2,549 matches
-
plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele din urmă, ne-am ajuns, cu toate că două mii de ani e puțin, iar din cele două abia de vreo mie putem vorbi astăzi În oarecare cunoștință de cauză. Dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbește despre lege și credință, despre „dezactivarea” legii de către credință, verbul grecesc katargein ajunge să figureze În ediția germană a lui Luther sub forma Aufheben și apoi, la Hegel, Aufhebung, adică suprimare și conservare În același timp: temelia etimologică a dialecticii filosofului german. Cum poți pătrunde adevărul acestei mișcări de producere a realului prin permanenta lui dispariție - Le Ressassement infini este un titlu blanchotian - fără să-l respingi pe acela lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului Celuilalt - La
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
infini este un titlu blanchotian - fără să-l respingi pe acela lévinasian al ființei care nu există decît În fața chipului Celuilalt - La Communauté inavouable este un alt titlu blanchotian? și cred că, Într-adevăr, singurul punct de articulare a violentei dialectici hegeliene cu generozitatea augurală lévinasiană este tematica morții. Moartea ca antiteză la Hegel este la un moment dat echivalentă cu moartea ca ștergere și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
refractară la tragic și dezamăgită tocmai din cauza asta? Fiecare eșec Înregistrat În romanele lui Adely devine, dialectic, mijloc de cunoaștere. În urma lor, de fiecare dată, protagonistul regăsește calea spre sine Însuși, schimbarea la față prin actul scrierii cere obligatoriu o dialectică negativă căreia să-i fie rezolvarea. Mad about the Boy, microromanul apărut În 2003 la Gallimard, păstrează elemente deja consacrate: o țară ieșită recent de sub „Dictatură”, un oraș-port (ar putea fi vorba iarăși despre Cairo), o mamă cu un fiu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu totul își are încă adepții săi în lumea politică de astăzi. 2. După această metodă a apărut a doua metodă a realismului critic, cum i s-a dat denumirea de către Karl Marx. În ce privește sociologia, aceasta a dus la o dialectică... 3. A treia metodă a fost îmbrățișată de Nietzsche, de Sorel și tradusă în fapt de Mussolini. Iată metoda care face apologia luptei. Trebuie făcută ridicarea societății cu forța. Lupta nu este numai în raport cu mediul extern ci chiar în mijlocul societății
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și temeri culturale, științifice și politice străine sunt transferate și transformate de savanții români. E interesant de observat fapul că toți acești noi experți intelectuali în problematica culturii și a spațiului național sunt și călători academici, prinși destul de profund în dialectica ambiguă a rutelor și rădăcinilor - ca să parafrazăm o carte celebră a aceluiași James Clifford - brokeri ai diferitelor culturi europene, chiar dacă vor lua la un moment dat poziții mai mult sau mai puțin naționaliste în câmpul identitar al politicilor culturale românești
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
celălalt poate fi calomniat, bârfit, denigrat, defăimat, i se pot submina rezultatele, e făcut să decadă financiar, situațional, moral, el și familia sa. Celălalt poate fi făcut de râs, umilit, batjocorit. Astfel de comportamente fac parte de obicei dintr-o dialectică a confruntării și luptei interpersonale și pot fi întreținute de sentimentul urii și răzbunării. În perspectiva tulburărilor de personalitate, mai ales a psihopatului, comportamentele menționate pot fi expresia unei tendințe structurale de dominare și obținere a unei plăceri perverse, sadice
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
literară. Ca istoric literar, C. se raportează, în general, la valorile stabile ale literaturii naționale - epoca marilor clasici și studiul operei lui Eminescu. Concepând istoricitatea operei ca mod de receptare dinamică a valorilor, va pleda pentru palingeneza valorilor într-o dialectica a identității structurale cu alteritatea interpretativa. Studiul operei este adâncit permanent prin investigații comparatiste și prin înserarea dimensiunii filosofice. Eficientă metodei se vădește de la prima carte: similitudinile dintre Eminescu și Leopardi sunt urmărite prin raportare la operă schopenhaueriana. Aceeași metodă
