KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

Așa că omul trebuie să-și mai schimbe ideile, să evolueze... Asta e situația! Cum zice cronicarul: Că omul este sub vremi..." Țăranul ascultă în tăcere, își goli paharul și peste față îi trecu parcă o umbră. Ba eu, cuscre, al dracului să fiu dacă o să mă dau după vremurile astea!... declară el îndărătnic. Nu mă vopsesc comunist nici dacă mă-mpușcă!... Stelian îi făcu semn să vorbească mai încet și se uită spre drum, pe unde se vedea trecând șeful postului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe un ton conciliant și, schimbând vorba, îl întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mers, dar acum... Răspunse scurt și cuprinzător, de parcă ar fi retezat vorbele cu o custure: O să te bage la pușcărie! Și-așa ești trecut la chiaburi... Nu e bine. Fără să se descurajeze, socrul Grigore îl asigură că nu era dracul chiar așa de negru cum i se părea și că păcat ar fi fost să lase să le scape din mână un pământ așa de bun, pe care aveau ocazia să-l cumpere acum la un preț de nimic. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-i relateze, stăteau cam în felul următor. Sub pretextul cusut cu ață albă al unor restructurări de personal, Sever fusese scos din serviciul lui bun de la radio, serviciu pe care-l câștigase cu greu, prin concurs, și fusese mutat la dracu-n praznic, chipurile cu titlu de transfer, într-un serviciu de inginer responsabil cu întreținerea instalațiilor de iluminat de pe lângă administrația cimitirului Bellu. Lui Virgil i se păru că nu a înțeles bine și o puse pe Norica să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
avea să se întoarcă Mariana din spital?... Ca și cum și pe-asta o prevăzuse de mult, Lazăr Popescu dădu vioi și aprobator din cap și-i trase amical o palmă-n spate: Poate, cum să nu poată!... Doar suntem rude, ce dracu!... Nevastă-mea chiar mi-a zis să-ți zic... Il lași pe copil la noi până se-ntoarce Mița, dar să-i aduci diseară niște haine de schimb... De rest, are Iustina grijă!... Foarte mulțumit de înțelegere, Virgil dădu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de cum îl văzu intrând pe ușă. Cum o să-l botezăm pe copil pe o vreme ca asta?... Cine-o să-ți vină la botez?... O să vedem..., îi răspunse Virgil, cu glas împăciuitor, scoțându-și paltonul plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
tip de treabă ce era, prevăzând o criză alimentară din cauza iernii grele, se gândise să i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și nici la Cotul Donului n-am tras o iarnă așa afurusită ca asta, dracu s-o ia! comentă funcționarul, dezmorțindu-se lângă sobă, bând ceai fierbinte și fumând țigară de la țigară. Asta, fraților, o fi răzbunarea lui Satan sau a lui Stalin!... Ha-ha-ha! râse Nelu Mazurcă. O nimeriși, frate-meu!... Da să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să se afle ce pățiseră sovieticii, fiindcă cine știe ce idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în birou!... îl înjură directorul pe ochelarist, fără să-i mai asculte explicațiile chinuite. Un bese-n cizme!... îl categorisi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ca porcii la troacă, Severe! Uite, Gogoașă, de exemplu. Ți-am mai povestit eu odată de el... Când a venit la noi, la frizerie, nici briciul nu știa bine să-l țină-n mână. Un ageamiu. Tundea și bărbierea ca dracu... Dar avea carnețelul roșu în buzunar. El se lăuda că din ilegalitate... Aiurea!... Se vopsise comunist abia prin '46, după alegeri, că-n '41 a fost la rebeliune... În timpul războiului a dezertat la ruși și s-a-ntors în țară cu divizia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
