3,853 matches
-
îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în el o suferință aprigă. „Eu sânt bătrân... și, dacă, fata, ferească Dumnezeu, rămâni fărî tată!“ Gândul ăsta îl doborî cu totul... îi venea să urle ca lupii. Aceleași gânduri îl luaseră în stăpânire și pe Anton... În zori, când zvâcni prima fluturare de lumină, Anton încă nu pusese geană pe geană. Se ridică de pe laiță și se pregăti de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici nu s-a băgat de seamă când trei batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bine în picioare, rânjind, mârâind și amenințând. Colții lui se încleștară de două ori, ca fălcile Anuca, fata pădurarului unei capcane de oțel. Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-și arătă colții plini de mânie și răutate, punând pe fugă întreaga haită. În ochii lui era oglindită și strălucirea sufletului său. „Ucide sau vei fi ucis; sfâșie sau vei fi sfâșiat“, asta era legea; și el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică să-i taie calea. Ca totdeauna, în fața unui animal mai puternic, îl cuprinse o poftă de luptă ațâțătoare; lupul însă, căruia îi lipsea curajul jderului, îl evită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de decembrie... Pe unde umbla Anton iarna, nu mai erau poteci ori, măcar cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui Darie. Se strecură printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chin și o întrebare, și a înțeles ca vorba lui trebuie să-i stingă focul de acolo. Cum spune o vorbă din bătrâni: „o vorbă bună stinge focul, mai curând decât o saca de apă“. ...Nu te lăsa, dragu‟ moșului, doborât de gânduri otrăvite. Acelea‟s ca fumu‟ măi, șî râdi dracu‟ di cini șî li faci... Iar Dumnezău se‟ntristează, că omu‟ nu-și găsăști distulî tărie, într-însul.. Viața asta‟i bunî, flăcău‟ moșului! .. continuă bătrânul să-l mulcomească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu-și găsăști distulî tărie, într-însul.. Viața asta‟i bunî, flăcău‟ moșului! .. continuă bătrânul să-l mulcomească. Crede-mă pe mini, cari‟s chinuit de-atâta leaotă de ani... Da, îi bunî, măi Lisandri. Numa‟ dacî nu ti lași doborât di rău‟ ei! Ioti, măi Lisandri... chiar șî cânili turbat se îmblânzăști, dacă îi vorghești cu blândețe și dulceață... D‟apăi, cum nu s-ar îmbuna omu‟, măi.?! Ia, hai, ia cu mini un păhărel, măi Lisandri... vinu‟ îmblânzăști năcazurile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ghinioniștii italofili. Își dăduseră seama că aveau foarte puțin timp la dispoziție ca să culeagă măslinele din livezile pe care le cumpăraseră. Așa că lucrau până și la miezul nopții ca să strângă recolta. Darcey striga și îi încuraja când aceștia încercau să doboare măslinele din copaci. Dar, zău așa, își zise ea indispusă, ar fi trebuit să se intereseze și ei înainte să ajungă acolo. Problema era că oamenii nu procedau întotdeauna așa cum trebuia. Se aruncau cu capul înainte, fără să stea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-mă în clipa necazului și te voi auzi și te voi ajuta. Sau caută cele cerești și toate celelalte te le voi da, și multe altele am aflat din Biblie. Chiar dacă eram copil cu mintea slabă, crudă de copil, dar doborât de duritatea care mă înconjoară. Se înțelege... nimeni nu-mi lua apărarea, munceam peste puterile mele de copil. Toți mă băteau și iată, aici văd că Dumnezeu mă iubește și pe mine și mă vede, și mă aude și astea
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
șină de tren? — Îmi pare rău, zise atacatorul meu, dar când am văzut că te duci spre sabia aia am hotărât să-ți Încetinesc nițel avântul. — Bănuiesc că ar trebui să mă consider norocos că nu ai hotărât să mă dobori, că altfel... Am dat din cap spre actele mele pe care le ținea În labele lui mari: — Se pare că tu știi cine-s eu. Te deranjează dacă-mi spui cine ești? Se pare că ar trebui să te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
