10,740 matches
-
Principatelor, modelul clasic își demonstrează viabilitatea prin ținuta, prin ansamblul conduitei intelectuale a unor personalități ca A. I. Odobescu și Titu Maiorescu. Opera literară a primului amalgamează clasicul cu barocul, însă formația sa e determinată de aspirația la marele c., și editarea, în 1861-1863, a „Revistei române”, primul periodic românesc de nivel european, indică intrarea culturii noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat de revista „Convorbiri literare”, dirijată de Maiorescu, încarnare a spiritului clasic. Spiritul acesta iradiază în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
, Ioan Mihai (16.IV.1951, Timișoara), prozator și eseist. Este fiul Floricăi (n. Pop) și al lui Florian Cochinescu, maistru. Elev la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara (1958-1970), C. participă la editarea revistei literare clandestine „Foamea literară” (1969) și realizează filme de scurt metraj, fiind premiat pentru scenariul și regia filmului Când oamenii se joacă (1969). Același film obține, în 1975, la Hiroshima, Marele Premiu. A absolvit (1974) Academia de Muzică „Ciprian
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
portrete autentice prin înscrierea lor în sfera unor imagini și cuvinte-cheie ale universurilor artistice respective. C. a fost unul dintre editorii cei mai avizați ai lui Eminescu de până la edițiile devenite clasice (Perpessicius, D. Murărașu, Petru Creția, Aurelia Rusu). În editarea poeziilor, el optează nu pentru criteriul cronologic, ci pentru cel al „omogenității” de sentiment și de concepție și, pe urmele lui Ibrăileanu, pentru „unificarea «radicală»”. Ediția de proză, cea mai cuprinzătoare de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
Rebreanu și Mihail Sorbul. Comitetul de redacție e format din D. Nanu (până la 1 martie 1908), H. Frollo (de la 15 ianuarie 1907), Emil Gârleanu (de la 1 iulie 1907), E. Lovinescu (de la 1 iulie 1907), Corneliu Moldovanu (de la 2 noiembrie 1907). Editarea revistei este determinată de câteva evenimente literare ale anului 1906, între care apariția publicațiilor „Viața literară” și „Viața românească”, intrarea lui N. Iorga în comitetul de redacție al „Convorbirilor literare”, premierea (1905) de către Academia Română a Poeziilor lui Octavian Goga și
CONVORBIRI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286402_a_287731]
-
Acțiunea tenace a lui C. de a determina românizarea culturii religioase se datorează și contextului istoric general al Reformei, în special calvinismului (unele traduceri au fost făcute chiar după originale aparținând acestui curent), dar principalul motiv rămâne convingerea sa că editarea de cărți românești și folosirea lor tot mai largă trebuie să devină un mod de a fi, în plan cultural , al românilor, un mod de afirmare a identității etnice. Vasta difuzare a tipăriturilor coresiene pe teritoriile locuite de români (prin
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
faptele arată că I. L. Caragiale nu este totdeauna loial, consecvent. Dramaturgul numește, de pildă, într-un moment de enervare, pe Titu Maiorescu „un om fără inimă și cu spiritul îngust”, învinuindu-l, în plus, de a fi tras câștiguri de pe urma editării volumului Poezii de Eminescu. Sunt însă și altfel de probe în viața lui Caragiale și, atent la nuanță, C. le înregistrează fără părtinire. El îi respinge pe detractori și îi corectează pe criticii lipsiți de spirit critic. „Să nu exagerăm
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
1968) au un pronunțat caracter de popularizare. Cea de-a doua, subintitulată „biografie documentară”, nu pune în pagină descoperiri noi, ci reia date cunoscute. Avându-l profesor, la Iași, pe G. Ibrăileanu, C. manifestă o statornică pasiune pentru cercetarea și editarea operei eminesciene și pentru aceea a criticului de la „Viața românească”. Ca editor, și-a îndreptat atenția asupra atribuirii lui Eminescu a unui mare număr de articole, Opera politică (I-II, 1941) incluzând 163 de articole nesemnate de poet, pentru că acesta
CREŢU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286487_a_287816]
-
al XX-lea și în teoria literaturii, a cultivat, didactic și publicistic, abordarea interdisciplinară și fundamentarea teoretică a discursului critic. A ținut cursuri de limbă, literatură și civilizație română la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, Franța (1976-1979), unde a inițiat editarea revistei de studii românești „Dialogue”, și la University of Washington din Seattle, SUA, în cadrul Programului Fulbright de schimburi academice internaționale (1983-1985). Și-a susținut doctoratul în 1978, cu teza Construcție și semnificație în romanul românesc. În „Iașul literar”, „Cronica”, „România
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
