14,797 matches
-
pe care le-am observat a fost că există un pasaj de șapte pagini în care Hitler face referiri repetate la boala venerică și la efectele ei. El chiar zice că eliminarea bolii venerice este „Misiunea“ aflată în fața națiunii germane. — Dumnezeule, vreți să spuneți că este sifilitic? — Eu nu zic nimic. Eu vă spun doar ce e scris în marea carte a Führer-ului. — Dar cartea a apărut la mijlocul anilor ’20. Dacă ar fi fost infectat încă de atunci, sifilisul lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că nu dă doi bani pe germanii ăștia din Sudeți. Chestia asta naționalistă e doar un paravan. Toată lumea știe asta. Ce vrea el este toată industria grea austro-ungară. De asta are el nevoie, dacă vrea să ducă un război european. Dumnezeule, aș vrea să fi avut de furcă cu cineva mai puternic decât Chamberlain. Și-a adus umbrela cu el, știi? Al naibii directoraș de bancă. — Așa crezi? Eu aș zice că umbrela denotă un bărbat foarte rațional. Ți-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atunci când e vorba de crimă, domnule, nu. Eu văd tipare unde alți oameni văd coincidențe. Sau cel puțin încerc. M-am lăsat pe spătarul scaunului, încrucișându-mi picioarele: — Cunoașteți opera lui Carl Jung pe această temă, domnule? El pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă Martin. Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nici nu vă pot spune cât de mult vă mulțumim. I-am strâns mâna cu compasiune și apoi am plecat. De la farmacia de jos am cumpărat niște prafuri și am înghițit un plic în mașină. Becker mă privi cu dezgust: — Dumnezeule, nu știu cum de puteți să faceți asta, zise el scuturându-se. — Își face efectul mai repede așa. Iar după cele prin care tocmai am trecut nu pot zice că am băgat de seamă gustul. Urăsc să dau vești proaste. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Viena. Când a absolvit s-a specializat în afecțiuni nervoase și a acceptat un post la Azilul de Boli Mintale din Salzburg. Acolo l-a cunoscut pe Weisthor... sau Wiligut, cum își spunea pe vremurile alea. — Era și el doctor? — Dumnezeule, nu. Era pacient. De profesie soldat în armata austriacă. Dar el este de asemenea ultimul dintr-un lung șir de înțelepți germani care datează din timpuri preistorice. Weisthor posedă memorie clarvizionară ancestrală, care îi conferă capacitatea de a descrie viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toate geamurile sparte: Mă întreb oare ce-ar fi crezut despre toate astea. Heinrich ezită, un nod ridicându-i-se în gât în timp ce cântărea implicațiile a ceea ce-i spusesem. — Atunci... nu au fost... evreii cei care l-au ucis? — Evreii? Dumnezeule mare, nu. Am râs: De unde naiba ți-a venit ideea asta? Nu au fost deloc evreii. Eu n-aș crede tot ce citești în Der Stürmer, să știi. Heinrich se întoarse la prietenii săi cu o considerabilă lipsă de elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I de psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Craterul vulcanilor de deschidea amenințător sub povara gândurilor. „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”! Bietul Nietzsche! Ars de suferințăa ridicat sabia împotriva „Dumnezeului” ce l-a lăsat singur în fața filosofiei sterile... Cum să poți locui într-o singurătate din care sunt izgoniți zeii și legendele? ... Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite materiei întrupate? Numai Everestul mai poate oferi un răspuns. Acolo
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]
-
Indiferent unde trăim și din ce religie facem parte, nimeni niciodată în afară de Dumnezeu, nu are voie să ia viața cuiva. Doctorul Sabetay a spus ceva care m-a impresionat foarte mult referitor la faptul că, noi oamenii împărțim și zugrăvim dumnezei, dar de fapt exista doar unul singur pentru toți. Un mare adevăr și i-am dat dreptate. Sunt în lume religii care mai mult dezbină oameni decât să-i unească. După discursul dumnealui, am avut o surpriză minunată. Editorul cărți
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
deodată Sofia s-a trezit îmbrățișată de Eva, care a început să strige cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii. -Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba! (Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau aceeași șansă, dar spre surprinderea ei a observat că unele o priveau cu simpatie pe
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A fost un om bun și respectat de toți oamenii care l-au cunoscut. Ești cumva rudă cu Andrei? - Nu, părinte. - Cum de nu l-ai
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > OCTAVIAN CURPAȘ - „ÎNTRE ZÂMBET ȘI SUSPIN” DE PETRE LASCĂU - O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Motto: „Nu știu de ce preferăm totuși, culoarea gri!” Un renumit critic literar, Mihail Belinski, spunea că „Arta este gândire în imagini”. Un astfel de exemplu
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
cartea lui Petru Lascău, „Între zâmbet și suspin” să fie - „Amin! Vino, Doamne Isuse!”. Octavian D. CURPAȘ Phoenix, Arizona 15 august 2013 Referință Bibliografică: Octavian CURPAȘ - „ÎNTRE ZÂMBET ȘI SUSPIN” DE PETRE LASCĂU - O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Octavian Curpaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
