4,214 matches
-
să o iau de la capăt. Încerc să rămân optimistă și să‑mi spun că am multe drumuri deschise în fața mea. Dar care e următorul pas în carieră pentru o fostă expertă financiară? Am sunat o agentă de televiziune și, spre dezamăgirea mea, mi‑a vorbit exact ca ăia din America. Mi‑a zis că e încântată să mă audă și că nu îi va fi deloc greu să‑mi găsească de lucru - posibil, chiar propriul meu serial - și că mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
belșug. — Luke? Simt o izbitură puternică în stomac. Adică, Luke e în Londra? — Îhm. — De cât timp? De vreo trei zile. Michael îmi aruncă o privire rapidă. Înțeleg că nu te‑a sunat. — Nu, zic, străduindu‑mă să‑mi camuflez dezamăgirea. Nu, nu m‑a sunat. Îmi iau paharul și iau o înghițitură mare. Cumva, cât era încă la New York, îmi spuneam că nu vorbim și din motive geografice. Dar acum că e iar la Londra - și nici măcar nu m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oricât oferă ea, pot să ofer și eu. Toată lumea se întoarce să o privească pe fata în negru, care murmură ceva în telefon, apoi încuviințează din cap. — Persoana care a licitat se retrage, spune, ridicând privirea. Simt o umbră de dezamăgire și zâmbesc repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de două ori... adjudecat, spune Caspar și bate ușor cu ciocănelul de lemn. Doamnei în roz. Urmează un rând de aplauze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
direct la machiaj... aici e haos, ca întotdeauna, așa că am devansat un pic rubrica ta... — Nici o problemă, zic. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. — Trebuie să‑ți spun, arăți foarte bine, zice Zelda, studiindu‑mă cu o ușoară dezamăgire. Ai slăbit? — Puțin, cred. — A... de la stres, spune cu un aer expert. Stresul, ucigașul tăcut. Săptămâna viitoare facem o emisiune cu tema asta. Hai! strigă, împingându‑mă în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bărbătesc. Arată insuportabil de caraghios. Face asta ca să-mi rănească ochii. E divorțată și recăsătorită și locuiește în Beijing acum. Are un fiu față de care identitatea mea e ținută secretă. Nu, mamă. Tonul e ferm și încăpățânat. Nu pot descrie dezamăgirea mea. Am anumite așteptări de la Nah. Poate prea multe. Poate că asta i-a ucis spiritul. Sunt oare diferită de mama mea, care voia tot ce e mai bun prentru mine și pentru asta mi-a înfășurat strâns labele picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu respingerea lui, că-l va obliga să plătească pentru ceea ce a făcut. Și el nu a vrut să plătească pentru ceva ce nu considera a fi o datorie. Avea dreptate. Ea și-a petrecut întreaga viață încasând dobânzile de pe urma dezamăgirilor ei. 4 Nu am mai navigat, nu mi-am închipuit nicicând că navigatul poate fi atât de groaznic. Am rău de mare și vomit întruna. Acum zece zile m-am îmbarcat pe vasul Biluța, un vapor cargo ieftin, care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Vorbește, chiar, cu entuziasm despre noul rol al lui Dan și despre noul film al lui Junli. De parcă ar fi propriile sale succese. Dar tu? îl întreb eu. Tonul meu e tăios și nu am de gând să-mi ascund dezamăgirea. Petrecerile și prietenii lui încep să mă enerveze. Nu mai suport. Tang Nah a rămas în pană de trucuri pentru rezolvarea problemelor care se ridică între noi. Pentru a evita conflictele, încep să mă închid în mine însămi. Ne retragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bun pentru mine. Ei îi dau permisiunea să uite ce responsabilități îi revin față de iubirea noastră. Ei au ruinat viitorul lui Tang Nah și pe al meu. Adevărul e mai adânc. Sunt opopsiți de soartă. Există trădare. Și atunci vine dezamăgirea ei. Se aștepta ca Junli să o distribuie. Credea că el e cel cel mai bun prieten al lui Tang Nah. Numai că el face taman pe dos. O distribuie pe rivala ei, Bai Yang, o actriță cu fața ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără nici un ajutor. Luptă împotriva celor mai puternici dușmani, precum Liu Shao-qi și Deng Xiaoping. Nu există persoană mai potrivită decât tovarășa Jiang Ching pentru a conduce țara și a duce mai departe steagul lui Mao Zedong. Spre marea mea dezamăgire, după ce trei ani a stat să se prăfuiască pe biroul lui Mao, propunerea este refuzată. Nu doar atât - Mao scrie un comentariu răutăcios pe copertă: De aruncat. * Zac la pământ, fără suflare. Nu am nici măcar forța de a mă sinucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui ianuarie 1976, premierul Zhou se stinge. A jucat împotriva curentului politic, apărând ca încet și prostuț, orb și surd. A oferit de atât de multe ori toasturi demonilor. Cu toate astea, e ținut minte ca premier al poporului. Spre dezamăgirea Doamnei Mao, națiunea nesocotește ordinul lui Mao de a restrânge ceremonia și îl jelește pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de altfel, și când ai plecat: ceea ce crezi c-ai să găsești acolo nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta! Știu asta foarte bine din propria mea experiență, de fiecare dată când m-am Întors, am trăit aceleași dezamăgiri ca și tine... Nu are rost să mai venim la cofetăria aceasta, a spus Hermann, cu mâna În jurul umerilor tăi, nu neapărat din economie, deși n-ar fi un motiv de ignorat, dar Înghețata mi s-a părut mai proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
