3,527 matches
-
al cărei fir cronologic nu e prea greu de urmărit. Tatăl era scriitorul Vasile Demetrius, coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care-i schimbă numele din Dumitrescu în Demetrius, cu N. D. Cocea, și I. G. Duca. (Acesta o va boteza pe Lucia) Curând îl va cunoaște pe Tudor Arghezi, de care-l va lega aceeași strânsă prietenie toată viața. Tatăl, un adevărat personaj, cum sunt și altele importante, idolatrizat de fiică ("cea mai mare sursă de
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
îndrăgostit din prima clipă, o dragoste neîmpărtășită și de el. Această istorie sentimentală, notează memorialista, a descris-o voalat în primul ei roman, Tinerețe. în 1934, Lucia Demetrius reușește să plece la Paris, nu cu bursa promisă de I. G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se înscrie la "Hautes Etudes Sociales et de Journalisme". Intenționa să dea doctoratul la Sorbona cu celebrul filosof Charles Lalo, propunându-și ca teză Valoarea urâtului în
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
o va face într-o altă călătorie pariziană, cu Julien Green și Jean Cocteau. Atunci o vizitează pe Elena Văcărescu, fiind invitată în strălucitorul ei salon. Lipsită de mijloace de subsistență (bursa promisă de Gh. Tătărăscu, succesorul lui I. G. Duca la conducerea guvernului, nu mai venea), decepționată și bolnavă, Lucia Demetrius se întoarce în țară. Acum începe să scrie nuvele și primul său roman, Tinerețe, care îi place fostei sale profesoare Alice Voinescu. îl predă editurii Alcalay, care nu-l
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
lei/300 g etc. Pregătiri pentru iarnă l Compoturi, dulcețuri, murături Pentru a veni în întâmpinarea gospodinelor care au început să pună compoturi, dulcețuri, murături sau alte conserve pentru iarnă, prezentăm oferta a două unități ce comercializează borcane: magazinul „La Duca“ (str. I. Văcărescu nr. 34, în Piața Iosefin) a pus în vânzare borcane de diferite dimensiuni: cu capac și filet, 350 ml - 7 000 de lei, 780 ml - 18000 de lei, 1,2 l - 32 000 de lei, 1,7
Agenda2003-31-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281317_a_282646]
-
mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după două săptămâni - fiu-fiu... zbughe-o...” Ascultând cum țârâie ploaia pe acoperiș, cumintele elev de pension îl citește din scoarță-n scoarță pe Sadoveanu, care-l îmbie la ducă: zăvoaie, poduri umblătoare și alte asemenea minunății s-ar mai găsi, ce-i drept, și-n preajma casei, „dar eu vream să le văd departe, căci în depărtare ele trebuiau să fie și mai triste ”. Doi scriitori ruși, Gorki și
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. Însă dincolo de această latură expresionist-lirică, pictorul inventariază, cu o putere de sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
într-adevăr..." - dar asta nu contează; contează doar faptul că-i îngăduie speculații genealogice despre "numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Luându-mi la vale jalea, gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
au măreție, manifestîndu-se în acest ultim veac al evoluției ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Șerban Romano, Dim Cozianu), sînt posedați de demonul superbiei care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
și se umilesc pentru mize mărunte. în cel de-al doilea volum al Cronicii..., se tîrăsc palizii urmași ai elegantului aristocrat Bonifaciu Cozianu, care știa să se țină scorțos pînă și în fața principelui Carol I. Dim Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Gogu Apostolescu se străduiesc, ca niște burghezi de serie mare, să parvină rapid sau să dea peste un chilipir oarecare. înjosindu-se zi de zi, ei sînt marcați de un amestec de teamă și speranță, o speranță fără noimă. Ca să
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
între timp, Aliații deschiseseră, în Normandia, al doilea front antinazist. în aceste circumstanțe ale hazardului, ajuns, nu fără peripeții, la Stockholm, află că... „misiunea nu mai avea obiect". Și rămîne la Stockholm, pe lîngă însărcinatul cu afaceri al Legației, Gheorghe Duca (și acesta și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în Occident. Dl Djuvara, fiu de boier cu moșii în Bărăganul Brăilei (p. 442), cel care-și făcuse studiile secundare la un liceu din Paris și avea o soție „franțuzoaică
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui vor dispărea - era ca și cum tot universul se pregătea să-l servească cu infinit respect. M-a apucat pe loc o grea melancolie, un puternic dor de ducă, o dromomanie având ca perspectivă spațiul din labirintul străzilor orașului meu marțial. Acolo, mișcându-mă liber, puteam să-mi exersez deplin tăcerea. Mi-am luat adio de la Rakel și Zoltan mângâind câinele ușor pe cap. Soarele devenise o sferă de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
dictând. Amănuntele care ar evoca viața nu fac decât să întristeze și să sugereze nu știu ce profanare a majestății morții. „Căutăm o urmă vie a lui Goethe? La locuința sa de vară”, ne sfătuiește un cunoscător. Trebuie să trecem pe lângă palatul ducilor de Weimar, a căror proprietate încă este acest mic, foarte mic Versailles. Cu un colț anacronic: un turn și un rest din burgul medieval acoperit de iederă, silueta întortocheată și încântătoare, decor ideal pentru o comedie de Shakeaspeare, de pildă
