8,806 matches
-
particularizat cultura populațiilor indigene sau chiar naționale ca o matrice culturală proprie fiecărei națiuni, ca atuuri ale acesteia în comparație cu alte țări și motor al dezvoltării economice. Robert Reich consideră că „matricea culturală” începe să intre tot mai mult în atenția economiștilor, ea putând fi sesizată deja în economia globalizării ca un anumit naționalism pozitiv, care dă conținut și noțiunii de identitate națională, noțiune determinată de particularitățile prin care o comunitate umană reacționează la semnalele provenite din modificările mediului natural și ale
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
în care piața internă este invadată de suplimente alimentare bazate pe plante medicinale din țările asiatice, acolo unde Codex Alimentarius nu a ajuns<footnote Berca, M. (2003), „Este imperativă protecția patrimoniului genetic și biologic și a realizărilor tradiționale românești”, în Economistul, nr. 1325. footnote>! În categoria resurselor naturale de mare interes este inclus și patrimoniul genetic, reprezentat prin 3.297 de specii cu însușiri deosebit de interesante ca valoare comercială: concentrații mari de proteine, gust și culori mai plăcute, rezistență la virusuri
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
dar, sugerează sau impune orizonturi de timp, motivații, dimensiuni. Sub aspect teoretic, interesul reprezintă o categorie socioeconomică de natură obiectivă, transformat într-un motor puternic al dezvoltării, progresului<footnote Niculescu, M.G., Adumitrăcesei, I.D. (2002), „Globalizare și realizarea intereselor naționale”, în Economistul, nr. 661 (1687/4-5 august). footnote>. Cu referire numai la spațiul economic, interesul reprezintă principalul stimul al implicării în relațiile de piață, de la cele de muncă, până la cele care privesc comerțul internațional. La definirea interesului se află nevoi exprimate ca
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
și Prognoze Economico Sociale (2010), Reindustrializarea României: politici și strategii, București Bajureanu, S. (2006), Dicționar enciclopedic de consonantică și cibernetică consonantistă, Editura Tiparg, Pitești Berca, M. (2003), „Este imperativă protecția patrimoniului genetic și biologic și a realizărilor tradiționale românești”, în Economistul, nr. 1325 Berca, M. (2004), Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltarea rurală, Editura Ars Docendi, București Berca, M. (2008), Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltare, Editura Ceres, București Boltzmann, L. (1964), Lectures on gas theory, Editura Berkeley, citat după Georgescu-Roegen
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Informativ, nr. 1, Editura România de Mâine, București Mohanu, G., Ardelean, A. (1993), Ecologie și protecția mediului, Editura Scaiul, București Năstase, G. (1998), Termodinamica sistemelor energoinformaționale, Editura Rapana, București Niculescu, M.G., Adumitrăcesei, I.D. (2002), „Globalizare și realizarea intereselor naționale”, în Economistul, nr. 661 (1687/4-5 august) ONU - Population Division (1994), World Population Prospect 1994, New York O’Reily, F., Tomasevic, G. (2012), „Cele mai fragile state - clasament 2012”, în Foreign Policy România, iulie-august, pp. 48-49 Papatulică, F.M. (2012), „Gazele de șisturi sunt
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
afacerilor a fost promovat și susținut de mediul academic, economic și presa americană din acea perioadă, etica afacerilor fiind considerată filosofia unei companii care Riscul de fraudă În auditul financiar 38 conduce la Îndeplinirea scopului său fundamental. În acest context, economistul american Milton Friedman afirma că responsabilitatea principală a executivului unei companii este aceea de a obține profit cât mai mare, conformându-se În același timp cu normele de bază ale societății, sub formă juridică, dar și etică (Duska, 2007, pp.
