3,976 matches
-
pese de amenințări După aceea m-ar fi putut da ca exemplu. Dar eu nu m-am gândit, mai recunosc o dată, decât la viața mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aceea m-ar fi putut da ca exemplu. Dar eu nu m-am gândit, mai recunosc o dată, decât la viața mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe care l-ai admirat și te-a dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai fost altfel decât noi și că de aici pleacă toate. Nu poți fi măsurat cu măsura comună. ― V-ați așteptat să dau mai mult decât sunt în stare să dau. Și ați uitat esențialul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lumina ochii și aproape că îmi venea să cânt. Am întrebat-o, într-o doară, de ce-mi adusese acel colier. Ea s-a uitat la mine cu milă și mi-a zis: "Ți l-am adus pentru că m-ai dezamăgit". Uitîndu-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru." Am venit să te iau" a adăugat ea. "Unde?" "Să asculți păsările de nisip ale deșertului". Vorbea tandru, cu tonul cu care recita din Iliada. Căutam un pretext ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acordul, garantând că mulți vârstnici îl recunoscuseră pe fiul lui Nandinig. Rotari, care aștepta sub nuc, s-a înfățișat adunării. Era îmbrăcat cu tunica pe care i-o văzusem la gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și imnuri. Un bătrân servitor, după ce i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fără vreo urmă de jenă. - Pentru loialitate și hărnicie, i-am tradus. - Ce înseamnă asta? - Nu știu, fiindcă lipsește o parte. Tu știi ce-a fost aici? A devenit mai atent. - Ce-a fost? Un mormânt? O pușcărie? I-am dezamăgit dorința de mister, răspunzându-i: - Pur și simplu un gineceu de iarnă. Asemenea celor pe care le făceați voi înainte de a veni în Italia și pe care le acopereați cu gunoi de grajd ca să țină de cald. M-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odată cu răsăritul soarelui, mă uitam la acei primitivi pregătindu-și mormanele de crengi, Rotari a venit lângă mine. Până atunci mă evitase și, la rândul meu, nici eu nu-l deranjasem cu prezența sau cu vorbele. La drept vorbind, eram dezamăgit, căci mă așteptam să mi se arate recunoștință; în schimb percepeam aproape fizic câtă durere purta în suflet. Acum, că era în fine gata să-mi povestească ceea ce i se întâmplase, părea rece și detașat, vorbindu-mi ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Callisto a devenit brusc umil. - Domnule, m-a întrebat, pot să vă mai fiu de folos cu altceva? I-am răspuns că aveam nevoie doar de un bărbier și de cineva care să-mi livreze niște haine cuviincioase. A fost dezamăgit, căci la ambele lucruri se gândise deja Giuliano. L-am consolat spunându-i că aveam să-i cer stăpânului său să-i îngăduie să-mi stea la dispoziție. Cu barba rasă, pieptănat ca un nobil roman, m-am prezentat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cea mai mare pe care cei puternici o pot rosti. - Aici nu e vorba despre fericirea mea, Stiliano, e în joc binele nației noastre. Doar din această pricină accept jertfa pe care tronul o cere. Pentru prima dată m-a dezamăgit cu adevărat, dar nici măcar n-a sesizat ironia mea. - Prietene, tu chiar crezi că în tot regatul nu exista altcineva care ar putea să fie mai bun ca tine? - Trufia mea nu este într-atât de nesăbuită, dar în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căruia se aflau două candelabre de aur. Însoțitorii mei romani erau mișcați de atâta splendoare. Oștenii longobarzi scrutau toate cele cu expresia celor care în sfârșit descoperă unde sfârșiseră bogățiile de care fuseseră lipsiți. Eu, după ce văzusem Sfânta Sofia, eram dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-a întrebat Pompeianus. Am primit bucuros invitația și am coborât în subteranele altarului. Custodele, o umbră vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțea vinovat că din pricina tronului avea prea puțin timp pentru ea. Nu a încetat, așa cum îi era firea, să dea năvală în încăperea în care ne aflam eu și Gaila, motivându-și copilărește subita gelozie. Dar, fapt care m-a dezamăgit cel mai mult, n-a bănuit niciodată suferința Gailei. Păstrasem pentru stricta mea folosință un scriptoriu la câțiva pași de apartamentul regal, unde nu mai intram decât rareori. Ansoald, de fapt, ducea în spate toată truda, implicându-l cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mângâie părul lui Kevin, ridicat În vârful capului ca țepii unui porc spinos, cu ajutorul unui gel minune. O privi usturător pe doamna cea tânără și elegantă care nu-l invitase pe Kevin la aniversarea fiicei sale. Nu voia să-l dezamăgească pe Kevin, dar nici nu voia să asculte scuze false și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa. Kevin devenise altceva. Cu cerințele și exigențele lui, era altfel decât Îl visase, era un străin, nu o schimbase pe Emma, nu trecuse de partea lui, Împotriva ei, era doar un alt inamic Împotriva căruia trebuia să lupte. Îl dezamăgise - și se rupsese și acel fir. Iar acum nu-i cunoștea nici fața și nici vocea. Nu avea să le recapete niciodată. Îi pierduse și nimic nu mai putea să-i readucă Înapoi. Lumina se stinse, iar femeia brunetă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