nevoile Dvs. spirituale, cât și ale celor dragi. Parohia noastră pune la îndemână tuturor cărți ziditoare de suflet, tocmai în această perioadă, când, pe toate canalele de informație, suntem bombardați cu tot felul de produse menite să ne îndepărteze se Dumnezeu. Cărțile propuse de parohia noastră pot fi hrană pentru sufletul Dvs., dar și un cadou fericit, pe care îl puteți oferi celor din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac celor dragi, deși multe
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
ceea ce mă împlinește. Reporter: - Care a fost momentul de maxim din punct de vedere spiritual, momentul întâlnirii tale personale cu Domnul Isus Cristos, Cel care ți-a schimbat întreaga viață? Râul Cionca: - Prima oara am auzit vorbindu-se despre un Dumnezeu viu care chiar schimba viața unui om de la prietenul meu, Adrian, cu care am fost coleg de liceu. Am mers pe la el și el mi-a vorbit atunci foarte, foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber și liniștit despre un Dumnezeu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
Dumnezeu viu care chiar schimba viața unui om de la prietenul meu, Adrian, cu care am fost coleg de liceu. Am mers pe la el și el mi-a vorbit atunci foarte, foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber și liniștit despre un Dumnezeu atât de real încât pe moment chiar mi-am dorit să-L cunosc și eu pe acest Dumnezeu. A fost momentul în care practic am început să deschid Biblia, să citesc din Biblie. Am început să-mi regăsesc viață sau
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
liceu. Am mers pe la el și el mi-a vorbit atunci foarte, foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber și liniștit despre un Dumnezeu atât de real încât pe moment chiar mi-am dorit să-L cunosc și eu pe acest Dumnezeu. A fost momentul în care practic am început să deschid Biblia, să citesc din Biblie. Am început să-mi regăsesc viață sau ziua trecută într-un pasaj, într-un verset, într-un cuvânt. A fost ceva deosebit în momentul în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
lui Dumnezeu. ?n momentul în care eu am strigat: „Doamne, ajută-mă. Uite au venit, au ieșit fustele, au ieșit imaginile voluptoase ... ” Reporter: - „ ... Strada-i plină de carne goală” spunea pastorul Iosif Ton ... Râul Cionca: - Am strigat la Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă, fă ceva.” Și El îmi dă putere să trăiesc o viață corectă, după voia Lui. Vreau să le spun tuturor tinerilor sau cititorilor că nu trebuie să treacă pe unde am trecut eu. Nu-i nevoie. Tatăl
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
Că aici te-am deranjat, Dar avem solie mare Și nu-i timp de așteptat. Dar era harababură, Că-și dădeau cu toate ghes, Încât bunul Sfântul Petru Nici-o boabă n-a-nțeles.. - Hei, opriți-vă , le zise, Pe Cerescul Dumnezeu! Glăsuiască numai una! Ca să înțeleg și eu. Auzind acele spuse Ieși una mai în față ( Cea care a făcut soborul și-avea mintea mai isteață) Și s-apropie de masă Cu smerită închinare: - Luminate Sfinte Petru, Noi venim cu o
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
Nu mă mai bucură nimic - nici gustul unei mâncări bune, nici soarele dimineață, nici grădină înverzita, nimic, nimic, nimic. Aștept doar să plec... " Doamne, ajuta-ma să fiu și eu pregătit pentru întâlnirea cu Tine. Aștept să-L întâlnesc pe Dumnezeul meu. Pe cele rele Dumnezeu le aruncă în "marea uitării", cele bune sunt că "o cârpă manjita"inaintea Lui, iar prin harul Sau sunt ascuns cu Cristos în Dumnezeu. *********************** Merită să vizitați odată Muzeul Satului. Casele sunt curate, drăguțe, cochete
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
l-a avut, după acest eveniment, Împăratul Constantin cel Mare, față de creștinism. El nu a repudiat dintr-o dată toată moștenirea păgânismului, ci ca și tatăl său care a fost monoteist, el a continut să considere soarele ca mediator vizibil între Dumnezeul suprem și oameni. El va înclina însă, din ce în ce mai mult, spre creștinism și dovada cea mai clară și limpede a atitudinii sale din această vreme, o va constitui statuia sa din Forum, care dupa instrucțiunile sale trebuia să poarte în mâna
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
s-a numit "monarhianism", adică învățătura despre Sfânta Treime care apără "monarhia" Tatălui, motivată în acest demers de teama de a nu se îndepărta de monoteismul original, prin scandalul celor pentru care credința Bisericii apărea ca o credință în trei dumnezei. Monarhianiștii învățau ca singur Tatăl era Dumnezeu; cu privire la învățătura despre Iisus Hristos și cea despre Duhul Sfânt ei erau divizați în două grupe: unii spuneau că Iisus Hristos era un om asupra căruia a coborât o forță dumnezeiască, care a
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
le-a primit nici Iov. Dumnezeu nu este dator nimănui cu explicații... Nu-mi rămâne acum decât lauda... Îmi voi îmbărbăta inima cu laudele Lui. Voi cânta slava Sa. Îmi voi ridica fruntea sus și voi aduce jertfe de laudă Dumnezeului meu. Nădăjduiesc în Domnul, nădăjduiesc împotriva oricărei nădejdi.” „El este Domn al păcii” Prin urmare, lauda lui Dumnezeu reprezintă primul lucru pe care îl deprindem „ În răcoarea dimineții”, când în taină și singuri, ne putem întâlni cu Dumnezeu, învățând de la
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]