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea socială, În analizarea dezvoltării sociale și economice. Problema cooperării (instituționale) a fost analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii cât și ceilalți acordă o importanță crescândă problematicii formelor de manifestare a cooperării În cadrul domeniilor de studiu și paradigmelor specifice. Tradițional, clivajul dintre paradigma economică neoclasică și paradigma sociologică Însemna că există o diviziune a domeniului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
formelor de manifestare a cooperării În cadrul domeniilor de studiu și paradigmelor specifice. Tradițional, clivajul dintre paradigma economică neoclasică și paradigma sociologică Însemna că există o diviziune a domeniului de studiu asociat economiei și, respectiv, sociologiei, dar și a abordărilor lor; economiștii ar fi interesați de relațiile de schimb economice și de acțiunea economică, rațională, utilitaristă, În cadrul piețelor, În timp ce sociologii ar fi mai degrabă preocupați de relațiile sociale, În general, (În special noneconomice) și de rolurile pe care indivizii le asumă prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În competiție pe piață cu oferta de servicii private, iar funcțiile productive private devin construcții sociale, ca urmare a creșterii reglementărilor la care sunt supuse), ceea ce face ca sociologii să abordeze relațiile economice (sociologia economică) din perspectivă proprie, dar și economiștii să abordeze relațiile sociale din perspectivă economică (așa numitul „imperialism economic” al Școlii de la Chicago). În cele ce urmează, ne propunem o abordare dialectică a raportului acțiune - instituții care să ne conducă la identificarea structurilor de organizare socială și a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Scott consideră câteva trăsături esențiale ale instituțiilor. Acestea „sunt structuri sociale care au atins un grad Înalt de mobilitate” și sunt compuse din „elemente cultural-cognitive, normative și reglatoare care furnizează semnificație și stabilitate vieții sociale” (Scott, 2004:70). În concepția economistului D.C. North, instituțiile sunt reguli și mecanisme de impunere a acestora („reguli ale jocului”) ce oferă oportunități pentru anumite tipuri de acțiune și blochează altele. Ele reprezintă constantele (tiparele) comportamentale care produc așteptări sociale și, astfel, sunt puțin sau deloc
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituțională este prevalentă În fața celei acționale. Care sunt factorii care determină ca anumite activități să fie organizate pe piață, prin acțiuni, În timp ce altele să fie integrate ierarhic În organizații, adică instituționalizate este Întrebarea fundamentală la care atât sociologii cât și economiștii Încearcă să găsească răspuns. Economia neoclasică a fost puțin preocupată să găsească o soluție adecvată acestei probleme, limitându-se să evidențieze superioritatea tehnologică a integrării activităților economice În organizații/ierarhii. 2. Piețe și organizații R.H. Coase este creditat ca primul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Încearcă să găsească răspuns. Economia neoclasică a fost puțin preocupată să găsească o soluție adecvată acestei probleme, limitându-se să evidențieze superioritatea tehnologică a integrării activităților economice În organizații/ierarhii. 2. Piețe și organizații R.H. Coase este creditat ca primul economist care a formulat un răspuns acestei probleme. Coase introduce conceptul de costuri tranzacționale (costuri ale interacțiunilor sau schimburilor) prin care desemnează costurile de informare, monitorizare și impunere a contractelor, altefl spus costurile de realizare a schimburilor În cadre instituționalizate. Tranzacția
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ordinii sociale”, respectiv costurile de transfer al drepturilor de proprietate, altele decât costurile de producție propriu-zisă a bunurilor (fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
astfel de realismul economic, apropiindu-se de constructivismul sociologic și de sociologia cunoașterii. Neoinstituționalismul economic reprezentat de R. Coase (1937, 19601), O.E. Williamson (1981, 1991, 1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea problematicii costurilor tranzacționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
bine cunoscut că, În absența reformelor legislative, din administrație și justiție, România nu poate fi caracterizată drept economie funcțională de piață, chiar dacă, din 1990 Încoace, actorii economici sunt liberi să-și „maximizeze utilitatea”. La ora actuală, este larg acceptată de către economiști afirmația că instituțiile joacă un rol decisiv În funcționarea economiei. Desigur Coase și Williamson au considerat mai degrabă alternativa instituțională piețe - organizații, Întrebându-se cum apar acestea din urmă, primele fiind mai degrabă subînțelese („la Început au fost piețele” cum
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
au reprezentat o provocare pentru teoria economică. Așa au apărut lucrările lui R. Coase și O.E. Williamson, pionieri ai analizei neoinstituționale În economie. 3. Sociologia economică Prin introducerea În analiză a instituțiilor, adică a normelor constrângătoare ale acțiunii individuale, economiștii s-au apropiat disciplinar foarte mult de sociologie, două domenii mai degrabă antitetice până În acel moment. Pe de altă parte, (r)evoluția epistemologică În economie, prin Încorporarea instituțiilor, a Încurajat preocupările sociologilor de a studia piața și relațiile economice. Sociologia
