24,608 matches
-
secret căsătoria câte unei perechi de gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz te trezește și te avertizează că ziua care se așterne în fața ta nu este una obișnuită, plictisitoare, doar de mers cu desaga de gât pe drumul tău lung și întortocheat, ziua care începe este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
erau bune să te ridice deasupra relelor pământului care s-au tot abătut asupra ta până acum, vei putea astfel să asculți pământul bun, tor când, cu urechile tale de zânuță, vei putea să te speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
broaște, și pe cele de petrol albăstrui, și pe cele de detergent, și pe cele de furculițe, și pe cele de săbii, și pe cele de flăcări, și pe cele de motiv în sine, de lipsa dragostei tale în această dimineață parfumată de mai, cu teii plesnind din boboci. lipsa dragostei este în picioarele tale, înainte de a ajunge prea departe aleargă înapoi și picioarele tale se vor umple din nou de dragostea ta, de caise și fragi umeziți de roua cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să iubești în fiecare zi cu o dragoste mai bine șlefuită, care să semene din ce în ce mai bine cu măiastra lui brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5 în moma, 9 west 53 st, nyc. pentru totdeauna la primul semn al dimineții, departe în zare, tu îmi pui degetul pe buze, luo na la primul semn al dragostei tale eu am capitulat deja, cu scuturi și săbii de ploaie obiceiuri vechi, moștenite, respectate). nu știu de ce, dar tu întotdeauna te trezești devreme
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu coarnele sale și țâșnește, alergând, către lacul kanas, pe care are ordin să îl înțepe cu coarnele sale ascuțite, care pot scurge culorile lacului tău secret înspre conducătorii aprigi ai oștirilor dușmane, harnica furnicuță letix este însă trează de dimineață, de la prima oră, simte primejdia și îi pune piedică berbecului ikanga cu picio rul ei zdravăn de furnicuță chitinoasă, berbecul rămâne înfipt cu coarnele în pământ, ca un suvenir al primejdiei, până când prințul tău mult dorit va ajunge în grădina
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale suspendate, cufărul cu provizii de lumină roz, pentru a ajuta lacul kanas să nu pălească acum, dis de dimineață. șase în al doilea loc: lumina verde, care hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să scrii un poem pentru aleasa inimii tale, care acum probabil zburdă prin grădina suspendată, simțind că te apropii. nouă în al cincilea loc: dintr-odată zărești către miazănoapte un lac de o frumusețe rară, care este roz în această dimineață a drumului tău și se va face verde spre seară, care pare să aibă cea mai curată și limpede apă din toate ținuturile prin care ai alergat tu, de bucurie te schimbi în costumul tău roșu de sărbătoare, te apropii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cinci foi, plîplîplî, plîplîplî, taurii tăi puternici învârt pietrele și macină semințele, crroosc, crroosc, crroosc, khamsinul, vântul cald al celor cincizeci de zile adie deasupra proprietății tale, ssseee, ssseee, ssseee. aer cald a fost o vreme în care munceam de dimineața până seara în fabrica de împlinit mici dorințe, de confecționat mici trepte de viață pe care să mă pot urca, de producție a unui minim de combustibil pentru inima mea extenuată, un lung anotimp secetos am cărat saci grei de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în pictatele floricarnivore de sub nisipurile albe, trecând mai departe către tine. onestitatea ta îți aduce mare noroc, dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl pui alături, ca superman, între timp s-a crăpat de ziuă, poți respira un aer curat, roua pură a dimineții înglobată în mici picăturici sferice, te bucuri să vezi stolul de gâște sălbatice moffitti apropiindu-se înfometat, nenumăratele gâște migratoare se așează, una câte una, ca un joc de domino, pe apele cisternei, vânează, unul câte unul, fiecare limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vei începe să îți construiești viața fără nici un pic de zâzanie, te vei îmbrăca doar într-un cerceaf