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
albă, care-și dăduse duhul printre infirmieri cu venele- răsucite-n salbă. Așa că intrat-am în gura dragonului și duși am fost spre cimitirul Vară. La poartă nu se afla nici Dumnezeu, nici un diavol, nici măcar un Cerber cu poftă de ducă, doar forsytia, glicnă, regina nopții și bougainvilliers, ciclamen corcit cu galben și mov, ca pentru niște morți cu morminte fauve. Din greșeală intrat-am în Muzeul Suprarealist al Cimitirului. Aici, o Angioletta, adică un fel de îngereasă șuie, ne-a
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în acte sunt trecut cu numele Ivan Vasilievici Arsinov. M-am născut la Iași în 8 Septembrie 1682. Mama a murit la nașterea mea. Familia Arsenoiu era originară din Moghilău. Acolo tatăl meu atrăsese asupra sa atenția domnitorului Moldovei Gheorghe Duca când acesta deveni în 1681 și hatman al Ucrainei. Adus la Iași, tatăl meu cunoscu mulți curteni. El băgă de seamă că cei ce aveau trecere la domnitor nu erau boierii. Gheorghe Duca avea ca oameni de încredere mai ales
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
atrăsese asupra sa atenția domnitorului Moldovei Gheorghe Duca când acesta deveni în 1681 și hatman al Ucrainei. Adus la Iași, tatăl meu cunoscu mulți curteni. El băgă de seamă că cei ce aveau trecere la domnitor nu erau boierii. Gheorghe Duca avea ca oameni de încredere mai ales tătari la origine, aparținând micii nobilimi. Cel mai important dintre ei era Constantin Cantemir care îi făcu tatei cunoștință cu un alt coborâtor din Hoarda de Aur pe nume Alecsa Tarangul. Acesta trecea
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Nu odată mi-a vorbit de prietenia pe care o legase cu Alecsa Tarangul în tabăra turcească din fața Vienei în vara anului 1683. La asediul de acolo Alecsa avea sub comanda sa trupa de poduri în oștirea Moldovei. Domnitorul Gheorghe Duca lua parte cu două mii de Moldoveni, alături de domnitorul Valahiei, cu patru mii de Valahi, la războiul dus de marele vizir Kara Mustafa împotriva împăratului Germaniei. Atât Moldovenii cât și Valahii fuseseră siliți să lupte de partea Turcilor. în inimile lor
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
să-l repare. După ce Moldovenii cu Valahii au lucrat o noapte întreagă la refacerea lui, de îndată ce tunurile germane au tras în zori primele salve, Alecsa Tarangul a anunțat încetarea lucrului lăsând podul neterminat. Era la mijloc o înțelegere între Gheorghe Duca și ambasadorul german de la Constantinopole aflat în tabără, fiind adus cu dânsul de marele vizir. Când regele Poloniei sosi cu armata sa în ajutorul împresuraților și Turcii pierdură lupta pe un deal, Kara Mustafa dădu ordinul de retragere. Terminându-se
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
lupta pe un deal, Kara Mustafa dădu ordinul de retragere. Terminându-se astfel campania, Moldovenii și Valahii în frunte cu domnitorii lor luară drumul spre casă. în tot acest drum tata și Alecsa Tarangul erau nedespărțiți. întors în Moldova, Gheorghe Duca fu prins de Poloni și omorât la Liov. Tata cu oamenii săi s'a întors în Ucraina. După doui ani a venit la Boian să mă ia de la bunici. Moșia Berești a familiei Tarangul fiind în apropiere el trecu pe
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
a fost și este un redactor răbdător și cu fler și e ministrul nostru de Externe. Pentru că ține cu binele și cu bunii. Pentru că bucuria ei cea mai mare este să citească și nu începe nici o carte fără s-o ducă la capăt. Pentru că descoperă noi talente. Pentru că influențează (corect) premiile revistei noastre. Pentru că e conștiincioasă și drăguță cu lumea, dar, când se supără, nu se sfiește să spună vorbe tari.. Pentru că e emotivă când vorbește în public, dar e cu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și zgîrie brînză. Se bucura la banii ei amărîți, poate unde ar fi vrut să se răzbune că nu-i cedase. După a doua săptămînă însă, nu i-a mai cerut nici un ban, dar ei deja i se făcuse de ducă. Au făcut revelionul împreună și ea socoti că Răducu merită să-i dea ce-și dorește, ca de adio și de rămas bun; în primele zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Praga Plouă la Praga și ploaia șterge (iar și iar) urmele lui Franz Kafka de pe trotuar un saltimbanc se aruncă pînă în înaltul cerului cu speranța că ar putea să fie un nou Dumnezeu numai că într-o lume pe ducă Dumnezeu răspunde doar la nume de împrumut ca atunci cînd iubești o femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca o turmă de pisici în călduri. Iarăși
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
unui domeniu, înălțarea flamurii personale deasupra conacului de la Sionu. Și totuși - niciuna din acestea, nici toate la un loc nu fac Izbânda. Omul izbutește cu adevărat dacă ajunge teafăr la șaptezeci de ani! Mulți miniștri mor înainte de vârsta asta, iată Duca, Vintilă; mulți decorați la fel, iată Roznovanu, imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]