5,421 matches
-
habilitat în 1991 și profesor universitar în 1994. Din 1983 a condus Secția de literatură contemporană din cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară din Chișinău. Este șef al Catedrei de literatură română a Universității de Stat din Moldova (din 1995). Editorial, debutează cu monografia Idee și imagine poetică (1971), cuprinzând analize și interpretări estetico-stilistice ale poeziei contemporane, genul liric devenindu-i obiectul principal de studiu. Problematica investigațiilor sale critice o constituie tendințele procesului literar contemporan din Republica Moldova și din România, statutul
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
Între 1993 și 1997 este director al Editurii Mydo Center, apoi director al Muzeului Municipal din Iași și profesor la Universitatea „Petre Andrei” din același oraș și la Universitatea din Bacău. A debutat publicistic în „Viața studențească” în 1969, și editorial, cu volumul Foiletoane, în 1979. Deținând rubrica de critică a criticii și mai apoi cronica literară în cadrul „Convorbirilor literare” de-a lungul multor ani, D. s-a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
DRĂGAN, Radu (9.IX.1953, București), poet și eseist. Este fiul Gabrielei și al lui Constantin Dragan. Urmează, la București, Liceul „Tudor Vladimirescu” (1970-1974) și Institutul de Arhitectură (absolvit în 1982). Publică versuri în revistele „Amfiteatru” și „Luceafărul” și debutează editorial cu volumul de versuri Marea transparență (1979; Premiul pentru debut al Editurii Albatros). Între 1982 și 1990, D. practică arhitectură la Romproiect și Proiect București și este, din 1990, asistent, apoi conferențiar la Institutul de Arhitectură. În ianuarie 1990, fondează
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
problemele majore ale timpului. Nu este neglijat nici sectorul social, revista fiind prezentă în numeroase locuri de interes din Moldova, prin reportaje, dezbateri ș.a.m.d. Implicația politică a revistei până în decembrie 1989 a fost cea impusă în întreaga țară, editorialele și unele luări de cuvânt aparținând fără abatere festivismului și triumfalismului epocii. După 1989, C. devine însă o adevărată revistă de cultură cu deschidere națională și universală. V.T.
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
Sevastin sau Al. Croitoru (pseudonime la care târziu se va adăuga și Miron Cristea), la „Revista idealistă”, „Revista noastră”, „Bunul prieten”, iar după ce devine student, la „Revista celorlalți”, „Conservatorul”, „Românul literar și politic”, „Insula”, „Versuri și proză”, „Facla”, „Rampa” ș.a. Editorial, debutează cu placheta Spre Cetatea zorilor (1912). După ce își ia, în 1911, licența în drept și, în 1913, pe cea în litere, avocat la Târgu Jiu și profesor la Craiova, Râmnicu Vâlcea și Alexandria, C. își diminuează activitatea literară. Numele
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
1991 este și profesor-asociat la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, secția teatru, precum și profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În 1982 a obținut titlul de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Delavrancea. C. debutează editorial cu volumul de povestiri științifico-fantastice Nepăsătoarele stele (1968), gen în care va continua să scrie, obținând în 1974 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Iarba cerului, interesant nu prin înfruntarea maniheică pe care o propune, cât prin panorama tristă a unui
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
absolvirea liceului în 1960 și a Facultății de Filologie în 1967 la Iași, a fost redactor la publicațiile Agerpres pentru străinătate. A colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica” ș.a. Debutează în 1957 în revista „Iașul literar”, și în 1968 editorial, cu volumul A fi, urmat de Umbra punților (1970), Starea a treia (1974) și Țara somnului (1994). Poezia lui C. încearcă să releve și să comunice esențialul prin mijloace (poetice) cât mai prozaice. Această caracteristică a fost semnalată în comentariile
CUSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
Bucureștiului. Debutează în „Gazeta literară” în 1962, devenind redactor din 1964 la aceeași revistă, apoi la „România literară”, iar din 1990 redactor și ulterior redactor-șef la „Caiete critice” (până în 1998). Se impune de la început prin articole analitice incisive. Debutează editorial în 1970 cu volumul Interpretări critice, urmat de un studiu despre Tânărul Dostoievski (1971) și un altul despre Cervantes (Pe urmele lui Don Quijote, 1974). Revine la literatura română cu o culegere masivă de articole, Domeniul criticii (1975). Pentru C., critica
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