Sandu Pungă-Goală. Remarcabil militant pe tărâmul învățământului românesc și al culturii naționale, autor de manuale didactice și al unui meritoriu studiu, Istoria școalelor centrale române greco-ortodoxe din Brașov (1902), premiat de Academia Română, B. și-a dobândit o meritată faimă prin editarea, împreună cu Jan Urban Jarník, a unei colecții alcătuite plecând de la materialul profesorului blăjean Ioan Micu Moldovanu, Doine și strigături din Ardeal (I-II, 1885). Contribuția lui B. constă în clasarea celor peste 1000 de piese (648 de doine - de dragoste
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Laureat al Premiului de Stat în 1957, va fi sărbătorit ca poet național în 1960. Apar Lume veche, lume nouă (1958), Versuri (1959, 1960), Tablete de cronicar (1960), Frunze (1961), Cu bastonul prin București (1961), Răzlețe (1965). Din 1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Argeș”. Plachetele Poeme noi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
București, 1972 (în colaborare cu Ioan Șerb). Ediții: Povești din Transilvania, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; Petru Caraman, Studii de etnografie și folclor, postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997 (în colaborare cu Ion H. Ciubotaru). Repere bibliografice: N. Bot, Studierea și editarea științifică a prozei populare, ST, 1967, 1; Pavel Ruxăndoiu, Ovidiu Bârlea, „Antologie de proză populară epică”, REF, 1967, 1; Iordan Datcu, Ovidiu Bârlea, „Antologie de proză populară epică”, O, 1967, 8; Felix Karlinger, Ovidiu Bârlea, „Antologie de proză populară epică
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
MODERNĂ, revistă apărută, lunar, la București din 1 ianuarie 1908 până în 1 iunie 1911 (54 de numere, unele duble sau triple). Director: Vasile Sandrescu. Redacția explică, în Rostul acestei reviste, intenția de a răspunde unei multitudini de cerințe culturale prin editarea unui fel de magazin literar-artistic. În consecință, publicația va conține de toate. Rubrici: „Cugetări”, „Cronica”, „Medicina”, „Bucătărie”, „Recreație”. Se remarcă suita de portrete ale unor personalități ale timpului: George Enescu, Take Ionescu, Pompiliu Eliade, Ion I. Livescu, Marioara Voiculescu, Aristizza
BIBLIOTECA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285729_a_287058]
-
prin versiuni românești din Marc Aureliu și Ovidiu (Tristia, 1930, pentru care primește Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române, Ponticele nefiind editate în volum). A pătruns în cercetarea literaturii religioase cu Bucăți alese din opera Sfântului Athanasie cel Mare și cu editarea unor scrieri ale Sfântului Ioan Gură de Aur. A lăsat o monografie asupra primului umanist de origine română, Nicolaus Olahus, a publicat Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu. Cu Trei comedii (1922) din Ludwig Holberg, B. este primul
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
spațiul basarabean. Dacă e adevărat că „momentul tipăririi lui este favorabil anume spargerii tiparului inert al alb-negrului care a dominat întreg timpul ce s-a scurs de la momentul așternerii sale pe hârtie” (Mihai Cimpoi), nu e mai puțin adevărat că editarea lui la începutul anilor ’70 ar fi putut avea un puternic efect de descurajare a literaturii simpliste ce apărea în acea perioadă. Interzicerea a provocat o modificare radicală și în concepția scriitorului. Convins că maniera lui narativă nu are nici o
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
posterității un adevărat tezaur național, constituit din sute de mii de volume, manuscrise, periodice, stampe și fotografii, colecții numismatice, adăpostit într-o clădire adecvată. În plus, a fost permanent preocupat să scoată la lumină piesele puțin cunoscute sau rare, prin editarea și comentarea lor. În 1895, el pune bazele bibliografiei generale românești, proiectată după criterii științifice și realizată doar parțial în timpul vieții sale. Ca membru activ, secretar general și președinte al Academiei Române, a avut responsabilități și inițiative de mare importanță pentru
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
broșurile Politica românilor din Ungaria (1909, scrisă împreună cu Septimiu Albini și semnată B-A) și Pentru lămurirea situației (1914, sub pseudonimul Ion Frunză). B. are o remarcabilă operă de filolog și cercetător al istoriei literare, axată pe câteva direcții principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de studii substanțiale și note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
operă de filolog și cercetător al istoriei literare, axată pe câteva direcții principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de studii substanțiale și note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri; elaborarea unor sinteze - Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu (1876), Momente
