2,465 matches
-
îndestulare, Ca să dai la fiecare, De e tânăr sau bătrân, Tu îl luminezi oricum. Nu m-aș despatri de ține, Nici chiar moartea dacă vine. Lumineaza-mi inima, Ca să las și eu ceva, N-am cuvinte potrivite, Si cu glas duios, Îl rog pe Domnul Hristos, Să îndrepte pasul meu Că s-ajung la Dumnezeu, Și uite, Carte, draga mea, Unde m-a dus Lumină ta, De aceea te iubesc, Si la toți le povestesc... Mama 04.02.2003 Tu, chip
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
urcat și Fiul Lui Dumnezeu, Cu dureri și poticnisuri, Si multe nemulțumiri, Si popasuri mai făcea, Multă lume îl urma, Unii Îl loveau brutal, Alții cu biciu’-L sculau, Si urât Îl strigau, Alții plângeau în urma Lui, El cu privirea Duioasa, Si cu Inima arsă, Privea lumea dezlănțuita, Și spre rău pornită, Dorea să se potolească, Suflet Trist 2006 Și văzând că nu-nteleg, S-a lăsat că un Mielușel. Și-au pornit asupra Lui, Cu tot felul de minciuni, Acum
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de departe, Cantași și Osanale, Azi intra în Cetate, Împăratul lumii, Smerit și Întristat, Iisus cel Luminat, Care pe mulți a vindecat, Creștinii pe cale, cu ramuri verzi Îi cântă duios, Iar alții Îi așterneau, Haine pe jos. Tremura Cetatea, Și cei cu ură lor. El merge mai departe, Cu ai săi credincioși. Pornește din Betania, Intra în Ierusalim. Pe mânz și pe asin. Privește cu lacrimi Ierusalimul frumos, Vor veni
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca seara, înainte de a așeza capul pe pernă, s- o închin, ca să nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc”. Au trecut anii cu amintiri duioase, au venit ani grei, urâți, cu război, cu secetă, cu oameni răi, care au batjocorit-o și au scos-o din casa și din gospodăria ei. La vârsta de 65 de ani au făcut-o servitoare la școala din sat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru mine o rană care sângerează, o monstruozitate de neconceput. Marta, Marta, dacă ai fi încercat să mă asculți, dacă ai fi încercat să fii înțelegătoare, să-ți faci datoriile esențiale de creștină, pe cele de soție și de mamă duioasă, o, Marta, nu-ți poți închipui cât de fericită ai fi trecut prin viață. Marta, Marta, tu nu poți să înțelegi cât de dureros este pentru soțul tău că prin sâcâieli, prin fleacuri, prin nimicuri murdare, prin minciuni, am ajuns
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta iubitului ei fiu (Turidu), pe care avea să-l piardă curând după o luptă a acestuia cu vecinul său (Alfio), iscată din gelozie. Maria cu glas duios de mezzosoprană, sublinia convingător dragostea și neliniștea maternă pentru viitorul fiului său. Un rol de mare prestanță a mai interpretat în My fair lady, rolul doamnei Pierce, din care a făcut o adevărată creație ca rol de compoziție, când nimeni
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
psaltic, soprana Ada Burlui ne-a reliefat calități pe care, cândva, nici vârsta și nici repertoriul abordat pe scena Operei nu-i ofereau prilejul să le prezinte! Ambitusul său vocal atât de extins, solicitat de cele trei piese, timbrul cald, duios, egal și amplu, au fost atuurile sopranei, acompaniată atât de discret și cu evlavie de către dirijor! Apoi rafinamentul, discreția, sensibilitatea și siguranța tehnică au făcut din excelentul violonist Alexandru Tomescu un magician care, prin tonurile pline de acuratețe, calde, te
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita numele și figura ei de mamă și bunică blândă și duioasă. În fine, a venit și vinerea, ziua mult așteptată. Iancu a găsit un om de la Enichioi, urmând să vie la rând norocul meu. Iar acesta avea să se numească Feodor Andreev, om de 30 de ani ca și soția. Bărbatul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
frate Nu e mare noutate Important ce știu și pruncii: Aurul din dosul "fruncii". Pe parcursul publicisticei sale am descoperit un poet apăsat de teama Înstrăinării, spirit nostalgic În căutarea satului pierdut pe care Îl cântă cu evlavie adesea În grai duios bănățean. Roman Sfera și Ninoslav Stoislavici, prezenți la manifestările noastre din anul 2001, conducători ai grupului de elevi din Voivodina care ne vizitează Începând cu anul 1992 odată cu descoperitorii de valoare Gligor Popi, Traian Trifa Căta, Vasile Barbu etc. Din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și mai convingător ca acest copil care ajunge să creadă că viața Înseamnă frig, foame, amenințare, neomenie. Și totuși puținele și Îndepărtatele imagini din copilărie, senzații, gesturi, răzbăteau În realitatea crudă de fiecare zi menținând firescul uman, iubirea curată, gingașă, duioasă. Lițu Moșneagu (Vaslui) ne scrie: La Chișinău și În mai multe localități din Basarabia ne-am simțit multă vreme ca În orice colț din țară. Reuniuni culturale, aniversări, comemorări, simpozioane științifice, vizite la rude popasuri În locuri natale au reînodat