goale. Sorbiră ce mai era pe fund, dar nu mai regăsiră plăcerea de la început. La orizontul vieții apăruse necunoscutul. Va fi sau nu va fi bine de ei? Dar, dintre toți, prințul era cel mai îngrijorat. Tăcea și își rumega dezamăgirea. În loc de pace, aveau parte tot de război. Se simțea obosit. Nu era puțin lucru să păstrezi echilibrul între cele două delegații. Mai ales acum, după ce Kutuzov trecuse Dunărea. Făcuse eforturi considerabile ca să împiedice certurile, ca să aplaneze răbufnirile unora sau altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din păcate, reluă el pe un ton surprinzător de indiferent, sezonul florilor a trecut de mult, contesă. Și dezveli un tablou ceva mai mare, așezat pe șevalet. Cred că l-ați recunoscut deja pe prințul Manuc. ― Ah, deci așa arată! Dezamăgirea dărâmase nu numai vocea Toinettei, dar și multe alte arhitecturi interioare. ― Deocamdată nu arată în nici un fel, o corectă el. Alteța Sa are multe îndatoriri și nu prea găsește răgazul necesar ca să-mi pozeze. Nu prea știu dacă voi termina vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care o ținuse ridicată, ca să se apere de lumină, căzu și o undă de apă trecu repede prin ochii ei, căci adresase un îndemn asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase și furia și dezamăgirea, după ce analizase cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai înviorat, îl chemă pe Julien. Îl rugă să pregătească salonul din pavilion și să aștepte acolo până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro, nu a mai avut plăcerea să vă revadă în ultima vreme pentru a vă putea termina portretul. Dezamăgirea lui este cu atât mai mare cu cât știe deja că va ieși un portret minunat. Poate că îi veți mai putea acorda măcar o ultimă ședință. E un pictor foarte bun, Alteță, cred că v-ați dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile delicate, albe și verzi ca lemnul, ale orhideei cicada. Ce s-ar alege de mâncarea ei fără ele? Un fel fără gust, nici măcar pe jumătate ce-ar trebui să fie, un eșec, o dezamăgire. Un dezastru absolut. Va trebui să se ducă și să facă rost de floarea aceasta, nu-i așa? Trebuie să o aibă, floarea aceasta cu un parfum deosebit, grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Niciodată nu m-am simțit mai bine, și-a spus ea. —Tu? —Și eu. Numai că trebuia să mă întâlnesc cu copiii mei să luăm masa. Lui Alison i-a căzut fața la modul vizibil, dar și-a mascat rapid dezamăgirea prefăcându-se îngrijorată pentru progeniturile potențial abandonate. —Vai, doamne... Poate că ai putea să-l rogi pe omul ăla... , a spus ea arătând către panoul de alamă, ...să sune și să roage pe altcineva să se ducă la ei. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
parc, după care să se oprească să mănânce la una dintre cafenelele alea la modă, care au mese cu scaune afară. Da, așa aveau să facă. Apoi însă femeia și-a adus aminte, iar inima i s-a strâns din cauza dezamăgirii. Până la urmă, aia nu era o sâmbătă ca oricare alta, ci era o sâmbătă cu Tusea și Junghiul, așa cum îi numea ea pe părinții lui Caitlin: Jenny și Bill. Jenny era „Tusea“ din cauza obiceiului de a critica orice gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urinase pe fâșia de plastic - întotdeauna, un exercițiu atât de demn - și peste exact un minut Alison avea să afle dacă cea mai fierbinte dorință îi fusese împlinită. Sau dacă așteptările aveau să-i fie, din nou, recompensate cu o dezamăgire și cu încă o lună în care să aștepte și să spere. Ciclul nu-i întârziase decât cu o zi, dar, în mod normal, menstruația i se declanșa cu regularitate de ceas elvețian. În plus, nu știa exact de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lase să se scurgă un gândac mort. Într-un final, a tras adânc aer în piept și s-a întors către testul de sarcină, a cărui ferestruică atât de importantă era întoarsă cu fața în jos. O liniuță albastră însemna dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în piept. Oricât de atent se uita, nu avea cum să scape de amara dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dezamăgire. Două liniuțe albastre, euforie. Trăgând adânc aer în piept, Alison a întors lamela de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în piept. Oricât de atent se uita, nu avea cum să scape de amara dezamăgire: pe test nu figura decât o singură liniuță albastră și nici măcar o urmă vagă a unei a doua liniuțe. Femeia s-a prăbușit pe capacul de la WC și-a rămas acolo ca o păpușă de cârpă, cu brațele atârnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se sacrifice numai ca să-l păstreze pe Nick? În clipa aia, Susan se simțea însă mult prea tulburată emoțional ca să ia o decizie. — Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute din dezamăgire și frustrare. — N-o să încercăm niciodată să avem un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și asta a părut să-l irite. Chiar nu știu, Susan. Ca să te fac pe tine să te simți mai bine, aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
discuția într-un fel care putea fi interpretat greșit. Acum trebuia să-și dezamăgească bărbatul. Nu, din păcate, nu sunt însărcinată. Dar aș vrea să fiu. Luca s-a întunecat și el. Alison nu-și dădea seama dacă era din cauza dezamăgirii sau a groazei, fiindcă soțul ei își dăduse seama ce avea să urmeze. Însă și-a revenit rapid. —O să se întâmple și asta, cara mia1. E încă devreme. Tocmai asta e problema, s-a aventurat Alison, decisă să nu piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult mai intens, era mult mai grăbită decât în celelalte dăți. Cu toate astea, partidele de sex existaseră, numai că, în fiecare lună, Alison se trezea că-i vine ciclul și-atunci se simțea copleșită de-un sentiment de amară dezamăgire. Dar, în fiecare lună, se remonta, gândea pozitiv și continua să încerce. Tocmai din acest motiv făcuse și efortul de a lua avionul până la Marrakech. Perioadele fertile erau puține și la distanțe destul de mari una de cealaltă, așa că femeia considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]