2,734 matches
-
fost tot mai puternic influențată de două elemente: Răspândirea creștinismului spre Asia (coroborată numai foarte târziu cu cuceriri teritoriale) s-a dovedit, dimpotrivă, foarte dificilă. Continentul asiatic a rămas, în mod substanțial, impermeabil penetrării creștinismului. Iluminismul a influențat profund politica ecleziastică a statelor, care - în numele binelui comun - au afirmat propriul drept de a interveni în domeniul religios (despotismul luminat, iozefinismul, jurisdicționismul). Renașterea precedase și pregătise Iluminismul prin Umanism, retrezind interesul elitelor culte ale Europei pentru comorile culturii clasice "păgâne" și pentru
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
În ziua de 6 aprilie 1327, o întâlnește, în biserica "Sainte Claire" din Avignon, pentru prima dată pe "Laura" (probabil Laure de Noves), pentru care dezvoltă o pasiune, devenită legendară prin trăinicia și puritatea ei. În jurul anului 1330, dedicat carierei ecleziastice, devine capelanul cardinalului Giovanni Colonna, ce aparținea unei ilustre și influente familii romane. Întreprinde numeroase călătorii prin Italia, Franța, Olanda și Germania. La Liège descoperă două "Orații" ale lui Cicero. Paralel cu formația sa culturală, se angajează și în activitatea
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
Adolescentul "Antonio" a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta 25 ani. Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, "Il Prete Rosso" s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se consacre compoziției și învățământului. Numit profesor ("insegnante", instructor) de vioară la "Ospedale della Pietà" (așezământ rezervat orfanelor și fiicelor ilegitime abandonate), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
numit după marele logofăt Ioan Golia, primul ctitor. Se află în Târgul Cucu. Hramul mănăstirii este „Înălțarea Domnului”. Mănăstirea reprezintă un important centru cultural, adăpostind Centrul Cultural Misionar Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și o atracție turistică dinIași. Așezământul ecleziastic de la Golia se prezintă ca o fortăreață tipic medievală. Despre vechea biserică, de care este legat numele familiei Golia, nu se știu prea multe date cu privire la arhitectură, cert fiind faptul că a fost ridicată în secolul al XVI-lea. Actuala
Mănăstirea Golia () [Corola-website/Science/298524_a_299853]
-
moldo-rusă" a încercat să istoricizeze urmările plecării fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma Veche", unde au fondat o altă cetate, "Roman". Se observă în tot textul o acută tentă polemică ecleziastică îndreptată împotriva Occidentului catolic, a bisericii latine, de către necunoscutul autor de confesiune greco-ortodoxă.
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew's Boscomb în Wiltshire. În 1595 a devenit rector al parohiei Bishopsbourne în Kent. A murit pe 3 noiembrie la Bishopsbourne. Cea mai cunoscută lucrare a lui Hooker este "Despre legile guvernământului ecleziastic", ale cărei prime patru cărți au fost publicate în 1594. Acestea propuneau o cale de mijloc (o "via media") între pozițiile romano-catolicilor și puritanilor. Hooker susținea că rațiunea și tradiția erau ambele importante în interpretarea Scripturilor și că e crucială
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
monarhul e numit de Dumnezeu să fie în fruntea Bisericii, atunci e intolerabil ca parohiile locale să își decidă singure doctrina. Hooker a pornit de la Thomas Aquinas, adaptând însă gândirea scolastică de o manieră latitudinară. El a argumentat că organizarea ecleziastică, la fel ca organizarea politică, e una din "chestiunile indiferente" lui Dumnezeu. Chestiunile doctrinare minore nu afectează mântuirea sufletului, ci sunt cadre care înfășoară viața morală și religioasă a credinciosului. Astfel, există monarhii bune și monarhii rele, democrații bune și
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale păstoriri, la 1659, are loc la Târgoviște un sinod local, convocat de domnul muntean Mihnea al III-lea Radu, si care a analizat probleme teologice și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Tonucci a fost hirotonit preot la 19 martie 1966 de Monseniorul Costanzo Micci, în acea vreme episcop de Larino. Din 1968 a intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și a frecventat cursurile de pregătire pentru carieră la Academia Pontificală Ecleziastică, urmând, în același timp, formarea la Universitatea din Lateran, unde obține, în afară de licența în teologie, și pe aceea în drept canonic. Din 1971 până la sfârșitul anului 1973 a fost trimis la Yaoundé în Camerun, între 1974 și 1976 este la
