3,349 matches
-
auzim astăzi, deși Îi disprețuiește, Îi și ascultă, Îi critică și nu se disociază de ei”. „Astăzi acest domn, acest conte, acest margraf Agliè, sau ce-o mai fi fiind el, a rostit o expresie-cheie”, zise Belbo. „Cavaleria spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred că-l Înțeleg”. „În ce sens?” am Întrebat noi. Belbo era de-acum la al treilea gin Martini (whisky-ul seara, susținea el, deoarece calmează și Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
preasfintei treimi. Dar sfânta treime nu e sfântul Ghenarie”. Nu-l puteai prinde. Nu știam cum să definesc scepticismul lui ermetic, cinismul lui liturgic, acea superioară lipsă de credință ce-l determina să recunoască demnitatea oricărei superstiții pe care o disprețuia. „E simplu”, Îi răspundea el lui Belbo, „dacă Templierii, cei adevărați, au lăsat un secret și au instituit o continuitate, va trebui chiar să se meargă În căutarea lor, și În mediile În care ei ar putea să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
uită la picioare. Când cântecul lui Jonathan ajunge la sfârșit, Fotse, adunați să-l asculte, murmură ceva neliniștiți unul către celălalt. — A fost cam scurt, șoptește Gittens. Probabil vor crede că suntem fără tradiție. Deși îi lasă să înțeleagă că disprețuiește genealogia lor, pentru că este atât de scurtă, Daou este mulțumit în cele din urmă că albii n-au venit să mai ceară muncitori și-i lasă să-și întindă tabăra lângă râu. Câteva zile se ocupă doar cu organizarea taberei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțoilor. Mă forțez să nu mă gândesc la cine ar fi putut să scrie asta... Toal, Lennox, Inglis... da el n-a fost azi... Gillman... Bain... lor le lipsește imaginația... sau poate un bulangiu În uniformă care știe cât Îi disprețuiesc pe ratații ăia... nu... mă forțez să nu mă gândesc la cine ar putea fi pencă asta ar Însemna că au câștigat. Scuze, prietene scump, Bruce Robertson e construit dintr-un material mai dur. Frumoasă Încercare, bulangiilor! Ha. Nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și să le dea prestanță. Reușise prima dată cu circul Hasbro și Frații Keller, pe care Erick Weir îl distrusese. Apoi repetase isprava cu Cirque Fantastique, făcându-l cunoscut în toată lumea și asigurând legitimitate, chiar prestigiu, unor profesii care erau disprețuite de cei care făceau teatru sau film și ignorate de privitorii de MTV. Își aduse aminte valul de căldură de la incendiul din Ohio. Particulele de cenușă ca o zăpadă mortală și gri. Urletul flăcărilor - gălăgia neobișnuită - care a ars totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În perioada interbelică s-a văzut în atitudinea ciobanului din Miorița o expresie a resemnării ce-ar caracteriza întregul popor român, ca o trăsătură psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost trimis și eu, cu dânșii, în fața Curții Marțiale, ca complice. Și acolo m-am lepădat de ei, ca de lepră, și am tăgăduit, agățîndu-mă cu disperare de viața asta rușinoasă! Iar ei au tăcut și nici măcar nu m-au disprețuit. Secera morții scânteia în fața lor și ei n-au clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenințarea spânzurătorii, au strigat toți trei, într-un glas, acolo, înaintea Curții, "trăiască Boemia", în vreme ce eu tremuram ca un biet cerșetor, de milă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amândoi atârnați în vreun copac, ca doi coceni stricați! Apostol Bologa surâse; dinții albi îi luciră între buzele subțiri, zicînd: ― Acum o lună, chiar acum trei zile, nici n-aș fi îndrăznit să mă gândesc la dezertare... M-aș fi disprețuit eu însumi cel dintâi... Fiindcă până azi am fost alt om.. Îmi face impresia, când mă uit înapoi, c-am purtat în mine viața unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de hotărât, că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar voi, judecând cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba! Sunt sigur că și tu, în sufletul tău... ― Nu, nu, Bologa, te înșeli amar! zise Varga iarăși sec. Eu nu te voi aproba niciodată! Eu disprețuiesc crimele! ― Da? întrebă Apostol cu o mirare nepotrivită, adăugând îndată cu ton jovial: Fii sigur, Varga, că n-am să-ți cer aprobarea!... Cel mult, de s-ar întîmpla să trec prin sectorul tău și dacă aș avea ghinionul să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curioși se risipi în câteva minute. Klapka rămase pe loc, puțin încurcat, simțind că Bologa vrea să-i vorbească. ― Știi ce mi-a spus prizonierul? zise deodată Apostol, cu fața crispată într-un rânjet. M-a insultat și m-a disprețuit, căpitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine că trebuie să plec numaidecât... că nu mai am nici un minut... că deseară... O, cât îl iubeam și el cum m-a umilit! Klapka se uită la dânsul, înțelese că dorește un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oameni civilizația e o pacoste, dacă nu chiar un rafinat sistem de robire! ― Oare fără binefacerile civilizației ai mai putea tu însuți să te ridici împotriva lor? întrebă Klapka cu un surâs. ― Atunci n-aș fi simțit nevoia să le disprețuiesc și aș fi fost desigur mai fericit! strigă Apostol îndîrjit. Civilizația d-tale stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece "cucerire" a civilizației a dărâmat cîte-o bucățică din fericirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dreyfus doar la mesele în familie. Matziev avusese de-a lungul acelei perioade boașe de taur, susținându-l public pe micul căpitan, spunând deschis că el crede în nevinovăția acestuia, nesocotind și punându-se împotriva gândirii înțelepte a statului major, disprețuindu-i astfel pe cei care l-ar fi putut ajuta să avanseze, să ajungă chiar până la stele, la stele din acelea care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu-i parcă pe ceilalți. Traversa apoi cameră înspre biroul din colț unde, aplecat asupra unui maldăr de hârtii, făcea calcule interminabile tatăl ei, directorul Băncii din orașul vecin. -Dorești ceva? O întreba scurt tatăl. -Nu. Doar că ... Măcar un pic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
