9,387 matches
-
ce se face cu un învățător. Pe fața domnului Arsu se citea neputință, supărare și disperare că nu are un învățător pentru noi. Era deja la început de mai. Unde să găsească învățător pentru patruzeci-cincizeci de zile? Și atunci, în disperare de cauză, l-a găsit pe „domnul” Dode. Cine era acest „domn” Dode? Băiatul preotului din sat, mai în vârstă, părintele Băluță, era un puștan de vreo cincisprezece-șaisprezece ani, licean la Turnu-Măgurele, care, pur și simplu, nu mai voia să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
a avut un vătrai, așa că m-a zdrobit cu argumentele... - Da, nu i-ai dat și tu ceva pumni, măcar așa, la paritate, ca să te țină minte? - Ești nebun!? Păi, vrei să pățesc vreo dandana ca bietul Sile care de disperare că-l bătea Tanța de-l snopea, i-a dat un pumn în ochi iar aia l-a reclamat la poliție cu nasulia aia de violență în familie și a luat bietul băiat trei luni cu executare de l-au
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și a fugit. M-am ridicat și eu plângând. Eram murdar de noroi și-mi venea să urlu de disperare. Am început să bâzâi : -Hâââ! Bolindeții meei! Bolindeții meeei! Cum mă duc eu la mama? Ce-i spun? Hâââ! Pe drum nu era nimeni să mă audă și să mă ajute. Tot zâna cea bună a Nevoii m-a atins
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe biata mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
proletară Sărăcie și tristețe, Dar măcar aveam o țară Sigură și netrădată, Nevândută fără milă, Și ne-ai fost în taină tată Travestit în Moș Gerilă... Lista de dorințe-i mare, Și de lipsuri și tot crește După ani de disperare, Ai să vezi, te depășește... Azi ne ocolești, se vede, Nici nu mai exiști probabil, Iar românul nu mai crede Nici în Moșul caritabil... Referință Bibliografică: Moșule, ne-ai cam uitat... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... VI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... Citește mai mult 7. Disperările IrineiSunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
haina și...hai înăuntru! Să vă cunoașteți: Irina, de la blocul ... VII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 6, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. 6. Un telefon în noapte Soneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
s-o fi întâmplat cu fetița asta? Să se fi certat cu ai săi? Nu se poate! După moartea fratelui său, Violeta a rămas singura bucurie a ... Citește mai mult 6. Un telefon în noapteSoneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo?- Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
medalie jubiliară! De parcă aș mânca tablă! În Consiliu, Magistratul s-a opus categoric să mi se dea o slujbă. Pe vremea măcelului, a fost mobilizat pe loc. Niciodată n-a mers Cazinoul mai bine. Venea sfârșitu’ lumii, se juca în disperare! „Ce fel de slujbă?” Urla ca un apucat, se auzea din stradă. „Mâine o să vrea și Romancierul una, și Actorul, și Filozoful, ba și Caravella se va gândi la una! Statul nu trebuie să încurajeze pe toți pierde-vară! Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceas înainte de a expia, vei zice: „Viața mea a fost un dezastru!”. NU! Ești câștigătorul unei curse demențiale! Ți s-a spus la școală. Din câteva milioane de spermatozoizi-frați, ai fost singurul care a ajuns în uter! Un parcurs al disperării; încerci, uneori, să îl vizualizezi, te întărește. Te duci cu gândul că ai fost chiar un ales. Mereu cauți să te poziționezi; nu ai venit pe lume întâmplător; nici măcar un fir de praf nu există fără rost, totul e Creație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fără să vorbești. Fără să scrii. Instantaneu. Prins într-o dimensiune nouă, ultimul război mondial, de pildă, ar fi redat - ca informație - în totalitate. Vizualizare absolută: de la cel mai neînsemnat soldat până la cea mai mică schijă; sufletele care încercau cu disperare să nu se despartă de trup; tăcerea dintre două împușcături. Dintre o împușcătură. O superimagine ce va cuprinde - totodată - forma și culoarea Timpului. ...Stațiunea poate fi stocată, ca poveste, într-un fir de nisip; cristal de siliciu sau chip, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei invazii a lupilor, ci pentru a-l îndepărta pe Magistrat. Ceva nu prea lesne de împlinit, pentru că aproape trei sferturi dintre locuitori îl vor pe acesta în scaunul său, spre disperarea liderului grupării, suplinitor la școala de fete: „Nu se poate face nimic împotriva unei majorități stupide! Căreia e bine să i se întâmple tot răul, doar așa, poate, va învăța ceva!”. Secundul său e mai tranșant: „Trebuie acționat în forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se aplecă la loc peste hârtiile Întinse dinaintea sa. Își trecu mâna peste ochi, Încercând să Îndepărteze oboseala nopții de nesomn. Apoi mai așternu câteva cuvinte. Când Își ridică din nou chipul, peste privirea sa se coborâse un văl de disperare. — Raportul e gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța pe care i-o dădea disperarea. Într-un colț de la castel prova era un mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie să fi fost Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cele din urmă, izbuti să ia o Înghițitură picurătoare. În fond, nu era atât de rău, În afară de semnele evidente de mucegai. Nu foarte diferit de ceea ce i se pregătea În bucătăriile de la Palatul priorilor. Se aruncă asupra vinului aproape cu disperare. Orice ar fi mâncat, Începea să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ștergerea datoriilor, sfârșitul taxelor comunale, eliberarea universală de necesități. Lapte și miere. Iar apoi, dezastrul, pierderea oricărei valori, atunci când aurul va fi devenit la fel de comun ca nisipul. O nouă epocă, precum aceea imaginată de Bruno Ammannati. Dar o epocă a disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândi Dante. Mintea Îi zbură la depozitele de lemne dinspre mori, de-a lungul Arnului. Ocupați să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se opri nici să se uite În spate, arzând toată energia care Îi rămânea. Începea să simtă cum i se taie răsuflarea, În timp ce un junghi ascuțit Îi prinsese stomacul. Poate că urmăritorii erau mai tineri decât el, se gândi cu disperare. Și totuși, cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare, o neatenție - nu există crimă perfectă, așa ne Învață toate policier-urile lumii. D’a capo, așadar... Brusc, am tresărit ca scurtcircuitat. Acefal și orb ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama cu uimire că niciodată până acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]