3,820 matches
-
fata mi-a trântit ușa-n nas. Am auzit apa trasă la WC, după care fata a revenit, iar eu am intrat neinvitat în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am rulat prin minte o grămadă de gânduri plăcute, de glorie și răzbunare. După șaptesprezece minute telefonul sună. M-am repezit să răspund. — Russ, ce ai...? — Dosarul a dispărut. M-am uitat eu însumi la litera I. Erau toate în dezordine. Bănuiesc că a fost șutit de curând. Pe de altă parte, Fritzie a fost de serviciu la Birou chiar în zilele alea. Făcea ore suplimentare și se ocupe de niște cazuri mai vechi. Iar Johnny era în permisie, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu e mort. Noi... — O, slavă Domnului. Brusc ușurată, Îi pofti prin hol Într-o cameră de zi roz. Scuzați dezordinea. De obicei, duminica e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ce l-au numit pe împărat? Zaleucos știa că era cu neputință să îndepărtezi întrebările din mintea micuțului; totuși, constrâns la tăcere de condiția lui de sclav, nu răspunse. Iuți pasul, fiindcă vedea cum pe străzile castrului se adunau în dezordine grupuri de soldați; părea că nimănui nu-i păsa de disciplina severă de zi cu zi. Se știa că în rândul acelor puternice legiuni revolta se putea răspândi cu iuțeala focului într-o grămadă de paie. Se mai întâmplase așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de îngrijorare și de ură implacabilă. De cum își făcu apariția, izbucni un cor de glasuri furioase. — Tiberius se teme de tine... Te urăște pentru că ai izbândit acolo unde el a dat greș... Vrea să-ți ia legiunile... Mulțimea era în dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pietre albe care se vărsa în el. — Simois și Scamandros, zise Zaleucos. Gajus privea, nemișcat, locurile ale căror nume fuseseră inventate de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau în dezordine mai multe ziduri. Zaleucos le spuse, emoționat: — Aceea de acolo, de pe colină, este cetatea care s-a numit Troia. Pe câmpia pustie, în fața zidurilor cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă; se publicaseră doar sentințele temutei Arhive, și nici acelea întotdeauna. — Dar am găsit puține documente, și ele în dezordine, se bâlbâia funcționarul. Vestea îi făcu pe cei care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe alții dacă respectivele documente fuseseră distruse dintr-o providențială poruncă a lui Tiberius. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că acum, după moda grecească, nimeni nu mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea prin apropiere și, pe când toți îi făceau loc, auzi ultima frază. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vină. În spatele său, senatorul Sextius Saturninus - ce provenea dintr-o familie austeră, republicană, cu oameni care își riscaseră viața în lupte - murmură revoltat: — În aceste palate nu s-a văzut niciodată, din vremea în care Augustus le-a construit, o dezordine ca aceea din ziua de azi. În realitate, ani la rând, pe colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful colinei. Cum îl văzură, oamenii se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu cei din apropiere, încălcând astfel orice protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea mai mare plăcere. Nu spuse nimic. Se ridică, încercă să-i îndepărteze pe cei care îi apucau marginea togii, chemă cu un gest escorta germană. Într-o clipă, germanii îl înconjurară, făcându-i pe senatori să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să schimbe caii și fără să-și tragă răsuflarea, pe când noaptea se așternea peste câmpie, se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se cabreze și să se oprească; calul celuilalt se opri împiedicat - romanul alunecă din șa și căzu. Încercă să se ridice cu greu, iar Gaetulicus văzu că avea mâinile legate, că era plin de noroi și speriat, cu hainele în dezordine... Era Lucius Vitellius, complicele său. Fără să coboare de pe calul plin de spume, Împăratul le ordonă imediat gărzilor germanice să-i aresteze pe Gaetulicus și pe cei cinci tribuni menționați în scrisoare. Germanii se supuseră orbește, într-o clipă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
murit. Se duse să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu știa însă că unele dintre acele răni, cele mai adânci, le făcuse un ucigaș tocmit de Pisoni. Oamenii săi luară trupul Miloniei, cu veșmintele în dezordine - văzură pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubeați, măi, oameni buni! Stai jos și ascultă! Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
volumului zgomotului. Nu încăpea îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Toți oamenii ăia! adăugă Adriana. După doisprezece ani de prietenie, i se părea că o cunoaște pe Leigh mai bine decât se cunoștea pe ea însăși. Dacă era vreun lucru care s-o scoată din minți — chiar mai mult decât dezordinea, zgomotele puternice, repetate sau surprizele — erau mulțimile de oameni. Biata de ea era cu nervii în pioneze în ultima vreme, iar Adriana și Emmy vorbeau despre asta de câte ori aveau ocazia. Emmy rupse tăcerea. — Ia-o ca pe un semn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prea mult și că s-a aranjat doar așa, pe fugă, nu se spălă pe cap, dar aplică la rădăcina părului puțină pudră de talc pentru copii, cu miros de lămâie, obținând astfel un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a frânat la doi pași de mine, am alergat printre canaturile ușii de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu ne poate salva de noi înșine și că indulgența este un fruct care cade jos gata stricat. Dădusem frâu liber tuturor gândurilor acelora indecente și acum eram inutil ca un terorist mort. Sala de operații era deschisă și în dezordine, pe coridor un bărbat în halat se ducea spre baie cu un sul de hârtie igienică în mână. M-am aplecat puțin spre ferestruica de la sala de operații să le salut pe asistente și pe medicii care mă ajutaseră. Coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vă concentrați. Dar mama ta spune că sunt prea indulgent cu tine. E adevărat, i-am lăsat ei sarcina de a te educa. Te pune să-ți strângi patul și să cureți baia după ce faci duș. Eu însă îți mângâi dezordinea, fără să ți-o reproșez. Azi dimineață, pe mașina de spălat era un tampon lăsat de tine, l-am aruncat eu. — Ciao, tati. Îmi place când îmi spui așa. Ești bună, ai o expresie caraghioasă, plină de ironie. Te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă. Împrăștiam sistematic, peste tot, cărți, chiloți, resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna. Iar când, la sfârșit, fiecare lucru era din nou la locul lui, reușeam să supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vânt, care înălțau apa mării. Pe bacul scorojit, ca fiordurile care se îndepărtau în spatele nostru, nu erau turiști, ci doar o mulțime de localnici, oameni simpli, pescari sau vânzători de pește. În atmosfera albă și vântoasă nu se întrevedea decât dezordinea mării. Schimbarea de culori, de climă, cele două pulovere cu care eram îmbrăcat, mirosul de pește în saramură care se ridica din cală îmi dădeau curajul să mă simt un om diferit, cum deseori se întâmplă în vacanță. Eram fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine și ea. Un fir albastru și tremurător, înfipt în plăcerea noastră. Atunci ar fi avut într-adevăr un sens... Dar acum... Acum să ne trecem mâinile pe hainele șifonate, pe părul lipit de cap, și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la lumea din fundul străzii care lucește de la luminile reflectate pe asfalt, de la mașinile în mișcare, de la picioarele grăbite sub umbrele. Suntem încă noi, niște nenorociți, niște amanți mizerabili în mijlocul străzii. Un balon roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]