al incapacității de a se atașa de viață satului, de un loc de care nu era nevoit să se atașeze decât verbal. Îmi displăcea profund felul în care obișnuia să vorbească despre fetele din ziua de azi, pe care le disprețuia. Maică-sa îl răsfățase și nu-l învățase să aprecieze corect valorile umane. De fapt, se simțea puțin ofensat pentru că se atașase de mine, aceasta situație plăcându-i, dar detestând-o în egală măsură. Apoi, aveam impresia că în spatele căsătoriei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
spună că nu au destulă minte ca să gândească despre și pentru ele însele, să nu ceară, să nu revendice, să nu vrea să fie mai mult decât ceea ce le îngăduie, în larga lor mărinimie culturală, misoginii (ginos: femeie), cei care disprețuiesc femeile și s-ar lipsi de ele măcar cultural. Cartea Ioanei Nicolaie ne re-dă, în forma unei proze lirice, cel mai elementar dintre adevăruri: acela că din femei venim cu toții. Articolele recente mi-au amintit cât resentiment există încă față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o relație să se reducă numai la plăcere erotico-estetică. Este normal să ai nevoie de o companie, de un interlocutor pe potrivă. Dacă nu este pe potriva ta sau este o persoană pe care tinzi să o umilești sau s-o disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
interlocutor pe potrivă. Dacă nu este pe potriva ta sau este o persoană pe care tinzi să o umilești sau s-o disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
egalizarea șanselor să ne complacem în politici omagiale. Era un obicei medieval ca, din când în când, seniorii să-și omagieze supușii, să îi servească ei înșiși, să le facă daruri. În restul timpului, puteau să-i neglijeze, să-i disprețuiască, să-i reducă la tăcere, eventual chiar să-i bată. Știu că unii dintre noi trăiesc altfel. Știu că în România există insule de parteneriat familial, profesional, civic și politic. Dar numai insule. În rest, la orice indicator ne-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
uită mai ales la politicieni, iar politicienii la ea într-un narcisism bilateral cultivat. Poate că toate cele mai sus pomenite explică și sindromul de care mă voi ocupa mai jos: sexismul brutal al presei românești. Ea ascunde, anonimizează sau disprețuiește netulburat femeile, spre deliciul general. O face în numele reflectării realității. A unei realități în care cele mai multe femei cunoscute de către ziariști, ca și de alte categorii de profesioniști, sunt colegele, vecinele, prietenele, soțiile, mamele și fiicele lor. Aceste femei aproape nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ce este o povestire de o filă jumate: trebuie să aibă început, mijloc și sfârșit. Apoi, trebuie să aibă un subiect și un înțeles. Unii oameni explică fermecător, convingător, alții explică plicticos. Eu iubesc anecdota și nu trebuie să o disprețuim. Toată înțelepciunea lumii pleacă de la Esop, de la Antichitate... Toate bancurile astea pe care le auzim cu Bulă și cu evrei, de fapt, dacă săpați în arheologia anecdotei și a vorbei de spirit, ajungeți tot la Sumer și la Egiptul antic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
beau amândoi pentru a se simți bine. După care Dan începe să bea serios. Bea atât de serios încât uită ce a făcut cu o seară înainte și alte treburi din categoria asta. Moment în care Carol realizează că-l disprețuiește pe acest bărbat slab, ușor efeminat, impotent și care roșește mereu când vine vorba despre sex. Cam tot în acest moment, lui Carol i se întâmplă ceva ciudat: îi crește un penis de toată frumusețea, penis care nu-i anulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mirositor al țării-mamă. Încerc să combin chestii sofisticate: nostalgie, părăsirea sinelui, maladii ale memoriei etc., cuvintele-cheie cu care funcționează mașina academică occidentală. Și toate acestea pentru ce? Pentru a încerca să plac unor intelectuali francezi sterili, rafinați, care oricum ne disprețuiesc profund și care încă mai visează, pe ascuns, la comunism. Îmi amintesc de participarea mea la un colocviu la EHESS - Paris (celebra École des Hautes Études en Sciences Sociales) în mai, anul acesta. Toți les intelellos mă ascultau distrați, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un grup de poeți pentru care „îngerul” e un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, tradiționalist și continuă alături de Blaga, cântarea jalei metafizice”. Tudor Vianu, raportându-se la Poeme cu îngeri, sublinia că „în timp ce Eminescu și Cerna filosofează direct, nedisprețuind pe alocuri exprimarea concepută a gândirii, Voiculescu cugetă prin alegorii, prin parabole și apologuri, cu care el sporește vechiul tezaur al cărților sacre și al tradiției mistice, rămasă până astăzi principalul izvor al culturii lui” (Alegorism, în Opere, V, 1975
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]