om?.... Domnu Stelică!!... Domn șeeef!!... Aici îți dau dreptate, admise Stelian, oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi ai partidului?... Toate-s pentru oameni, domnu șeeef!!... Adică vrei să zici că pentru dumneata personal, îl corectă Stelian, numărând cu grijă niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și răsuci cheia de două ori în broască, iar cheia o băgă în buzunar. Domnu Stelică, cu lacrimi în ochi vă rog..., zise gestionarul cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și voinic, tovarășe Dumitrescu? Teodorescu, îi reaminti Stelian, dregându-și glasul stânjenit de familiaritatea pe care i-o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când lucrezi cu oamenii..., își găsi el singur scuza. Deci tovarășe Teodorescu, continuă el volubil și solemn ca într-o adunare cu activul de partid, noi, comuniștii, dăm o înaltă apreciere muncii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe tanti Elvira și acum au pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse Stelian liniștit. Crezi cumva că o să ne salveze cineva?... Nu ne-ajunge cât i-am așteptat pe americani atâta vreme degeaba? Aici nu e vorba, nene, c-o să vină americanii, rușii sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse Stelian liniștit. Crezi cumva că o să ne salveze cineva?... Nu ne-ajunge cât i-am așteptat pe americani atâta vreme degeaba? Aici nu e vorba, nene, c-o să vină americanii, rușii sau dracii!... Eu nu zic c-o să vină sau că n-o să vină, replică Ticu, nemulțumit că nu fusese bine înțeles. Eu îți zic că nu e bine sa te dai de partea comuniștilor și nici să te bagi în comisia aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
motiv pentru refuzul său voalat, Stelian invocă într-un rând nevoia de a se duce din nou la Herculane, ca să trateze o recidivă serioasă a reumatismului articular, de care suferea și care-l împiedica să bată ulițele satului nestingherit. Pe dracu, tratament în stațiune! Nu suntem agenție de binefaceri!... N-avem bilete!" îi trânti grosolan politrucul comunal și îi ieși din birou trântind ușa foarte supărat. Din acea zi, Tarbacea îl slăbi cu insistențele și, dintr-un motiv sau altul, activitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
îngăduitor din mână: Tu, mă Ioano, și tu, mă Gheorgițo, sunteți niște fete bune, rosti el cu bonomie. Nu știu, zău, dacă chiar sunt poetul îngerilor... Că atunci când m-apucă năbădăile parcă mi-aș pune și eu o rubașcă de drac pe mine... Dar la urma urmei, fetelor, știți cum văd eu lucrurile?... Contează mai mult dacă o să pot pune și eu umărul la propășirea artei... Persoana mea are mai puțină importanță! Pentru mine persoana ta are mai multă importanță! declară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe artiști. Asta nu-i împiedica pe unii să-l privească tocmai în această manieră: Ați auzit, mă, de tipul ăla genial de la noi?... Cică ar fi pe cale să găsească soluția pentru cvadratura cercului!... Da, mă, e un tip dat dracului!... Vede matematică și cu ochii închiși! Păi de ce n-am avea și noi aici un tip ca ăsta? Numai alții să se laude că au?... Ba uite că nu!... Și, până la urmă, nu există nici un cap mai grozav decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
izbutiseră să scape din încercuire și erau acum căutați din răsputeri pe toate traseele montane. La vânătoare mai luau parte și trupele MAI și MFA, plus rețelele de informatori și de agenți sub acoperire din părțile locului, cu toții băgați în draci de alerta maximă. După ce se întoarse la București, Victor fu luat în primire de tatăl său, care brusc își aduse aminte că mai avea încă să-l învețe niște secrete ale meseriei lui, așa că vreo câteva zile îl purtă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
săltat și mlădios pe coridor, făcându-se nevăzută. Faină bucățică! comentă Dobrescu, uitându-se lung în urma fetei. E noua ta iubită? E iubita lui Nichi Stelescu, mă, cap pătrat! îl puse binevoitor la punct Victor. Un tip deștept și dat dracului, nu ca tine! Ăla mare și solid, care scrie poezii și e bun și la matematică. Dobrescu făcu o figură mirată. Cum, elefantul ăla scrie și poezii?! se băgă în discuție un alt coleg, scund și negricios la față ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
asigură, bătându-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă și-o spun în gura mare!... Să se afle unde trebuie! Păi voi ați mai pomenit mămăligă să explodeze?... Ungurilor le-a ajuns până peste cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]