2,768 matches
-
al edificării unui oraș grandios și uman, inspirat de saint-simonism și de ceea ce reținuse împăratul în urma sejurului său în Anglia. Inaugurând bulevardul Sébastopol, pe 5 aprilie 1858, împăratul ținea să amintească: "Corpul legislativ [...] lăsând la o parte orice sentiment de egoism provincial a înțeles că o țară precum Franța trebuie să aibă o capitală demnă de ea. [...] Vedem astfel că în fiecare an se deschid mari artere, cartierele populate sunt salubrizate, chiriile tind să scadă datorită abundenței construcțiilor, clasa muncitoare se
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Pregătirea reformelor urbanismului a permis formalizarea metodelor și atitudinilor dobândite prin planificarea urbană, și aceasta în opoziție cu clasica gestionare patrimonială a teritoriului comunal. Constatarea eșecurilor a generat un discurs modernist de luptă contra lipsei de îndrăzneală, a incompetenței și egoismului edililor locali. Acest discurs va cunoaște cea mai mare audiență la ora modernizării din anii 1950 și 1960. Inventarea ideologiei politicii locuinței Indiferența politică a muncitorilor față de problema locuirii Problema locuințelor nu s-a pus cu adevărat în Franța decât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
simplu nu încetau să rămână neîncrezători, în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în două sau mai multe persoane). [...] locuința individuală nu dezvoltă civismul și viața în societate, cu atât mai mult cu cât ea este în zilele noastre completată, dacă putem spune astfel, de către alți doi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în două sau mai multe persoane). [...] locuința individuală nu dezvoltă civismul și viața în societate, cu atât mai mult cu cât ea este în zilele noastre completată, dacă putem spune astfel, de către alți doi factori izolatori, care sunt automobilul și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor, pretextând că acestea atrag sărăcia și delincvența pe teritoriul lor, și care nu fac nimic altceva decât să devalorizeze instrumentele prin care această sărăcie și delincvență ar putea fi reduse"390. Carențele politice ale dreptului la locuință În fața acestui egoism municipal încăpățânat pe care aleșii îl ascund cu greu, atunci când nu-l proclamă cu glas tare, soluția lor de a exporta în orașe învecinate familiile considerate cu probleme face ca statul să apară ca singura salvare a populațiilor aflate în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
transparența democratică și tendința sa de a ne închide în prezent pot ușor paraliza funcționarea solidarității intercomunale. Așa cum avertizează Laurent Davezies, această situație "nu face parte dintre acelea care pot fi renegociate zilnic [...] în timp ce e cu totul vulnerabilă în fața ascensiunii egoismului la toate nivelurile. Misterul care o înconjoară este un mod probabil stângaci. dar eficace de a o retrage din dezbaterea publică"3. Căutarea unei guvernări aflate la înălțimea problemelor provocate de dezvoltarea metropolitană a orașelor pune cu acuitate problema articulării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au mai degrabă tendința de a se implica în proiecte profitabile de dezvoltare economică, cu riscul de a irosi veniturile statului într-o concurență între orașe, nefastă pentru îmbogățirea națiunii. În ceea ce privește statul, el s-a arătat adesea, ca reacție la egoismul aleșilor locali sau din atavism tehnocratic, mai mult iritant decât animator. Pentru a înlătura impresia că abandonează misiile de serviciu public, statul multiplică semnele care-i atestă prezența. Totuși, aceste efecte de semnalizare seamănă mai multă neliniște în sufletul actorilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai mare decât economicul însuși” (Putnam, 2002, 167). Mai târziu, studiul societății americane îl conduce pe autor la constatarea unei scăderi alarmante a capitalului social, a unei presupuse degradări a sociabilității americane și proliferări a atitudinilor de alienare, neîncredere și egoism (Putnam, 1995). Autorul nu este însă foarte explicit în ceea ce privește modul în care distinge între variabilele independente și cele dependente, între participarea la asociații și încrederea socială. Ulterior, Putnam exclude încrederea socială din definiția capitalului social și o prezintă „cu certitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
imaginare, cum ar fi națiunile (Benedict Anderson, 1983). Vom adopta această perspectivă psihologică a capitalului social prin măsurarea propensiunii indivizilor către urmărirea interesului strict privat în dauna celui colectiv. Indexul aditiv calculat pe baza itemilor privind free-riding-ul indică gradul de egoism, de orientare către urmărirea interesului strict particular, pentru că răspunsurile la fiecare dintre întrebările specifice sunt exprimate pe scală de la unu (întotdeauna nejustificat) la 10 (întotdeauna justificat). Anterior, analiza factorială indicase că cei șase itemi formează un singur factor al normelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în suprafață; câteva scânteieri, dar răzlețe; mai mult aprecieri sumare decât vederi aprofundate; un spirit cu fațete, dacă pot să mă exprim așa; și, în treburile importante, facilitate în perceperea amănuntelor, însă nici o capacitate de a cuprinde întregul; în ce privește moravurile, egoismul ecleziastic în toată puterea lui, și asprimea zgârceniei unite în cel mai înalt grad cu aceea a ambiției. Într-o lume care trece ușor pe suprafața lucrurilor și nu aprofundează nimic, Brienne știa să se folosească de un anume fel
