4,381 matches
-
contrazică, dar se întristase de tot. — Nu mai sunt o simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai tăcut și era tobă de învățătură. Știa mult mai multe decât toți ceilalți care dădeau lecții în vreo medrassa. Din când în când avea viziuni, Omar își dădea seama de asta, însă nu vorbeau niciodată despre subiect. Într-o după-amiază, când se plimbau, Shams îi recită din Mawlana: „I was raw, cooked and then burned“. Erau versuri preacunoscute dintr-o versiune englezească pe care Shams o purta sub braț și pe care Omar nu o mai văzuse: era o carte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce loc e ăsta! Nu știam despre el.“ Nici Omar nu știa. Omar-teroristul nu aflase nicicând ce era pentru sine locul ăsta cu două porți, cu o intrare de zi și cu una de noapte, cu o mahmureală continuă a după-amiezelor și a iernii și cu exaltări din nimic, care îl cuprindeau pe neașteptate. Nu știa până unde e visul lui și de unde începea realitatea, dacă ea exista cumva și dacă orbirea nu era doar un truc dintr-o veșnică poveste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă că, într-un fel, era îndrăgostită. Pentru el, părea mai complicat să își recunoască exact ce simțea, dar un lucru rămânea clar: Ghazal, cea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre orfană: că fusese o prostituată a Islamului, că avusese un frate tudeh, dar nu o afacere cu stupefiante. Șeful proiectului din AIOC i-a transmis cu multă fereală, când Omar ajunsese la Teheran, că Nooshin atârnase sub pod o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să îi vorbească. Înflăcărate pe loc și lăsându-și baticurile să cadă, ca să semene cu Shirin, musulmanele se calmaseră de îndată ce ieșiseră din clădire. Ceva tot aflase: niciuna n-avea de gând să spună soțului, fraților sau cumnaților cum își petrecuse după-amiaza. Era treaba lor și atât. Cu alte cuvinte, totul se desfășurase cu zgomotul unei petreceri cu striperi, ca între fete, dacă ar fi fost să traducă asta în termenii altor lumi, și la fel punea în ecuație și tenacitatea încrezătoare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg! În după-amiaza aceea, Omid nu ieși, ca de obicei, cu străvechiul său Paykan să-și câștige pâinea. Febra și vărsăturile îl ținură în pat, iar a doua zi fu cutremurat de frisoane ori de câte ori se gândi că va trebui să-i vorbească femeii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ți-o prezint căci este plină de învățăminte: “Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai, care a decis să-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar... Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aștepta până când adversarul făcea prima mișcare și apoi contraataca cu viteză. Tânărul luptător nu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai delicată. Se îmbujoră: Literele par niște ghiocei... A fost o singură dată în București. Am petrecut admirabil. Tricotam împreună după-amieze întregi. Ceasuri cu adevărat fermecătoare... Din nefericire, vecinii mei n-au fost suficient de amabili cu ea. Surîse: nici cu mine... ― În consecință, ați renunțat la orice tentativă de apropiere? Formula întrebările sec, convențional. Definise în sfârșit sentimentul pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era singură. O femeie în vârstă, într-un hol pustiu, cu un serviciu de ceai și o farfurie de fursecuri în față. Deși abia 3 după-amiază, lumina devenise cenușie. "Concentrează-te, draga mea, își spuse Melania Lupu, ai doar câteva ore la dispoziție. Se va întoarce negreșit înainte de a se lăsa seara." Se apropie de fereastră. Pe stradă nu trecea nimeni. Peste drum, într-o odaie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti să gîndească ― deși cam strîmb. Vai cît de jos se coborîse dacă se putea înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE O RĂBDARE INFINITĂ. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND PE PARDOSEALĂ NU RĂMASE DECÎT O GRĂMĂJOARĂ CA O PATĂ DE METAL INCANDESCENT; APOI, ÎN SFÎRȘIT MULȚUMITĂ, SE URCĂ DIN NOU ÎN AUTOAVIONUL CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece Nu atît că s-ar fi luminat întunecimea aceea, dar Hedrock rămase multă vreme cu ochii deschiși. Era o noapte de abis. Și totuși parcă se schimbase ceva. A, da, firește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se dovedise și ea ca toate femeile care se îndrăgostesc de un bărbat. Ca și cum primul șoc al angajării ei față de un singur bărbat i-ar fi schimbat literalmente chimia trupului. Cînd se anunțase sosirea lui Hedrock la ora șase în după-amiaza anterioară, ea luase deja hotărîrea. Își socotea decizia de natură intelectuală, produsul nevoii de a avea un moștenitor Isher. De fapt, firește că nu se gîndise la nimeni decît la Hedrock, ca tată potențial. În prima audiență pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de înregistrare a discurilor de comunicație, folosit pentru cadastru. Probabil lăsaseră multe dintre acestea în diferitele lor puncte de debarcare. Soarele coborî spre ― mă rog ― spre Apus. Hedrock se hotărîse în ciuda voinței lui să-i spună astfel. Tîrziu în cursul după-amiezii se înălță la Răsărit cel de-al doilea soare, mai micuț, un glob palid. Apoi o vreme se încălzi, pe urmă se răci iarăși, cînd se ascunse îndărătul orizontului soarele mai mare și se așternu "noaptea". Era ca o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a lecturii îi sunt dedicate paginile acestui volum. Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o după-amiază de primăvară ce semăna cu toate celelalte după-amiezi de primăvară din castelul de la Moulinsart. Fiecare dintre cei care împărțeau această reședință părea să aibă propria lui imagine despre fericire - imagini care se adunau, natural, în fericirea pe care numai în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Și un post-scriptum Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin și Milou Capitolul 1, cel în care se vorbește despre fericire A fost o dată ca niciodată o după-amiază de primăvară ce semăna cu toate celelalte după-amiezi de primăvară din castelul de la Moulinsart. Fiecare dintre cei care împărțeau această reședință părea să aibă propria lui imagine despre fericire - imagini care se adunau, natural, în fericirea pe care numai în poveștile care ne încântă copilăria o mai puteți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să aibă propria lui imagine despre fericire - imagini care se adunau, natural, în fericirea pe care numai în poveștile care ne încântă copilăria o mai puteți găsi în timpurile noastre. Pentru Nestor, bravul majordom, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ritualul ce oferea existenței sale predictibilitatea unui mecanism de ceas elvețian : în grija cu care mesele erau aranjate, în meticulozitatea cu care era curățată argintăria și mobila, Nestor punea întreaga energie a unui temperament britanic. După ce castelul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tintin și Milou, Nestor era în măsură să ofere castelanilor de la Moulinsart proba geniului său, trecut cu vederea în favoarea întâmplărilor ciudate ce îi răpeau, periodic, din sânul colțului lor de Arcadie. Pentru căpitanul Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în care vechiul său whisky se odihnea ca pe fundul unui acvariu miniatural. Nu există plăcere mai mare, reflecta adeseori Haddock atunci când rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea munci herculeene (despre existența lui Hercule, Milou aflase răsfoind, alături de Tintin, o enci clopedie cu ilustrații miraculoase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul lui Haddock, dincolo de laboratorul năzdrăvan al lui Tournesol, dincolo de oasele gigantice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
abandonat, ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven turii. Fiecare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite nu era decât intervalul de acalmie înșelătoare care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven turii. Fiecare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite nu era decât intervalul de acalmie înșelătoare care punctează lungile războaie. Odată trecute, viața se revărsa tumultoasă din nou în Moulinsart. Capitolul 2, în care aventura poate începe cu adevărat Mult mai târziu, atunci când totul se va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
punctează lungile războaie. Odată trecute, viața se revărsa tumultoasă din nou în Moulinsart. Capitolul 2, în care aventura poate începe cu adevărat Mult mai târziu, atunci când totul se va fi terminat, Tintin avea să își aducă aminte, distinct-fotografic, de această după-amiază calmă și nesfârșită în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]