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
are voie să fie de față, iar pruncul este ținut în brațe de nașul lui. Armenii transilvăneni au beneficiat, încă din 1718, de regulamente pentru căsătorii, distincte pe localități, în scopul de a înlătura unele obiceiuri excesive, impuse de autoritățile ecleziastice și chiar și de cele administrative. Ele desființau obligativitatea meselor bogate, reglementau ceremonialul și impuneau participarea tinerilor și a “fraților” breslași. La moartea unui armean, slujba de înmormîntare este una de ritual ortodox obișnuit. Înmormîntările nu se fac lunea, în
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
Ortodoxă Rusă, nu mai folosesc acest gen de muzică, fiind înlocuită cu muzica corala specifică lumii occidentale, în urma reformei tarului Petru cel Mare, psaltica rămâne un simbol viu al strălucirii teoforice (termen care desemnează artă bizantina ca fiind o artă ecleziastica care încearcă să exprime o frumusețe transcedentală, Dumnezeiasca, originală și unică) a artei bizantine ortodoxe. Muzică psaltica bizantina este prin esență o muzică exclusiv omofona și melodica (exclude armonia sau cântarea pe mai multe voci). Etimologic, cuvantul "muzică" este de
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau cea mai mare parte a ceremoniei religioase romano-catolice. Organizarea ecleziastică a Taborului avea în anumite privințe un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe baze democratice. Au fost aleși patru "hejtmané" - (hatmani) - unul dintre ei fiind Žižka, și a fost instituită o disciplină militară strictă. Funcție de terenul pe
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în anul 1834 și pe care tradiția bisericii pravoslave a identificat-o ca fiind mormântul sfintei Tabitha, văduva milostivă Dorkas , cea înviată de apostolul Simon Petru la Jaffa. Terenul pe care a fost zidită biserica a fost cumpărat de Misiunea ecleziastică rusă datorită eforturilor arhimandritului Antonin (Kapustin), renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat, iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
parte din legile sale fundamentale în scopul de a realiza noul. Astfel, supraviețuirea unei muzici culte impune păstrarea unei baze cât de restrânse privitoare la practica creației și a interpretării. În mod obișnuit, prin sintagma „muzică cultă” este vizată muzica ecleziastică și de concert dezvoltată în Europa vestică și apoi răspândită și în alte spații geografice, cuprinzând aproximativ intervalul ultimelor zece secole. Însă denumirea de muzică cultă se aplică și în cazul altor manifestări muzicale izolate de tradiția vest-europeană, care în
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
paisprezece ani; nu au avut loc revoltele majore sau tulburări. Chiar și după ce a fost încoronată regină, ea și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Normandia, guvernând ducatul, sprijinind interesele fratelui ei în Flandra, și sponsorizând casele ecleziastice de acolo. A născut doar unul dintre copiii ei în Anglia; Henroc s-a născut la Yorkshire când Matilda și-a însoțit soțul în Harrying de Nord. Mathildei i se atribuie cunoscuta "tapiserie" păstrată la muzeul din Bayeux (Franța), în
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
din jurul Rouen-ului și de la gurile Senei, deci zona actualei Normanzii de Sus. Supușii lui Rollo s-au convertit, de asemenea, la creștinism și au colonizat Normandia, care era pe atunci în mare parte devastată și lipsită de structuri feudale și ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile altor grupuri de wikingi. Populația va adopta inițial limba normandă, mai târziu însă limba franceză. După ce primii principi normanzi, Rollo (911 - 932) și fiul său William (ca. 932 - 942), care purta în același timp titlul
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
și s-a manifestat prin clădirea neautorizată de "motte" și prin răzmerițe ale baronilor din Normandia de Jos. Ducele William și-a reinstaurat însă autoritatea cu ajutorul bisericii, declarând "Pacea Domnului" ("Pax Dei"/"Treuga Dei") în ducat și impunând în ierarhia ecleziastică oameni devotați lui. Nobilimea locală a putut fi integrată în sistemul feudal prin crearea unei grupări de "fideli" ai ducelui în cadrul ierarhiei militare. William, care reușește până în 1055 să recâștige controlul asupra întregului ducat, se va folosi de această grupare