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a teoriei lui Williamson, Granovetter argumentează, pe baza unor studii etnografice, că „relațiile sociale Între firme sunt mai importante, iar autoritatea În interiorul firmei este mai puțin importantă În producerea ordinii În viața economică”. În plus, Granovetter, În consonanță cu unii economiști printre care i-am putea cita pe Demsetz (1997) sau Jensen și Meckling (1976), nu consideră firma a fi o entitate instituțională funcțională radical diferită de piață, ambele fiind reductibile În cele din urmă la instituția contractului. În concepția acestor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
agenții guvernamentale, reprezentanți ai firmelor și ai angajaților se Întâlnesc (și adesea se confruntă) pentru implementarea de politici formale și practici informale În vederea stabilizării domeniului respectiv. Firma, ca instanță de cooperare, organizație având funcție de producție economică, este privită de mulți economiști ca „un set de contracte” (nexus of contracts) nefiind practic altceva decât o sumă de schimburi contractuale, mutual avantajoase, Între anumiți indivizi care dispun de resurse (capital financiar, uman, social etc.) și un antreprenor. March și Simon (1958) vorbesc despre
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interese unde actori diferiți oferă contribuții În schimbul anumitor recompense. Scopul principal al oricărei organizații este menținerea coaliției de interese, adică supraviețuirea organizației ca sistem (sau proces) În condițiile unei distribuirii scontate a recompenselor către membrii individuali. Caracteristica organizației În viziunea economiștilor nu derivă din statutul de actor social al organizației, ci din acela de proces social, cooperator de schimb de resurse Între actori, capabil să mențină o structură standardizată În timp. Aidoma pieței, organizația este un spațiu de schimb Între actori
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În baza căruia se fac investiții pe termen lung. Supraviețuirea organizației depinde de stabilitatea În timp a acestor relații, iar stabilitatea, la rândul ei, depinde de modul de construcție instituțională (legală și culturală) și relațională. Întrebându-se cum apar organizațiile, economiștii Coase (1960) și Williamson (1991, 1993) practic Își pun problema cum se structurează și statornicesc anumite relații sociale Într-un cadru instituțional și care este motivul pentru care se Întâmplă acest lucru? Referindu-ne la răspunsul lui Williamson, organizațiile apar
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
teoretică și practică a unui model compozit al câmpurilor organizaționale, spații ale cooperării economice stabile ce rezultă din dinamica instituțiilor și relațiilor sociale. III. Costurile tranzacționale: un concept de frontieră disciplinară. Problematica organizării economice a Început să-i preocupe pe economiști Îndeosebi odată cu publicarea articolului lui R. Coase intitulat „The Nature of the Firm” (1937). S-a deschis calea unei schimbări de paradigmă În economie prin contestarea parțială a asumpțiilor neoclasice referitoare la ignorarea costurilor tranzacționale și deținerea de către actori a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
exercitare a puterii. Teoria costurilor tranzacționale apropie foarte mult cele două problematici, deși abordările economice și sociologice rămân oarecum distincte. Vom vedea În continuare care este specificul și care sunt problemele asociate acestei abordări. 2. Schimb și tranzacții În concepția economistului J. R. Commons (1931), Întemeietor al economiei instituționale clasice, tranzacția este unitatea primară de analiză În economie. Tranzacția reprezintă Înstrăinarea, respectiv achiziția de către indivizi a drepturilor de proprietate și libertate de acțiune așa cum sunt acestea create de către societate. Tranzacția nu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În sensul În care desfacerea relațiilor și re-relaționarea incumbă costuri economice adesea considerabile), cu atât mecanismele instituționale formale de generare a ordinii economice sunt mai importante. Dacă pentru Durkheim solidaritatea este o propensiune firească a societății având finalitate În sine, economiștii consideră că actorii umani sunt oportuniști și, În consecință, „solidaritatea” apare doar ca soluție pentru obținerea eficienței; aceasta din urmă abia este tendința „firească” a societății. Totuși cele două concepte, solidaritate și eficiență, sunt congruente. Ambele rezultă În urma diviziunii muncii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În costuri. Firmele (organizațiile de afaceri), de exemplu, contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
autori, seturi de contracte (nexus of contracts) ce ar stabili structuri de stimulente (În special monetare) corelate cu performanța În acțiunea dorită de principal, stimulente ce ghidează comportamentele indivizilor astfel Încăt să maximizeze interesele principalului și să asigure eficiența organizației. Economiștii operează În general cu stimulente monetare care ar avea o valoare egal apreciată de toți actorii (pentru a se evita problema incomensurabilității valorilor) și care, În plus, pot fi cu ușurință corelate cu performanța. Atât principalii cât și agenții au
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]