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în amestec direct cu orașul și pentru că istoria se citește pe fiecare piatră de mormânt și pentru că biserica anglicană din cimitirul care se tot afundă în nisip și în apă mi se pare a fi unul dintre cele mai triste, duioase, frumoase locuri de pe pământ. Aș spune, deci, că sunt atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză controlată de pofta inimii. Așa priveam în copilărie, în atlasul de geografie, închipuind aventuri fabuloase, întâlniri cu canibalii, călătorii pe mările și oceanele lumii, explorări la pol, duioase întâmplări cu foci și urși albi sau teribile confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un ghid, nici un însoțitor, nici măcar o hartă, dar, în "Pagini aurii", dorm o mulțime de povești pe care le voi visa, trezindu-le la viață. Simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă temeam de revoluție. Mă tot uitam prin binoclu, îmi plăcea să privesc un ritual petrecut în fiecare seară în satul de peste Nistru, care se chema Țichinăuca. Prin binoclu urmăream cum spală flăcăii caii și auzeam fetele cântând atât de duios, încât îmi curgeau lacrimile. Fetele acelea erau frumoase și o căldură plăcută mă apuca privindu-le. Eram destul de prost și pe atunci, pentru a nu înțelege mai mult. Nu am priceput nici de ce s-au adunat oamenii cu o fanfară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu o casă de țară: cu prispa largă ce da în grădina cu prunii și zarzării ale căror fructe nu ajungeau niciodată să se coacă, cu puțul părăsit lângă uluci, la stradă; ea a rămas centrul unora dintre cele mai duioase amintiri ale copilăriei mele. Doi ani de bejenie, șapte suflete într-o cameră... De altfel nu stăteam numai noi așa de îngrămădiți. Chiar în aceeași casă, în afară de proprietarii bătrâni și de familia lor (o fată măritată, cu un copil ce
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
atunci dată dintr-o dată în vileag, ci treptat, cu lingurița. La început se vorbea de pedepsirea „vinovaților”, se făcea deosebirea între legionarii de treabă, ai lui Codreanu (aceștia erau, de preferință, cei morți) și între „rebelii - borfași”, se făceau apeluri duioase stropite cu lacrămi de crocodil, la „copiii mei” (de atunci l-a poreclit sora mea pe Antonescu - Irod, ca unul ce-și ucidea propriii săi copii!) și nu se sufla niciun cuvânt despre dizolvarea Mișcării Legionare și despre desființarea Statului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Vă pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că luna e în baltă și că și-o poate lua în lada cu jucării. 1.2. Uteciștii eroi, comuniștii de mâine Trecerea de la pionierat la UTC a fost și saltul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
își irosește viața prestând serviciul păzirii unei singure vite. La rigoare, suntem o societate care nu face nimic să descurajeze zăcutul pe trotuar sau pe tăpșan cu ochii pe un metru pătrat de tarabă sau pe o vacă. O privire duioasă mângâie creștetul oamenilor simpli: lasă-i în amarul lor. O privire poporanistă mângâie noile șosele reparate din banul public: situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
alintăm în propria noastră contraproductivitate, văicărindu-ne pentru ingratitudinea sorții. Ceea ce ne obsedează nu este exercitarea dreptului la autoafirmare, ci dreptul de a fi îngrijiți, cocoloșiți, protejați, infantilizați. Să-i ferească Dumnezeu pe guvernanții și politicienii care nu ne mângâie duios pe frunte și nu ne întrețin nevoia de protecție! Îi vom respinge fără milă. Guvernanții și opoziția ni se potrivesc. Vin în întâmpinarea cererilor noastre. Sunt ca noi, dintre noi, pentru noi. Neliniști ne produc Banca Mondială și brațul ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cum am venit până acasă”. Eram atât de obișnuit cu prezența dumneaei încât nu-i dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
În același articol sunt descrise mai pe scurt vizitele canonice la Slătioara, la Gemenea, Ostra și Negrileasa. Memorabil rămâne și episodul de la Slătioara, în care „poporul a invitat pe arhipăstor la o mică gustare în ograda bisericii. Era o icoană duioasă: mitropolitul în mijlocul sătenilor, sfătuind cu dânșii în mod intim, fără ceremonii, dar înconjurat de atâta dragoste și venerațiune [...]. Pretutindeni muntenii își spuneau păsurile lor care privesc mai ales pădurile, iar mitropolitul îi asculta cu răbdare și parte le rezolva plângerile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
stând la umbra marelui arbor, turmele de oi, câinele, Eco ascultând în loc ascuns. Ceva din melancolia păgână din Aminta lui Torquato Tasso trece prin aceste versuri stricate de muntenisme: Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire, cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care s-a căsătorit foarte târziu din rațiuni de pur confort casnic, a avut multe iubiri ce n-au zdruncinat firea lui calmă. Vestita Niniță (Elena Negri, sora lui C. Negri), obiect al sentimentalei Steluțe, a scos poetului câteva accente duioase, pe care biografia le dovedește fără profunditate. Elena Negri fusese căsătorită, nu era deci Virgina imaculată asemeni divinei Beatrice, greu de atins, dureros de pierdut. Foarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o cetate moartă în spiritul rodenbachian, cu delicate efecte acustice: La Nürnberg, în vechiul castel, Steteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și cum rămăsesem visând, Un clopot începe să sune Așa de duios și de blând De parcă o rugă ar spune... Și purpur plutea în fâșii Prin negura vînătă-a serii, Pe uliți străvechi și pustii, Robite de vraja tăcerii. El sună și alte-i răspund, Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia e mai grotesc tipică, cu atât vibrația autentică e mai surprinzătoare. Acești hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a umanității și o execută pe instrumente ce produc o duioasă ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]