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
angajamentul complet al lui Diderot în această afacere: lucrurile sunt un pic mai complicate decât atât, căci enciclopedistul scrie în definitiv romanul atunci când știa de mult timp deja că orice scriere a lui va fi interzisă de cenzura monstrului bicefal (ecleziastic și monarhic): în 1749 publicase "Scrisoare despre orbi" și atunci a fost arestat, anchetat și băgat în pușcărie; din acel moment el va continua să scrie, însă nu va mai publica niciodată (majoritatea scrierilor lui au fost publicate postum, și
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
nouălea. Până la fragmentarea ei, drept consecință a confruntărilor cu francii răsăriteni, un secol mai târziu, Moravia Mare a fost scena confruntărilor dintre misionarii creștini de la Constantinopol și cei de la Roma. Deși slavii occidentali au recunoscut în cele din urmă autoritatea ecleziastică a Romei, clerul din Constantinopol a reușit să convertească cel mai mare stat din acea perioadă, Rusia Kieveană, la creștinismul de rit grec, către 990. Atât după, cât și înainte de creștinare, Rusia Kieveană a organizat atacuri împotriva puterii bizantine, unele
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
unei parohii calvine locale, deservită de pastorul maghiar Tokai Istvan; acesta avea în subordine și filiile Peșteana, Tuștea și Ciula Mare. La începutul secolului al XVIII-lea, străvechiul edificiu a fost preluat de uniți, fiind înregistrat, ca atare, de recensămintele ecleziastice ale anilor 1733 și 1750; acest statut confesional și l-a păstrat până în preajma amplei mișcări religioase a călugărului Sofronie de la Cioara, când, potrivit datelor transmise de catagrafia Buccow din 1761-1762, a revenit obștii ortodoxe. Înstrăinat din nou în deceniile
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
și a favorizat Biserica Ortodoxă. Astfel, pașa Mehmed Sokolovici, un ienicer, creștin din Bosnia la origine, a impus numirea unei o rude a sa (frate sau nepot), Makarie Sokolovici, ca patriarh de Peci (oraș din Kosovo), cea mai înaltă demnitate ecleziastică sârbă din acel moment. Ulterior, Patriarhia de la Peci a fost desființată, iar favorizarea Bisericii Ortodoxe s-a redus de-a lungul secolelor. În general în timpul ocupației otomane, populația musulmană era majoritară în orașe, iar cea creștină trăia în sate, fiind
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Gemellomuntes, Maurovalle). Paralel cu reorganizarea militară au fost întreprinse și schimbări în domeniul bisericesc. În Scythia Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numărul mare de bazilici creștine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indică importanța ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind "in partibus". După anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor (mai apoi ale avarilor și bulgarilor) vor avea loc și în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Săpăturile arheologice au scos la iveală
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
românilor transilvăneni și a rutenilor. După ridicarea Episcopiei de Făgăraș și Albă Iulia la rang de mitropolie, așa cum a fost până la unirea cu Romă, Biserica Română Unită a revenit la această titulatura oficială, căutând astfel să-și sublinieze propria autonomie ecleziastica în cadrul Bisericii Catolice. Începând cu anul 1890 a fost editat la Blaj organul de presă al mitropoliei, săptămânalul bisericesc "Unirea". Biserică Greco-Catolica Ucraineană a scos din titulatura să termenul de "unit", numindu-se oficial Украї́нська гре́ко-католи
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
sfârșit al lumii". Tocmai în acești ani este chemat Papa Lin la slujire cu sarcina de a-i reînsufleți pe credincioși și de a-i călăuzi în confuzia doctrinară provocată de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior "episcopat monarhic". Papei Linus îi sunt atribuite ""Faptele sfinților Petru și Paul
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
una din personalitățile reprezentative ale existențialismului catolic german. De asemenea a publicat două lucrări importante "Politische Theologie" ("Teologie politică") în 1922 și "Römischer Katholizismus und politische Form" ("Catolicismul roman și formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]