teza Valori literare în opera cronicarilor. Timp de doi ani (1991-1993), a activat la lectoratul de limbă și civilizație română de la Università degli Studi di Roma „La Sapienza”. A debutat cu un studiu în revista „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1965), iar editorial, cu volumul Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520-1743) (1975). A colaborat cu studii, eseuri, articole și recenzii la „Steaua”, „Tribuna”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, precum și la volume colective de studii literare. Este
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
Argeș”. Împreună cu profesorii Ion Popescu-Topolog și Florin Marcu îndrumă apariția publicației școlare „Muguri” (1968), iar între 1968 și 1970 este redactor-șef adjunct al revistei „Astra”. Debutează, încă student, cu versuri, în ziarul „Națiunea” (1946), condus de G. Călinescu, iar editorial, un sfert de veac mai târziu, cu romanul Inorogul nu moare (1970), urmat de un altul, Prințul de aur (1971). După 1973 a publicat puțin, doar fragmente din cărți ce vor rămâne în manuscris (romanele Absențe motivate, Anemone, Să știi
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
DACIA VIITOARE, gazetă politică și literară săptămânală, apărută la București de la 3 iulie până la 16 octombrie 1894; începând cu numărul 10 devine bisăptămânală. Primele numere au și un editorial politic, scris în limba franceză, probabil de directorul gazetei, Bonifaciu Florescu. Acesta își asumă răspunderea atitudinii politice a gazetei, lăsând colaboratorilor dreptul de a se exprima potrivit credințelor literare proprii. Periodicul anunță un program independent, urmărind mai ales o propagandă
DACIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286643_a_287972]
-
scrieri ale unor autori pe nedrept uitați sau altele necunoscute. Contribuții importante de istorie literară, cercetările lui au fost strânse în volumele Pe urmele lui Orfeu (1983) și Antologia poeziei vechi moldovenești (1986). D. s-a afirmat și ca publicist. Editorialele din „Literatura și arta” au fost înmănuncheate în Libertatea are chipul lui Dumnezeu (1997) și Icoana spartă: Basarabia (1998), care cuprind pagini incisive, cu o retorică persuasivă, angajată deschis în afirmarea adevărului istoric și a demnității naționale. SCRIERI: Ochiul al
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
1949-1953). A lucrat ca judecător la Rădăuți, funcționar la Sfatul Popular din Gura Humorului, corespondent al Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor la revista „Bucovina literară”. A debutat în „Iașul nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu istoria și geografia lui arhaică, cu o
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Saeculum” etc. Este prezent cu studii în volume colective pe teme de filosofie și sociologie, consacrate unor personalități ca Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia ș.a. Debutează editorial în 1994 cu volumul Partea și întregul, subintitulat Liniamente în antropologia filosofică românească, alcătuit dintr-o suită de eseuri asupra culturii și literaturii române, privite dintr-o perspectivă sociologică. Volumul de eseuri În scorbura din oglindă, apărut în 1997, cuprinde
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
poet și istoric literar. Este fiul lui Vsevolod și al Liubei Colesnic, intelectuali. A absolvit Universitatea Tehnică din Chișinău (1978). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993) și Premiul Salonului Național de Carte (1997). C. a debutat editorial cu cartea pentru copii Puiul îndrăzneț (1980). Prin plachetele de versuri Arheologii interioare (1991), Spirala lui Arhimede (1994) ș.a., s-a afirmat ca poet care mizează pe elementul surpriză al finalului, pe miniaturalul senzorial sugestiv. Este și un cercetător migălos
COLESNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286329_a_287658]
-
președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. Este membru de onoare al Academiei Internaționale de Film „Nica” din Rusia (1994), membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1999), maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat. C. debutează editorial în 1962, cu placheta Nopți albastre, în care evocă euforic peisajele natale și meditează asupra biografiilor contemporane. Volumele Îndărătnicia pietrei (1967) și Feciorii (1971) extind considerabil zonele de explorare a realității, întemeiază un univers liric mai particularizat, învederând apetența autorului
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
Române de Haiku. Redactează și editează revista de poezie haiku „Orion” (din 1994), fondează Școala de poezie tanka și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