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul de sonete Zile de durere, scris în 1907, sub impresia răscoalei țărănești. Nu lipsesc din dialectica meditației lui C. (și ecourile venind de la „idolul” sufletului său, Tolstoi, dobândesc aici rezonanță) speranța, viziunea ipotetică a unei armonii sociale, rod al luptei, punând capăt timpului vrajbei (Către pace, Poporul). Aspirația spre înalt a omului în înfruntare cu forțele
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
posterității. De aceea, el investește în scrierea acestei alegorii tot ce cunoaște, în ambiția de a exprima totul. În acest mod, literatura aparține unui proces de cunoaștere de cea mai pură speță, care absoarbe elemente de filosofie, de retorică, de dialectică, de teologie, de etică și profită de un imens repertoriu de reprezentări zoomorfe simbolice, cu forță normativă, cu care nu ezită să intre într-un dialog polemic, ludic. Totul de dragul tezei pe care trebuie să o confirme, de dragul unei viziuni
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că această ipostază a unui animal feroce, care nu se lasă îmblânzit decât de o fecioară, are un caracter erotic dificil, de nu chiar imposibil de ignorat sau măcar de temperat. "Întreaga poveste a capturării unicornului poate fi citită prin intermediul dialecticii senzualității și a purității", scrie cu îndreptățire Bruno Faidutti 40. Cornul inorogului trimite automat la un simbol falic ipostază în care l-a reținut, conform lui Gustave René Hocke 41, arta manieristă. Există o lascivitate inerentă gestului fecioarei, așa cum este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
alimenta procesul de fixare, proces care se concretizează printr-o multitudine de trăsături: ritualism în viața cotidiană, exces de punctualitate, mânia ordinii și curățeniei, teamă maladivă față de viruși și microbi, avariția, simțul exacerbat al datoriei etc. în virtutea legilor implacabile ale dialecticii, și reversul trăsăturilor inventariate mai sus sunt la fel de posibil să-și facă apariția, atunci când disciplinarea sfincteriană se desfășoară defectuos. Uneori graba și stângăciile părinților emană din prejudecata obtuză că un eventual eșec la acest capitol (ca orice eșec educativ), evocă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a patogenezei, se poate glisa extrem de ușor în metafizica oricărei boli, în sensul că ea reprezintă nu doar un colaps existențial, ci și un resort al schimbării, un catalizator pentru elevație interioară. Este o asumpție care decurge firesc din însăși dialectica de ființare a oricărui fenomen, căci totdeauna reversul are și față, așa cum boala nu este doar o traumă, deoarece tezaurizează latent germenele unui viraj, al unui salt, al unui nou echilibru. Altfel spus, dacă inițial o maladie reclamă doar un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a se accepta. Spațiul dedicat scrierii pentru sine, în opoziție cu cel dedicat scrisului pentru ceilalți, este cu adevărat cel al gazdei care sunt pentru mine însumi, de mine ca la gazdă a oaspetelui, conceput ca răsturnare radicală a unei dialectici stăpân-sclav, ca timp al unei eliberări, prin relația de distanțare care permite accesul, în acest joc al libertății, în proximitatea imediată și cea mai sensibilă a sinelui față de sine. Relația duală, prin urmare unică, este miza fundamentală. Rousseau visează la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
domeniul de manifestare (astfel, crizele pot fi: economice, politice, sociale, militare etc.) sau ținând cont de zonă de manifestare (internă sau internațională) etc. Crizele politico-militare au existat în toate etapele istoriei, manifestând aproape aceleași caracteristici, care rezultă din dinamică și dialectica intereselor și poartă amprenta inter-determinărilor acestora.197 În funcție de domeniul în care au loc, crizele pot fi: politice, economice, sociale, informaționale, culturale, financiare, etnice, religioase, militare; cu certitudine crize se pot găsi în oricare alt domeniu, însă în funcție de spațiul pe care
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în jurul cărora se va aduna oștirea proletară, ca detașament al viitorului. Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala de la Lyon, confruntarea socială a anului 1848, Comuna din Paris sunt etapele traseului care duce la dialectica leninistă. Un nume ipostaziază energia conspiratorială și intransigența de inspirație iacobină: Auguste Blanqui. Lecția profetică a unei mișcări ce aspiră să domine și să organizeze societatea, recurgând la violența purificatoare, va fi prelucrată de marxism și de leninism, succesiv. Revoluția
