5,962 matches
-
cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot aurul, cum o arată pictura de la intrarea edificiului cunoscut cu numele de casa dei Vetii de la Pompei; e vorba despre un phalus enorm, ce face ca talerul balanței să se Încline În mod disproporționat sub greutatea lui simbolică. De aici derivă decât că cei vechi au traversat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
resusciteze în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o facă doar prin mijloacele fanteziei, căuta și scotocea în tot soiul de vechi documente pentru a dura pe fundații inebranlabile edificiul eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut, oricât ar fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa că trebuie să înveți a vedea universul într-o picătură de apă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reprezintă rezultatul acțiunii unui verb, proballein, care însemnează a arunca sau a pune în față, a prezenta ceva, echivalând cu latinescul proicio, de unde problemă ajunge să fie echivalentă cu proiect. Și cui anume îi este proiect problema? Acțiunii! Proiectul unui edificiu este un proiect de construcție. Iar o problemă presupune nu atât o soluție, în sens analitic sau disolutiv, cât o construcție, o creație. Se rezolvă făcând. Sau, folosind alți termeni, un proiect se rezolvă într-un traiect, o problemă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stare să se ridice, să recupereze Într-un an-doi pierderea din anul țapului și să-l Întreacă pe profesorul ăsta banal, răzgâiat, Îmbrăcat În jacheta sa sport și debitându-și truismele fără haz. Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va aminti la sfârșitul secolului viitor, În paranteză, În treacăt, abordarea Învechită a teoriei Nisan-Kropotkin, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sigură pe piticul din mine, pe care eram hotărât să-l ucid. Ridicai apoi de pe covor antologia, care închidea ceva din poemul și romanul lui Alfons Petzold. Din cărămizile găsite la întâmplare, nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
piatră cu piatră, m-a atras, ori de câte ori mi-am vizitat orașul natal care făcea eforturi ca să semene din nou cu sine, aceea mai izolată, din apropiere de Mottlau, Sankt Johann. Rămas întreg pe dinafară, dar ars și devastat pe dinăuntru, edificiul de cărămidă atât de afectat le-a folosit restauratorilor polonezi timp de decenii întregi ca magazie pentru refolosirea unor fragmente rămase intacte în ceea ce privește detaliile. Atunci când, în martie ‘58, l-am întrebat de această biserică pe un bătrân rămas acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul până nu de mult conducerea NSDAP-ului local. Dar poate că edificiul alambicat până la mansardă fusese numai o filială a administrației partidului. În orice caz, noi am găsit-o deschisă, după ce șeful districtual și ceilalți ștabi fugiseră. Dar se poate și ca ea să fi fost încuiată și careva să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prietenii noștri comuni: Ulli și Herta Härter, cu care am bârfit despre Dumnezeu și lume. Rolf Szymanski, pe care-l numeam Titus și cu care, beat criță, m-am pișat în fața portalului de la Berliner Bank din cauză că am crezut că noul edificiu era un pisoar, motiv pentru care a trebuit să plătim o amendă de cinci mărci. Apoi, mai târziu, Hans și Maria Rama, care ți-au făcut cele dintâi poze ca dansatoare: tu, intens luminată, în tutu și pantofi cu poante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voi ascunde, iubite don Parodi, că visătorul a schițat, În minute sustrase avocatului și omului de litere, o teorie foarte interesantă și plină de noutate. Poate că veți izbuti, cu mintea disciplinată a domniei voastre, să contribuiți la nobilul ei edificiu intelectual cu unele materiale folosibile. Nu sunt un arhitect Închistat: Întind mâna spre valorosul grăunte de nisip al domniei voastre, prezervându-mi, cela va sans dire, dreptul de a repudia tot ce este vremelnic și himeric. — Nu te necăji, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepusă masă doctorul Shu T’ung. Observ, și mă hlizesc de plăcere, că neizbutitul meu portret nu aduce nici un soi de prejudiciu galeriei domnului Montenegro. Dar, dacă vocea unui crustaceu numește ceva, eu Însumi am pătat cu propria mea prezență edificiul din strada Deán Funes, deși sălașul meu nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are deloc - sau are prea puțină - importanță dacă Piranesi a ignorat sau nu broșura de odionioară; dar cu siguranță a construit pe terenurile cândva paludice de pe Via Pestifera, cu concursul zidarilor și al bătrânilor fanatizați, Marele Haotic din Roma. Nobilul edificiu, pentru unii o minge, pentru alții un ovoid, iar pentru reacționari o masă informă, ale cărui materiale amalgamau gama care merge de la marmură la bălegar, trecând prin guano, consta În chip esențial din scări În formă de melc, care Îngăduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat ziua inaugurării. Să nu uităm data! 23 sau 24 aprilie 1941! Acum vine, ineluctabil, rândul unei figuri de tonaj și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sosirea zorilor, care Îl va pune pe scaunul electric, nu pot ocoli această lege. O petite histoire ne șoptește la ureche că a fost suficientă o sugestie a Alteței Sale pentru ca Verdussen să mai adauge două elemente: pragul și scara. Edificiul care ilustrează aceste norme ocupă un teren rectangular, măsurând șase metri În față și ceva mai puțin de optsprezece În fund. Fiecare dintre cele șase uși care epuizează fațada parterului comunică, după nouăzeci de centimetri, cu altă ușă identică, confecționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
