14,427 matches
-
Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat ea însăși viață, identificându-mă astfel rapid drept dușman al ei și vrând acum să mă nimicească? Iată că... într-adevăr, ceva se întâmplă... iar eu nu par să-mi revin. Mă scufund mai repede probabil decât ar face-o cel mai dens astru existent căzând în oceanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spațiul fără limite al curgerii timpului, indică și el, la fel de sec, indubitabil, prezența în seara aceasta la fereastra închisorii mele a începutului celui de-al patrulea mileniu dinaintea nașterii Fiului Domnului. Dar cum? Cum de e posibil? Când a reușit dușmanul acesta nenorocit să alerge înapoi distanța pe care a parcurs-o până în ziua de azi și cum de a putut s-o facă atât de repede? Atât de mult să fi dormit? Atât de adânc să-mi fost somnul, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de lumină vreți să vă justifice viața dumneavoastră jalnică? Cum ați îndrăznit să vă rugați - auziți! - să vă rugați ca un frate să-și învingă fratele, ca un frate să-și supună fratele, ca un frate să-l ucidă pe dușman? La ce dușman vă referiți acum? Oare nu la acela despre care, acum un an, spuneați cu glas dulce că trebuie iertat și iubit?! Sau poate că rugăciunea pentru victorie, violență, crimă și distrugerea unui om de către alt om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să vă justifice viața dumneavoastră jalnică? Cum ați îndrăznit să vă rugați - auziți! - să vă rugați ca un frate să-și învingă fratele, ca un frate să-și supună fratele, ca un frate să-l ucidă pe dușman? La ce dușman vă referiți acum? Oare nu la acela despre care, acum un an, spuneați cu glas dulce că trebuie iertat și iubit?! Sau poate că rugăciunea pentru victorie, violență, crimă și distrugerea unui om de către alt om nu contravine nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
adresându-i câteva vorbe al căror sens se voia continuarea unei discuții întrerupte cu puțin înainte, trebuia să vorbesc continuu pentru a armoniza sufletele cu senzualitatea pură a privirii noastre de semnal. În întunericul bulevardelor, pășeam alături, încordați ca niște dușmani și totuși știind că aveam nevoie unui de altul. Eu continuam să spun cuvinte al căror sens de iubire părea cu atât mai autentic, cu cât era mai fals. Când, în sfârșit, încredințat că, dacă apeși cu precauție pe cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându-se se îndreptă spre muntele cu aur. Cei trei așteptară să treacă de dânșii și îl atacară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să-și tragă palme de ciudă pentru că picase în capcana lor. Acum ce mai putea să facă? Își dădea seama că e înconjurat. Nu reușea să-și vadă dușmanii dar era conștient că aceștia sunt acolo. Îi auzise foarte clar mișcându-se la mică distanță de locul unde se afla el. Nu mai încăpea nici un dubiu că tâlharii se pregăteau să închidă împresurarea după care urma să tabere cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în izmene iar arma rămăsese împreună cu pantalonii înăuntru. Era lipsit complet de apărare. Se afla cu mâinile goale în fața a cel puțin trei atacatori. Încercă să judece situația în care se găsea. În față, în spate și în dreapta se aflau dușmanii. Nu-i auzea mișcându-se dar desigur că se apropiau de el, încercând să închidă cercul. Dacă mai zăbovea mult acolo, planul acestora urma să reușească. Trebuia să se miște repede, să nu le lase timp să se adune. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
probleme pe deasupra și se opriră dincolo de ea. Ce spui, mai încercăm o dată? îi șopti moșul la ureche. Cristian îl aprobă tăcut din cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un colțișor ascuns al minții, încă nutrea speranța că visează. Din păcate își dădea seama că nici pe departe nu putea fi vorba de așa ceva. Realitatea era mai cruntă decât orice imaginație. Se convinsese că Moș Calistrat nu era dușmanul său. Îl ajutase protejându-l atunci când bestia se repezise spre el. Încerca să-i arate cum să se apere de vâlvă. E drept că avea un mod cu totul original de a-l învăța. Mai întâi îl punea în fața pericolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se stăpâni să nu țipe de frică când simți pe umăr o atingere ușoară. Se lăsă brusc la pământ, pregătindu-se să se rostogolească într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era din nou lângă el. Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o ambuscadă iar camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul ideal pentru așa ceva, canionul strâmt nu permitea vehiculelor să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