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
pe iluziile patriotice ale raționalismului politic. În lectura junimistă pe care o inaugurează Maiorescu, nu există soluțiipanaceu. Predilecția pentru exercițiul spiritului critic este inse parabilă de viziunea duratei lungi. Observațiile lui Alexandru Duțu în marginea reflecției maioresciene trimit la această dialectică a solidarităților organice și a celor organizate. Omnipotența politicii, preferința pentru legiferarea în exces, fetișizarea reperelor de ci vilizație sunt reflexele unei omnipotențe a statului, care își construiește o societate fără ca cetățenii săi săși poată activa instinctul civic.<ref id
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă de lucru a epistemologiei naționale, sub auspiciile puterii. în acest caz, trimiterea la teoria lui Michel Foucault despre putere și discurs este inevitabilă. Folosind un principiu de bază al dialecticii marxiste, unitatea și opoziția/lupta contrariilor, se observă că, indiferent de prezența sau absența factorului „putere” în generarea discursului istoric și a echivalențelor unor noțiuni cu domeniul propriu-zis, rezultatul este aproximativ același: fie că dezbaterea în jurul marilor teme promovate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
contemporană, Alexandru Boboc afirma tranșant: „Fără a lua calea unei modernizări prin analiză logică, fenomenologie, hermeneutică, structuralism etc., marxismul oferă posibilitatea unei înțelegeri efective a valabilității și a limitelor de valabilitate ale diferitelor modele metodologice și complementaritatea acestora în perspectiva dialecticii marxiste [...]. Hermeneutica rămâne în esență o teorie a comprehensiunii - concept cardinal pentru un tip de demers teoretic ce se opune celui scientist (axat pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și complementaritatea acestora în perspectiva dialecticii marxiste [...]. Hermeneutica rămâne în esență o teorie a comprehensiunii - concept cardinal pentru un tip de demers teoretic ce se opune celui scientist (axat pe procedeul explicării numai sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în ontologia umanului (și a creației umane); în teoria modernă a limbajului (cu acțiune în regândirea problematicii retoricii, poeticii, stilisticii, chiar semioticii)”. Narațiunea a continuat totuși să supraviețuiască în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ncercările de nuanțare a unor teze ale marxismului `n dezbaterile occidentale, punct de vedere eșuat `n apologia brută a direcției politice oficiale, mă limitez `n a indica lucrarea lui Alexandru Boboc, Adevăr și conștiință istorică: confruntări contemporane `ntre hermeneutică și dialectică `n metodologia științelor umane, Editura Politică, București, 1988, privind apariția postmodernismului (prin care autorul `nțelegea renunțarea la rigoare științifică, la atotputernicia Rațiunii și la proliferarea pluralismului cognitiv, `n general) `n anii ’80 și `n spațiul românesc, sau pe cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Xenopol”, Editura Academiei Române, Iași, 1999, p. 52. D.G. Burlacu, op.cit., p. 225. Miturile..., ed. cit., p. 17. Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Sibiu, 1992; Idem, Reeducare și prigoană, Sibiu, 1993; Marin Nițescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu domiciliu forțat (1979-1995). Dialectica puterii. Eseu politologic, București, 1996; A.U. Gabanyi, Partei und Literatur in Rumanien seit 1945, München, 1975. Cornel Crăciun, „Arta plastică românească `n tranziție: 1944-1947”, Revista istorică, 1993, nr. 7-8, pp. 711-724. Viorel Domenico, Istoria secretă a filmului românesc (1940-1950
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe care le deschid în prelungirea lor cele două - simbol religios și mit, prima, gândire magică și ritual, a doua -, regăsim polaritatea primă a cuvântului și gestului, a demersului și a discursului, precum și ridicarea gestului operațional la nivelul semnificării cuvântului. Dialectica sacrului și profanului în Occident a dat câștig de cauză operaționalului, sau, cum spune un postmodern ca Jacques Derrida, fonocentrismului și logocentrismului. Ceea ce un logos gândit mitic drept cauză primă ne propunea ca inteligibilitate semnificantă a lumii în temeiul responsabilității
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]