de jocuri. Aveam o regulă în privința interviurilor pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încercam să ridic mâinile, nu puteam. Abia la sfârșit reușeam să ridic mâinile. Dar când le mișcam, chestia aceea se evapora. Pentru că eram conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se reorganizează în așa fel încât îi presează pe cei care nu sunt integrați în el. Aceștia, care nu sunt incluși, sunt «bolnavi». Trebuie «vindecați» pentru a-i putea introduce în sistem. Dacă procesul țintit, de a obține autonomie, se destramă, individul este absorbit într-un sistem eteronom. A cere autonomie pare a fi o «boală».“ Foarte interesant este faptul că modul de operare Unabomber a fost similar cu cel al sectei Aum; au trimis un pachet cu bombă la Primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pură, extremistă, atrage după sine pobleme. Dacă sunt strânse numai lucrurile pozitive în interiorul grupului, iar tipii foarte răi care pot omorî în afara grupului dispar, nu mai avem echilibru. În felul acesta, apar certuri în interior, iar grupul începe să se destrame dinăuntru. Murakami: Bineînțeles. Același principiu a funcționat și la naziști: trebuiau să provoace războiul. Cu cât se extindeau mai mult, cu atât presiunea interioară se intensifica. Dacă această presiune nu ar fi fost îndreptată spre experior, ar fi explodat. Kawai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost perfecțiunea aspectului fizic al femeii. V-ați gândit înainte să vă doriți aspectul altei femei că aceasta, probabil, la rândul ei râvnește la aspectul altei femei, și poate chiar la aspectul tau!? Majoritatea cuplurilor care au ajuns să se destrame, au făcut greșeala să pună accent doar pe frumusețea exterioară, care este doar un element din definiția frumuseții. Putem spune că “exteriorul” i-a unit, iar “interiorul” i-a despărțit. Nu de puține ori am auzit comentarii din partea unor persoane
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
mănânce din când în când la “restaurant” o ciorbă făcută de o “găină tânără”? Ia în calcul și o astfel de posibilitate după ani și ani, când speri și te aștepți la o bătrânețe liniștită, și nu la o căsnicie destrămată din cauza cocoșului care nu poate accepta faptul că a îmbătrânit, și vrea să calce alte găini, mai tinere, cu speranța că-i pot readuce înapoi tinerețea..., dar în zadar, în realitate îl vor face să cadă în penibil, iar în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
că are și ea dreptul la “viață”. Trebuie să schimbăm mentalitatea bărbatului “trântor”, dacă nu pentru noi, să o facem pentru viitorul copiilor noștri, care vor deveni și ei adulți nefericiți datorită mentalităților învechite, ce nu fac altceva decât să destrame familii. În zilele noastre doar 10% dintre bărbați recunosc meritele și obligațiile fiecăruia, dintre cei doi implicați într-o relație. Fie așa au fost educați în familia din care provin, sau au fost “educați” de consoartă. Ceilalți chiar dacă fac diferența
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și elemente de gândire strategică în politica externă a SUA și Federației Ruse La sfârșitul anului 1989, căderea zidului Berlinului a simbolizat sfârșitul sistemului bipolar, a divizării impuse de către Războiul Rece. Germania se reunifică în 1990. În 1991, URSS se destramă, Rusia și majoritatea fostelor republici sovietice se confruntă în următorii ani cu dificultăți economice, sociale și militare. SUA intervin în Irak, prin intermediul ONU, și aplică sancțiuni (embargou, amenințări, ultimatumuri), iar, ulterior, președintele G.H.W. Bush obține autorizație din partea Congresului american
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
mecanice? Dar de ce n-a vrut să urce cu liftul până aici?” Sorina zâmbește cu-nțeles. „Stai, să vezi! Am glumit odată cu el și i am spus că în lift e o broscuță care...” Frumosul vis al fetiței fu, brusc, destrămat: Ajutoor! Mă mușcăăă! Nu mă lăsaaați! Broscuța mă mușcăăă! Ce-i, ce-ați pățit? Cine țipă așa? Ce-i, Sorinel, ce-ai visat, dragul meu? Mama și tata sunt acum în camera copiilor. Mă mușcă, mă ciupește! - spune băiețelul, stând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care se Încumetase să rupă tăcerea. Păcat că nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
franțuzește. Dar nu era așa ca la mașinile de etichetat ale lui Saner, macaralele nu se lăsau vândute prin telefon, el trebuia totuși să se deplaseze cu mașina până pe șantiere, să trateze cu întreprinzătorii: contactul personal era hotărâtor. Ceața se destrămase. Pașii scoteau un zgomot asemănător unui foșnet de frunze. W. își întoarse privirile de la drumul care străbătuse o porțiune de pădure, înspre marginea câmpiei. În depărtare se întindea cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]