odată cum procedase, dar reușise să amâne și presiunile guverna mentale. Desigur că mituise în dreapta și în stânga, iar acolo unde nu putuse da bani, apelase la amenințări și, probabil, la măsuri chiar mai dure. Își amintea că cel mai fervent dușman al său, un șef de la parchetul militar, suferise un accident casnic stupid în urma căruia își pierduse viața. Oricât se străduise Boris să aranjeze lucrurile, Mihailovici știa că nu mai poate sta mult acolo. Pentru moment reușise să scape cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat îl dusese sus la peșteră ca să vadă cu ochii lui, se convin sese că lucrurile stăteau cu totul altfel. Oamenii ăștia habar n-aveau cu ce se confruntă și reacționau exact așa cum erau obișnuiți s-o facă în fața unui dușman obișnuit. Ori poate că între timp aflaseră? După ce văzuse în tabără mai devreme, se părea că până la urmă învățaseră că trebuie să stea înăuntru pe parcursul nopții. Sigur constataseră că atacurile se opresc în zori și, pe parcursul zilei, își pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de răscoale înăbușite cu greu. Temându-se de uneltirile boierilor, Țarul Ivan al VI-lea a înființat "Opricina", adică "cei ce slujesc", o poliție secretă ai cărei membri purtau robe negre și aveau mână liberă să îi anihileze pe toți dușmanii țarului, fără a mai fi judecați. Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că dăduse greș în încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop, ignorând întrebarea lui Cristian, ai trecut de locul pe unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nervos îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea nici o apăsare pe conștiință, în cazul în care ar fi fost dăruit de Dumnezeu cu așa ceva. În definitiv, învățase de la Vlad că, în afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine că și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care vorbește Dimitrie Cantemir. Când comunitățile românești s-au organizat în uniuni de obști, capabile să opună o oarecare rezistență militară, creșterea cailor a căpătat o importanță mai mare; era folosit în luptă, la deplasările repezi, pentru a bara calea dușmanilor. Caii erau scumpi, necesitau îngrijire și dresaj pentru a putea fi folosiți la călărie, la tracțiune și la transportul samarizat, desfășurat pe cărări și poteci, în absența unor drumuri amenajate. O mențiune specială facem pentru oi, crescute în număr mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care avea puterea să te oprească de la măcinat pe motiv că ești trecut pe un tabel la cei care sunt opriți sau, pur și simplu, își făcea cheful. Dacă aveai curajul să reclami, te puteai trezi că ești taxat de „dușman al poporului”, că subminezi puterea de stat și alte acuzații grave care te puteau duce la închiderea pentru mulți ani. Pe lângă moară, Emilian Gurău avea și un gater pentru tăiat scânduri, din esențele de lemn care se găseau în pădurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
exploatat cu abilitate dorința de învățătură a poporului român în întregul său (prea mult timp fusese îndepărtat de la „masa” instrucției și educației), a deschisă larg porțile școlilor, dar le-a deschisă și pe cele ale închisorilor, reprimând fără alegere pe „dușmanii” reali, potențiali sau imaginari. Evenimentele politice de după lovitura de stat de la 23 august 1944 au dusă la acapararea întregii puteri politice de către partidul comunist care, prin forță, și-a îndepărtat opozanții, dar și aliații de moment. Legea de reformă a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de realizare, cu responsabilități, apoi aveau loc ședințe de analiză, cu critici și sancțiuni. Trebuia să fii permanent în priză, să nu gândești la altceva, să cânți „Internaționala” , cântece rusești, să sărbătorești 7 noiembrie ca mare sărbătoare națională, să demaști dușmanul de clasă și, evident, să-ți faci datoria la clasă. Iată ce cuprindea un plan de muncă al Școlii din Lunca care trebuia îndeplinit până la 1 iunie 1949: 1. Realizarea planurilor de muncă pe clase și școală până la 1.06
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]