controlul poliției și al Gestapoului de la el. Așa că ar avea sens ca Goering să vrea să evite amestecul oamenilor lui Himmler mai mult decât e necesar. Nu cumva uiți ceva? Eu lucrez pentru Gestapo. — Rienacker, oi fi eu ușor de doborât, da’ nu-s tâmpit. Știm amândoi că Goering are o grămadă de prieteni În Gestapo. Ceea ce nu-i deloc suprinzător, de vreme ce el l-a creat. — Știi, ar fi trebuit să fii detectiv. — Clientul meu are aceeași părere ca și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se apropie Încet de fratele lui mort și, când Își lăsă capul În jos ca să adulmece rana deschisă a celuilalt, eu mi-am ridicat din nou arma. Într-o pală neașteptată de vânt, am tras. Câinele scheună când glonțul Îl doborî la pământ. Continuă să mai respire câteva clipe, după care rămase nemișcat. Punând arma În buzunar, am intrat printre copaci și am mers de-a lungul pantei În direcția casei. De undeva se auzi țipând un păun și eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a murit însă, iar el, în loc să plece, s-a apucat să-i sape o groapă unde a așezat-o pe un pat de frunze, rugîndu-se Fecioarei ca pasărea să zboare la cer. Așa l-au surprins jandarmii și l-au doborât. În acest exemplu se vede, cred, foarte clar că asprimea mexicanului își poate arăta pe neașteptate un obraz sentimental, descoperire care nu încetează să-i mire pe toți străinii. Și uneori chiar pe mexicani. Ei au uitat motivele pentru care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arenă. Călărețul trebuie să-l urmărească și, prinzîndu-i coada și răsucind-o, să-l trântească din alergare având, desigur, grijă să nu fie el răsturnat din șa. Alte probe cer călărețului să prindă cu lasoul picioarele taurului și să-l doboare din viteză. Eu, care n-am priceput niciodată pasiunea pentru coride, privesc totul la fel cum se vor fi uitat aztecii la călăreții spanioli. Îmi plac caii și, în adolescență, vara, îmi plăcea să pornesc în galop fără țintă, să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce au doborât animalul fugărit, se opresc în fața tribunei și așteaptă răsplata, ovațiile. Metamorfoza preotului-crainic sportiv nu e, poate, întîmplătoare. Spectacolul acesta nu e, după câte îmi dau seama, un simplu joc de duminică. E un fel de religie. O religie care cerce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
autobuzul până la Veracruz. O fată m-a invitat să mă apropii și să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera alăturată, însoțitorii noștri au găsit o soluție, au adormit pe scaune, doborâți de oboseală și de căldura care se insinua amenințător în atmosferă, prevestind temperaturi de infern. Probabil, abia de-acum înainte vom afla ce înseamnă tropicele. La Ciudad de Mexico altitudinea tempera excesele... Am trecut printr-o încăpere cu o masă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trebui englezii să se rușineze de crimele sângeroase din tragediile lui Shakespeare sau grecii să retragă din librării Apărarea lui Socrate? spre Valladolid După-amiaza pe o șosea goală. Autobuzul care gonește. Enrique care tace, concentrat la volan. Noi care suntem doborâți de căldură... Mergem cu viteză, trebuie să ajungem la timp la Valladolid, am întîrziat prea mult între minele de la Chichen-Itza. (Ah, această obsesie a exactității! Și eu care mă asemăn atât de mult cu mexicanii la capitolul "punctualitate"... ) Câmp gol
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ispitesc și acum, omoară-mă și apoi îndură penitență, păcatele mari te duc spre credință! și degetele lui slăbesc strânsoarea din jurul gâtului meu, m-am ridicat simțind încă colțul de piatră ce mi-a intrat între coaste când m-a doborât celălalt pământ, am coborât atent stâncile spre mare și pentru o clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
foc și pe nări. Era de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am întors la părinții mei. O zi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și profera injurii. M-am uitat în jur după Madeleine și barmanița cu care stătusem de vorbă. N-am dat cu ochii de ele, așa că m-am pregătit să-l dobor pe prietenul meu cel mai bun. — Fir-ați ale dracu’ de limbătoare nenorocite, ați văzut un filmuleț pe nume Sclavele din infern? Cumpărați filme porcoase de la un mexican gras de vreo patruzeci de ani? Măi... L-am prins pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o, scârnăviilor! Arătați-mi ce n-a apărut în ziare! Arătați-mi și-o să mă port frumos cu voi și tot chinul o să înceteze. Bucky, scoate-le cătușele! Am luat-o la fugă. M-am împiedicat de Fritzie, l-am doborât la pământ, m-am repezit la alarmă și am tras de mâner. Răspunsul - o sirenă de cod trei - se auzi atât de frumos, atât de tare și atât de puternic, încât mi s-a părut că reverberațiile ei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]