alb foarte curat, spălat în lacul fermecat al grădinii tale, kanas, supranumit paleta de pictură a lui dumnezeu, care este roz în dimineața speranței tale și verde în seara așteptării tale, lacul tău secret, cu apă curată și limpede, cel mai adânc lac al ținutului, de care nu știu nici spionii armatelor dușmanilor tăi. șase deasupra: frica trebuie să dispară din sufletul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fiecare dată, dar continui să îți torn în pahar vinul acesta chihlimbariu, amărui din care bei până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile din bisericuța-mariitale-speranțe, vocile solemne ale veverițelor-călugăr, albinuțele superpolenizatoare, cu inelele aurii și argintii ale trupurilor elastice, lucrează intens, cu gurița înfiptă în pistilul petuniilor tale magice, sandalele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo, avem opt capre-n ocol și nici un leu în pungă! Mărită vreuna, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din cer, de trei ori pe zi? Asta nu coastă? Și baltă pentru scăldătoarea dumnealui de unde să iau? Poate mă sfătuiești dumneata c-ar fi bine să-l leg c-o curelușă și să-l scot la promenada în fiecare dimineață, să nu se bolnăvească de plictis! Sigur, că altă treabă n-am! Ori poate să tocmesc pe cineva să-i poarte grijă dumnealui, gănsacului, pănă la toamnă, doar banii stau la mine grămezi-grămezi, și numai ce-mi bat capul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici. SISOE: Apoi numai sfinții care-i au în pază poartă vina. Să am eu pe mână câțiva, măcar doi-trei, sau măcar unul cât de mic și de prost, să-l călăuzesc, să-l învăț și să-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Acela însă nu e om, e o ciupercă! OMUL: O ce? MICUL PRINȚ: O ciupercă, nimic altceva! Eu știu o floare fără seamăn pe lume și care nu trăiește în altă parte decât pe planeta mea, și dacă într-o dimineață o oaie mititică e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i un lucru important? OMUL: Nu mai fi supărat. Ai dreptate! MICUL PRINȚ (spre plâns): Sigur că am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o mlădiță de baobab, la început nu le poți deosebi. Firicelul a crescut, a apărut un boboc și, curând, s-a petrecut o adevărată minune. Într-o dimineață, din el s-a desfăcut cea mai frumoasă floare. Nicăieri nu se mai află o floare atât de frumoasă. Și eu am început să trăiesc doar pentru a o îngriji, pentru a o răsfăța. Avea încredere în mine. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
floare. Când îți stingi felinarul, îți adormi steaua sau floarea. O îndeletnicire foarte frumoasă. Și, de vreme ce-i frumoasă, înseamnă că e și folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care, de deasupra, o inundă cu o consecvență exasperantă. Știu astea pentru că mi le-a turnat de nenumărate ori și nu-i pot spune că se repetă. Drama femeii însă nu e legată neapărat de pisoi, câini, ca în alte dimineți, când câte unul se mai constipă sau refuză resturile pe care i le oferă ea. Explicația vine repede și dintr-o cu totul altă zonă. Știi ce mi s-a întâmplat? Mi-au dispărut ochelarii, îmi zice cu aerul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun, trăiesc o frustrare în sensul că aproape niciodată nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu are la bază un principiu economic. Funcționarea ei se sprijină pe o coerență narativă. Câtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie. Nu le spun celor doi asta, dar sigur e adevărat. A bătut într-o zi de dimineața de la 8 până seara la 6. Câte ore sunt? Zece ore! A bătut o sută și-o pagină. „Era un băiat înnebunit de la IEFS și trebuia a doua zi să predea lucrarea și doar că nu plângea, doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar pe el. Nu că râdeau dracii... I-am spus, păi, râzi și tu la ei... Făcea: Hi, hi, hi... Tot o hlizeală. De dimineața de la 8 până seara am stat acolo. Le-am luat niște baloane superbe cu Mickey Mouse. Au stat cu ele pe post de perne în mașină. Alea și acuma sunt desumflate, sunt pe undeva, puse bine. Au stat umflate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]