din Ploiești. A debutat cu proză scurtă în revista „Argeș” (1968). Înainte de 1989 a colaborat la revistele „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1986) și „Tribuna” (1987). După 1989 publică proză și eseuri în „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Axioma” ș.a. A debutat editorial cu romanul Ambasadorul (1991). Sporadic, scrie cronici muzicale. Oprit de cenzură în 1988, chiar în momentul intrării sub tipar, la apariție, romanul Ambasadorul este considerat „cartea anului” și obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Cuza” din Iași (absolvită în 1970). Lucrează ca profesor la Orgoești și Dodești, județul Vaslui, iar din 1975 la licee din Huși. Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în 1969 („România literară”), iar editorial în 1981, cu romanul Marele zid. Colaborează la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, la publicații din Chișinău, „Literatură și artă”, „Basarabia” și „Viața
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
Carol I și a celor ce îl susțin se scriu diatribe necruțătoare, deși uneori antidinasticismul savantului se temperează din motive de tactică. Cu timpul însă interesul lui Hasdeu pentru lupta politică se atenuează. Articolele politice apar mai rar, din 1872, editorialul va fi înlocuit cu studii științifice sau cu versuri, iar din 1875 revista capătă un caracter preponderent științific și literar. Această transformare este, de altfel, comentată chiar de Hasdeu într-un articol-program din primul număr al anului 1876, în care
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
1876, în care arată că periodicul va urmări probleme de strictă specialitate, din domeniile istoriei, lingvisticii și „psicologiei poporane”, cu o mare grijă pentru elementul autohton și balcanic, pentru culegerea de material. Colaboratorii politici, alături de Hasdeu, care este autorul celor mai multe editoriale și articole de polemică, sunt G. Missail, N. V. Scurtescu, Gr. G. Tocilescu și, în 1877, D. A. Sturdza. Hasdeu publică și contribuții de istorie sau lingvistică, articole de critică literară, note polemice împotriva Junimii, continuând astfel campania din „Traian”, versuri, precum și
COLUMNA LUI TRAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286336_a_287665]
-
reviste litografiate, participând la lecturi publice în Sân Francisco. A semnat cu mai multe pseudonime, printre care Julio Hernandez, Peter Boone, Alice Henderson-Codrescu, Calvin Boone. În 1989 revine în țară ca reporter pentru Național Public Radio și ABC News. Debutează editorial în 1970, cu volumul de versuri Licence to Carry a Gun. C. a fost distins cu Național Endowment for the Arts Fellowship pentru poezie, activitate editorială și radiofonica, cu Premiul pentru poezie „Big Table”, Premiul pentru literatură acordat de General
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
România pitorească”, unde fusese angajat încă din 1979. Din 1990 este director al Muzeului Literaturii Române și din 1992 redactor-șef al revistei „Manuscriptum”. A înființat Editura Muzeul Literaturii Române. A debutat în revista „Limbă și literatură” în 1973 iar editorial în 1997, cu Planeta Moft (Premiul Asociației Scriitorilor din București). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Calende”, „Adevărul literar și artistic”, „Literatorul”, „Convorbiri literare” ș.a. Volumul de debut, Planeta Moft, subintitulat „o utopie critică despre
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
cei literari, și cititorii. Politicește, gazeta lui Sigismund V. Pop încerca o mediere între interesele naționale ale românilor din Transilvania și autoritățile de la Pesta și Viena. Programul cultural și literar era mai vag. Notabilă este grija, statornic anunțată și în editoriale, pentru cultivarea limbii române. Gazeta a fost totuși criticată de T. Maiorescu, odată cu celelalte jurnale românești din Imperiul austro-ungar, pentru exagerări etimologiste și forme străine de spiritul limbii noastre. În primii ani de apariție, la C. au scris mulți dintre
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
director general (1992-1994) al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, redactor, împreună cu Mircea Filip, al revistei „Arlechin” și director (1994-1997) al Editurii Nord-Est. A colaborat, după debutul din „Familia” (1967), la „Cronica”, „Alma Mater”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. A debutat editorial în 1983 cu volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul UTC. A mai semnat C. Valerian și Valeriu Vlad. În 1990 a obținut Premiul de critică teatrală al UNITER. După 1990 a fost
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]