4,738 matches
-
care ei declinau orice formă de responsabilitate în caz de deces, mutilare, atacuri ale rechinilor, sindrom de stres posttraumatic, degete accidentate, unghii rupte, pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica Imelda, sora cea mai competitivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Vreau să spun, nu voiam ca lumea să mă creadă țicnită. Rachel ar crede-o. Ar face la fel ca Dana și mi-ar spune că am nevoie de terapie. Iar Jacqui mi-ar spune că am nevoie să mă distrez mai mult; astfel, mi-aș reveni cât de curând. Pe de altă parte, Ornesto mergea întruna la mediumuri, care îi tot spuneau că bărbatul visurilor lui trebuie să apară. Nu-i spuneau niciodată că bărbatul visurilor lui e deja însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuia să mergem la serviciu deși nu voiam și, date fiind împrejurările, toată povestea era de înțeles. Și mai erau și alte lucruri - îl enerva la culme când mă jucam cu firele de păr care îmi apăreau pe picioare, mă distram de minune smulgându-le cu penseta - dezgustător, știu, dar există ceva mai plăcut? - și el spunea: —Anna, te rog. Nu-mi place când faci asta. Iar eu spuneam, Scuze, și mă prefăceam că mă opresc, dar continuam s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intrat în criză de timp. A ajuns la ultimele zece milioane de dolari. Nu te cred. —Care parte? Tot, aș zice. —Crede-mă. Încearcă. E amuzant. A rânjit. —Uită-te la mine, eu cred lucrurile cele mai nebunești și mă distrez de minune. Cum ar fi? Cam orice. Acupunctură, aromaterapie, acțiuni de răpiri extraterestre - și asta e doar la litera A. Ascunderea informațiilor de către guvern, puterea minții, că Elvis trăiește și lucrează la Taco Bell în Dakota de Nord... Orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să meargă într-o tabără de meditație pentru femei, unde umblă toate în pielea goală, mânjite cu vopsea albastră, venerând zeița-mamă, mândre că balcoanele le atârnă până la buric. Când nu dansau în vreo poiană pe lună plină, aveau să se distreze pe seama bărbaților așa că, la întoarcerea în Boston, n-avea să-și mai vopsească firele cărunte sau să gătească cina pentru domnul Maddox. S-ar putea chiar să-și ia un Harley și să se radă în cap și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Unde ești? am întrebat. — În pat. Avea o voce somnoroasă și sexy. — În patul cui? —Al meu. —Singură? A râs, apoi a zis: —Mda. —Pe bune? Pe bune. —Ai fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a purtat, legănat, pe mine și Mitch unul lângă altul, în tăcere. Ne întorceam de la parcul de distracții din Coney Island, unde ne dădusem în comédii puțin cam prea posomorâți. Dar era bine și așa. Nu ne dusesem să ne distrăm, doar să ne umplem timpul. Metroul a luat o curbă destul de abruptă și amândoi am fost aproape aruncați de pe scaun. Când ne așezasem la loc, am întrebat deodată: —Cum erai înainte? —Înainte...? — Da, ce fel de persoană erai? Cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai poți păstra slujba bine plătită. Ești sigură că te-ai gândit bine? Oh, da! O să plângă mult, o să rămân întruna falită - s-a oprit -, și mai falită, o să arăt ca o babă, dădaca o să mă fure, dar o să ne distrăm! Să sperăm că voi avea o fetiță, hainele lor sunt mult mai drăgălașe. Apoi a izbucnit în lacrimi. —Slavă Domnului, am zis. Ăsta e primul lucru normal pe care l-ai făcut. După ce a plecat, am încercat, fără a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tău atunci. Ea (clătinând iar din cap): Totul a fost o înscenare. Te credeai mare detectiv, dar noi te-am ales pentru că știam că n-o să-ți dai în veci seama ce se întâmplă de fapt. Ce ne-am mai distrat pe seama ta în timp ce stăteai după gard cu binoclul și cu punga ta de dulciuri. A fost destul de plicticos pentru tine? Ți-a plăcut liturghia din fiecare dimineață? Și chiar ai crezut că Tessie O’Grady i-ar fi deschis pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