balcoanele casei de vizavi, cercetătorul poate distinge că primul cat abundă În scări cu șase trepte, care urcă și coboară În zigzag; al doilea constă exclusiv din ferestre; al treilea, din praguri; al patrulea și ultimul, din dușumele și acoperișuri. Edificiul e din sticlă, fapt care ușurează hotărâtor cercetarea efectuată din casele vecine. Juvaerul este atât de perfect, Încât nimeni n-a Îndrăznit să-l imite. Am trasat până aici grosso modo tușele desfășurării morfologice a nelocuibilelor, intense și răcoroase rafale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de merite căreia i se dedica secretara sa. Întâmplător, documentările practice Îl ajutaseră să adulmece clenciul. Cu puțin Înainte de a adormi complet, m-a Încredințat unui prieten comun, Tulio Savastano, președintele clubului Abasto Juniors, la al cărui sediu, aflat În Edificiul Amianto, la colțul format de Avenida Corrientes cu strada Pasteur, m-am deplasat. În pofida regimului de dublă dietă la care Îl supune medicul și vecinul său, doctorul Narbondo, acest cadru de conducere se arăta capabil Încă de mișcare și agil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Deportivo Español și poate că nu aveam să ajung printre primii la Întâlnirea de onoare, am pornit spre cabinetul din colțul pe care Îl fac Avenida Corrientes și strada Pasteur. Acesta, așa cum dorește faima, ocupă etajul al cincisprezecelea al Edificiului Amianto. Am urcat cu liftul marca Electra. Ajung la ușa lui Narbondo, apăs pe butonul soneriei și, după un timp, Îmi iau inima-n dinți și intru chiar În sala de așteptare. Acolo, singur cu Voi și Billiken, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la umbra lu vârfu Aconcagua, mult trâmbițatu Dent du Chat tre să-l cați cu lumânașterea. Pline ochi cu bolnavi și gutoși, care Îi duc la terme, micile omnibuze dă la oteluri veselesc În felu lor traficu urban. Cât privește edificiu lor, oservatoru, ș-ăl mai dilimache o bunghește că-i copia În meniatură la gara Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce mai puteam face, decât să cumpăr nota, să-l Îndes În taxi și să-l distribui la șandramaua dân Burzaco? Nici nu trecuse bine luna de când filasem răbduriu cărțile, că mi-a venit cetație să mă prezant la un „edificiu propriu“, din Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care calcă apăsat În S.U.P.A. noastră. Ce mai espoziție cu schepsis! Chiar În seara aia am izbutit să-mi lăfăi farurile pă eminențele cenușii care pun jaloane În viguroasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
etaje o dată, am sărit Într-un micro ciclop al Corporației. Să crăpi dă furie, nu alta; de nu trecea rotatu pă loc, stam la spectacolu-șef: că să descoperise defalcarea și Cárdenas s-a zvârlit dă la etaju patru al propiului edificiu de-l avea S.U.P.A. aia și-a rămas distribuit pă trotal ca o turtă ajo. Da, domne, taratu s-a sinucis, cum ai aflat și matale dân pozișoara pusă În ziarele dă seară. Mi-am perdut foncția, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și scriitor spaniol (1828-1918). Patio. Spațiu În interiorul caselor din Spania sau din America Latină, Închis cu pereți sau galerii și lăsat descoperit. Decorat cu faianță, gresie, plante ornamentale, mici fântâni sau palmieri, după zonă, la casele de țară este situat Între edificii și ține uneori rolul ogrăzii. Pava sau pavita. Vas special din metal smălțuit, cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea apei. Pavesa. Supă de carne cu (uneori) usturoi, crutoane și ouă. Payró, Roberto J. Jurnalist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau să ștergem, Și ce vrei să spui, că trebuie să ștergem toată cartea, Tu, Marçal, mai taci, Lasă-l În pace, tată, șopti Marta, pentru că ce se-ntîmplă aici, de fapt ?, vechile obiceiuri și profesii dispar, există un Centru, un edificiu imens, unde oamenii trăiesc Într-un fel de realitate virtuală și amenințătoare, și ai cărui șefi nu-ți mai plătesc pentru farfurii pentru că nu le mai vor clienții, și atunci Îți vine ideea să faci păpuși din lut, șase, măscăriciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jumătate de oră și le-am pus teanc pe biroul abia eliberat. A fost fără nici o îndoială o zi extraordinară și ca să confirm asta, am mai făcut un lucru extraordinar. Am ieșit la plimbare. Apartamentul meu se afla în spatele unui edificiu impunător cu vedere spre parcul Battersea. Deși acesta fusese unul dintre motivele principale pentru care îl cumpărasem, în urmă cu șapte sau opt ani, profitam rareori de locul acesta. Împrejurările mă obligau uneori să trec prin parc, e adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lasă Rosmini lui Manzoni, prietenul său; pe patul de moarte îi scria acestuia trei cuvinte ca testament spiritual: A ADORA, A TĂCEA, A TE BUCURA. Citim în același Decret despre virtuțile sale: "Dumnezeu a fost stînca pe care a clădit edificiul vieții sale spirituale, al învățăturii sale și al slujirii sale bisericești. Nu s-a încrezut în forțele sale proprii, dar s-a încrezut cu umilință și bucurie în Providența Divină". Cît privește publicarea în limba română a acestor două scrieri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pus la punct un veritabil sistem filosofic, începînd cu Introducere în filosofie, încheindu-și construcția cu magistrala sa Teosofie publicată postum. Cu Introducere în filosofie, el ne spune că sîntem doar în fața unei părți ce ni se deschide spre adevăratul edificiu care nu reprezintă știința în sine, ci doar o carte care ne pregătește mintea și sufletul. Teosofia, ce se desfășoară pe parcursul a șapte sute de pagini, ne trimite la exigența unei cunoașteri reale ce ar putea fi și totală, plecînd de la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]