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea de a înfăptui împlinirea oricărei literaturi religioase de oriunde: o nouă traducere și editare a Bibliei. Încă episcopul Petru Pavel Aaron, în jurul anului 1760, se încumetase la o traducere, fără a o fi putut publica. Misiunea avea să fie asumată și dusă la bun sfârșit de Samuil Micu, cel mai fecund editor și traducător
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Frankfurt, Pentru sângurul țiitoriul gând este cea dintâi scriere filosofică publicată în limba română, precedând cu un deceniu Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul (1698) al lui Dimitrie Cantemir. În același timp, actul însuși al editării Bibliei de la București, alăturând Vechiului Testament (tradus de Milescu și revăzut, cum s-a presupus, de Dosoftei) Noul Testament, tipărit în 1648 la Alba Iulia, apare îndoit motivat, la data respectivă, de temeiuri religioase, cât și de rațiuni politice. Înfăptuită sub
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
articole de artă plastică și culturale la „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna literară”, „Adevărul”, „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Era nouă”, „Democrația”, „Lumină și culoare”, „Libertatea”, „Contemporanul”, „Tânărul scriitor” ș.a. Datorită experienței sale redacționale, a fost asociat și la editarea periodicelor „Cărvunarii” (1927), „Hanul Samariteanului” (1929), „Progresul social” (1932-1933). Dintre ipostazele publicisticii lui B. mai ferm conturată este aceea de cronicar plastic. Albumele intitulate Plastica anului (panoramând anii 1930, 1931, 1932) erau exerciții pregătitoare pentru o proiectată istorie a artelor
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
Școala Normală Superioară. Face o serie de călătorii la Viena, Petersburg, Kiev, Moscova, Odesa, Cracovia și Varșovia, specializându-se în limbi slave și descoperind numeroase scrieri și documente, majoritatea în limba slavonă, legate de istoria poporului român. Cu studierea și editarea lor se va îndeletinici până la sfârșitul vieții. Din 1891, funcționează ca profesor de filologie slavă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, fiind ales, de mai multe ori, decan, prorector și, pentru scurt timp, rector (1-15 iunie 1912
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
de mâine”, pe care o va conduce, ca editor și redactor-șef, pe toată durata apariției, până în 1945, cu o întrerupere în anii 1939 și 1940, în contextul presiunilor legionare. Președinte al Sindicatului Presei din Ardeal și Banat (1920-1936), inițiază editarea „Almanahului presei române”. Deține funcțiile de rector al Universității Libere din Brașov (1944-1946), director general în Ministerul Muncii (1947-1956), director al Bibliotecii Centrale Universitare din București (1954-1959). A mai colaborat la „Ardealul”, „Foaia poporului”, „Vocea Ardealului”, „Pagini literare”, „Șoimul”, „Foaia diecezană
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
pentru că erau elaborate „cu premise din istoria religiilor” (24, pp. 285-289). Zece ani mai târziu, Eliade a decis să editeze o „revistă de studii religioase”, Zalmoxis, pentru a „deprovincializa” studiile de folclor și de etnologie din România. „îmi propuneam [prin editarea acestei reviste] - scria Eliade - să silesc folcloriștii români să ia în serios valoarea istorico-religioasă a materialelor pe care le adunau și le utilizau ; să treacă, adică, de la faza filologică la momentul herme- neutic” (25, I, pp. 15-16). Nu întâmplător, anume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cititorii celebrului roman foileton și-au exprimat nemulțumirea și l-au determinat pe Thackeray să adauge nota de subsol auctorială la narațiunea la persoana întîi a lui Barry. Thackeray a eliminat din nou o parte din acest comentariu la prima editare în volum. Veyi Gordon N. Ray, Thackeray: The Uses of Adversity, Londra, 1955, 346 și 487 (notă), și G. Tillotson, Thackeray the Novelist, Cambridge, 1954, 214, care găsește că ștergerea acestui comentariu este regretabilă. 324 Thackeray, Barry Lyndon, Londra, 1881
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acest caz "un idiotism profesionist". Să nu uităm că "spiritul critic" nu era la început decît o deformație profesională; o constrîngere tehnică inerentă muncilor tipografice. Fiindcă avea gata pregătită această constrîngere, care va deveni obișnuință, apoi normă de traducere, notare, editare. Deci de verificat, confruntat, respins. De separat interpolarea variantei, atestatul îndoielii. Recitire. Comparare. Și la început "compunere"; adică descompunere, cuvînt cu cuvînt, literă cu literă. Literele manuscrise, mai ales în gotică, intră unele în altele. (Re-)compoziția textului, rînd cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]