douăzeci și șase de puncte la Drept Penal, spuse. Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar știa că Ea ar fi fost fericită. Uneori avea chiar impresia că măcina Întruna examene doar pentru a nu o dezamăgi - căci Maja Îi recomanda să nu facă greșeala idealistă de a abandona universitatea din graba de a trăi și de a se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să citesc, profesore? spuse Valentina, făcând jurnalul să dispară sub bancă. Se Îndreptă Încet, fără chef, spre catedră, fără a-i adresa nici măcar o privire. — Citește al treilea sonet din Autobiografia. Pagina patru sute. În ultima vreme chiar și Valentina Îl dezamăgea. Era adesea distrată și absentă. Întotdeauna avusese note foarte bune - aproape Întotdeauna optim. Acum, la multe materii abia dacă primea suficient. La tezele din semestrul trecut, celelalte profesoare o cam strânseseră cu ușa - pentru a o stimula. Spuneau că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Poldo, pe comandantul care n-ar mai exista. Maja, pe avocatul sărmanilor care n-ar fi vreodată. Și astfel, nu va trebui să-și dea seama că eu nu voi deveni nimic din toate astea și nu vor fi dezamăgiți. Dar cine ar putea-o Înlocui pe Maja? Alte femei pot fi mai profunde, mai inteligente, mai necesare - dar nici nu există pentru mine. Maja Îl urmă pe agentul imobiliar În penumbra apartamentului. Golul făcea pașii să răsune. Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În viața ei se cască o prăpastie, un vârtej, și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și a stabilității, se simțise onorat de o asemenea confesiune. Și o răsplătise vorbindu-i despre fondatorul AEUV. Un american, care-și spunea Les U. Knight, ce susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
merită eschivele și minciunile ei, căci nu mai iubise pe nimeni așa cum o iubea pe ea, prima lui femeie adevărată, Își dorea să trăiască pentru ea, s-o protejeze, să facă orice pentru ea și Împreună cu ea, dar ea Îl dezamăgise - o, era doar o tipă oarecare volubilă și inconsecventă ca toate femeile și nu-l iubea cu adevărat, nu era În stare. Și atunci, impresionată de o iubire atât de nemărginită, Emma Îl ruga s-o creadă, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
istoric, lângă omul acela mic și stafidit În patul lui, cu ochi strălucitori, din care se revărsa o fericire de mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare cu lacrimile ruginite de pe scurgerea chiuvetei. În urma unui examen superficial, concluzionă că rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părul. Avu ciudata impresie că Valentina, fără a-și da seama, cocheta cu el. Cu o malițiozitate și o inocență ce-i aduceau aminte de Emma - acea Emma pierdută și Îndepărtată ca luna - și-l Întristă. Nu voia s-o dezamăgească pe Valentina. Dar de-acum nu mai putea să-i facă pe plac. Răzbunarea lui nu prevedea prizonieri. Amândoi. Trebuia să-i răpească pe amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văzut cum a căzut lângă el Calu, unul dintre frații Futacu. A venit pe deasupra, ca un bolovan rostogolit din cer, și i s-au risipit creierii în cădere. Pe urmă, arătarea a intrat în miezul pământului, de unde venise. Zogru era dezamăgit de felul în care și-l închipuise fratele lui Leșea. Se gândise, de asemenea, că poate nu exista nici un frate și îi venea să-l ia de piept și să-l întrebe de ce minte. Însă țiganii îl primiseră bine, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Iscru, care a lăsat plugul la îndemnul mamei lui și-a plecat să moară la Călugăreni. Stana a fost o femeie foarte bine înfiptă în istorie, era tot așa ca și Iscru, hotărâtă să-și țină cuvântul, să nu-și dezamăgească semenii, să lupte în numele binelui general, dar mai avea ceva în plus, o personalitate puternică. Contemporanii au ținut-o minte multă vreme, iar urmașii ei au început să se numească ai Stanei, adică Marin al Stanei, Neaga Stanei, iar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu, nu le este frică de ciumă, toți au făcut deja boala și n-are ce să le mai facă, sunt hotărâți, deși el știe că cele mai multe dintre întâmplările cu fantome au explicații simple, sigur că nu vrea să le dezamăgească și speră din tot sufletul să fie o fantomă acolo și să le-o aducă legată fedeleș. Zoe îl privea amuzată și îngrijorată totodată, își dădea seamă că bărbatul acesta distins și elegant n-ar fi vorbit niciodată astfel. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-și ia o poză cât mai diferită, de fapt, făcându-l să se maimuțărească și pe când spunea, ei, ai văzut cum m-am întors, Zoe a izbucnit în râs, dar un râs molipsitor, lui însuși i se umeziseră ochii. Era dezamăgit, dar nu dezarmat, dimpotrivă, hotărât să continue. - Ce vrei să fac pentru tine, ca să mă crezi că sunt Zogru? - Absolut nimic. Te cred pe cuvânt. - Totuși, spune-mi ceva, ceva greu și pe care Alecu nu l-ar putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, numai că acesta nu știa și nu știe cu certitudine nici acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu în Gelu Căpitanul, acoperit cu tot năduful lui și al Giuliei la un loc. Giulia cunoscuse mai mulți bărbați care o dezamăgiseră, dar nici unul nu fusese atât de imprevizibil ca Andrei. Se plimbaseră împreună, se sărutaseră, își spuseseră atâtea lucruri, dar pentru el nu însemnase nimic. O sfâșia părerea de rău că s-a îndrăgostit de un bărbat care n-o merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]