E O LABĂ. ARE-O MUTRĂ CIUFUTĂ ȘI CIZME CARAGHIOASE. Ne-am umplut patruzeci și cinci de minute cu asta: eu cântam o strofă și Jacqui cânta cu mine la refren. Apoi Jacqui a născocit câteva strofe proprii. Ne-am distrat de minune, cu excepția contracțiilor lui Jacqui, care erau tot la șapte minute. Aveam să ajungem vreodată la cifra magică de cinci minute? Cred că ai nevoie să mergi puțin, am zis. Torcătoarea de Vrăjeli a zis că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nici Racey nu l-a dat în gât. După câte se pare, fiecare își conduce propriul imperiu ca și până acum și afacerile merg strună pentru mafia din Dublin. Aproape în fiecare duminică merg la bingo cu Mitch. Ne distrăm de minune mai ales că noul Mitch - sau să fie vechiul Mitch? - s-a dovedit a fi foarte competitiv. Dansează atunci când câștigă, se îmbufnează când pierde și e foarte amuzant, mai ales când se îmbufnează. Leon și Dana așteaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele cele mai rele, continuă unchiul meu, aveau să se confirme în ziua de Anul Nou, în cursul discuțiilor cu vizitatorii Alhambrei. Am aflat într-adevăr că Yahya, „Luptătorul pentru Credință“, „Paloșul Islamului“, hotărâse nu doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul, aveai impresia că Cel-de-Sus se distrase alcătuind două ființe cât se poate de nepotrivite una cu cealaltă. Astaghfirullah era fiul unui creștin convertit și fără îndoială că asta explica zelul de care dădea dovadă, în vreme ce Abu-Khamr era fiu și nepot de cadiu, așadar nu se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele din urmă purtarea ei și mă distram ca de un joc nou la fel ca atunci când, tropăind alături de ea, mă prefăceam că o provoc la o alergare. Într-una din zilele din anul acela, pe când străbăteam piața, mama a grăbit pasul. Râzând în hohote, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit așadar să ne lepădăm straiele ca să ne năpustim în sala cu apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul de întâlnire cel mai plăcut. Își leapădă cu toții veșmintele în cabine, lângă ușa de intrare, apoi se adună goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea lui Mariam o poreclă: Viermele de Mătase. Am pus-o pe Bălțată să-mi repete întocmai cele deja spuse, apoi am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii de drum știu că vor fi nevoiți, vreme de săptămâni și de luni de zile, să meargă în aceeași direcție, să înfrunte aceleași primejdii, să trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vin. Deși era conștient că îl reprezenta pe împăratul Otho, Antonius nu putea decât să tacă și să încerce să-și stăpânească mânia. Am auzit că ți se spune Plisc de Găină, pentru curajul tău - o clipă, Vitellius se uită distrat spre arenă, apoi îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce i s-a poruncit, răspunse Antonius - și, luând cupa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repezi la el cu toate puterile care-i mai rămăseseră. Salix zbură prin aer și căzu la vreo zece pași de adversarul lui. Rămase nemișcat în nisip, cu brațele și picioarele desfăcute, o fantoșă tristă, care a încetat să mai distreze mulțimea în arenă. Skorpius se ridică și-și șterse cu dosul mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plin cu apă. — Bea. Proculus avea în față tot pâine și apă. Valerius încercă să ridice vasul cu mâna stângă, dar brațul îl durea atât de tare, încât trebui să-l apuce cu dreapta. Mâncă încet pâinea, mestecând îndelung. Asculta distrat cum un instructor îi povestea lui Proculus că la Cremona, ocupată acum de vitellieni, Caecina pusese să se construiască o arenă unde aveau să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au pierdut la Bedriacum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius, simțind cum i se pune un nod în gât. N-a pierdut nici o luptă... Și-apoi... știi câte ciocniri am avut, după ce i-am dat pumnul ăla? Mă urăște. O să se distreze de minune cu mine. Da, dar nu e foarte rezistent. Tu reziști mai mult. Încearcă să-l obosești, punându-l să alerge. Ăsta e punctul lui slab. Adu-ți aminte ce făcea la antrenamente... Fiecare dintre noi are un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând la iveală tendoanele și oasele. Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă sânge, doar sânge. Într-adevăr, țipetele entuziasmate de până atunci se transformau într-un cor de proteste. Oamenii se ridicaseră în picioare și îi îndemnau furioși pe cei doi gladiatori să lupte, neadmițând nici o pauză în spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]