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cârmuirile, a rămâne la putere când vechea putere se duce, a declara tot timpul, mai mult, a te lăuda că nu aparții decât țării, de a fi omul actelor și nu omul indivizilor, toate acestea nu sunt decât înfumurarea unui egoism nu tocmai în largul său, care se căznește să-și ascundă lipsa de elevație sub înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iar discursurile de la tribună nu erau decât niște repetări inteligente și facile, presărate cu mici răutăți uzate. „Este o târfă - spunea Barante - care a fost cândva fru moasă și care își isprăvește zilele la spital.“ Uscăciunea lui batjocoritoare, ironia rece, egoismul sceptic pe care l-a pus și în afecțiunile sale, puținul temei pe care îl puteai pune în relațiile cu el, condescendențele sale pentru niște păreri mai prejos decât spiritul său, în sfârșit o dezordine destul de meschină în viața lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sine interese comune care dăinuie mereu. Julie detesta seducția; se gândea pe bună dreptate că șireteniile, calculele, minciunile pe care ea le cere per vertesc în aceeași măsură ca minciunile, calculele, șireteniile folosite pentru a servi orice alt gen de egoism; însă, peste tot unde vedea buna-credință, ea scuza nestatornicia, pentru că o știa inevitabilă, știa că nu poți dejuca legile naturii acoperindu-le cu nume de ocară. Julie vorbea, așadar, despre iubire cu toată delicatețea și grația unei femei, însă cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
eforturile necesare pentru a depăși seducțiile exercitate asupra organelor de simț, necesitatea de a ajunge de la existența simplă la cea inteligibilă, de înălțare, de la cunoașterea lumii la cea a lui Dumnezeu. Conștiința omului, la origine, are, în momentele sale de egoism, o înclinație pentru păcat. Se manifestă prin dorința de posesie, prin dezvoltarea unei disponibilități pentru plăceri, manifestată în locul dragostei pentru Dumnezeu, care l-a creat. Aceste tendințe apar de la naștere la copilul mic care se retrage de la hrănirea de la sânul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului, oprimat în afară, în Grecia, Polonia, Italia, victimă a egoismului celor avuți în Franța însăși. În tineretul din școli, în acest segment al populației urbane care participă la aspirațiile și la dezbaterile timpului, romantismul găsește un ecou larg. El este inseparabil de o întoarcere la religios, care, după distrugerile revoluționare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sistemul de referință mundan, el rămîne punct, element, poziție în spațiul lumii, se raportează la alte puncte, elemente, poziții din acest spațiu și, ca atare, nu poate produce decît acte (cognitive, etice, concrete) de tipul perspectivei. Ceea ce numim în genere egoism nu e iubire de sine, ci efect de perspectivă. Oamenii numesc un rău alterarea unui anumit aranjament al lucrurilor pe care le văd din punctul unde se află Ei au [totuși] puterea de a-și transporta inima, alegînd undeva o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de estompat; Netedă, prelungită - definește un caracter răzbunător până șa cruzime, fire bănuitoare; Strâmntă, joasă, proeminentă - îi dezvăluiepe oamenii de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
făcut din geniu un monah. Pe când Berdiaev vede în genialitate voința pasionată spre o altă existență, Schopenhauer vede, dimpotrivă, o covârșitoare preponderență a intelectului asupra voinței, care, aceasta din urmă, e caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume. Lipsa voinței în personalitatea genială e totuna cu dezinteresarea față de lucrurile lumii, sau lipsa de egoism. Aceasta face din geniu un inadaptabil și un nefericit. Dar inadaptabilitatea lui, nefiind o chestiune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voinței, care, aceasta din urmă, e caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume. Lipsa voinței în personalitatea genială e totuna cu dezinteresarea față de lucrurile lumii, sau lipsa de egoism. Aceasta face din geniu un inadaptabil și un nefericit. Dar inadaptabilitatea lui, nefiind o chestiune de voință, nu e o renunțare la lume și deci nu e o virtute. Ea face parte, ca să zicem așa, din structura firească a geniului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iluzia nemuririi, întrupată în opera de artă. în fața morții care e rodul fatal al păcatului, sfântul se ridică pe sine ca o capodoperă morală. Dar nu e adevărat ce spune Berdiaev că sfințenia n-ar fi altceva decât expresia unui egoism transcendent. Am fi îndreptățiți s-o numim astfel dacă, de fapt, sfântul n-ar fi altceva decât propria sa capodoperă, dacă el nu s-ar aduna din lume decât pentru a trăi prin sine. Condiția omenească a sfințeniei e asceza
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu venim și la Dumnezeu ne întoarcem, acesta e destinul omului, revelat prin Iisus Hristos. Iisus Hristos e modelul după care și puterea prin care lumea se creează din nou, se desăvârșește, reașezată pe linia destinului ei transcendent. Expresia de „egoism transcendent” pe care Berdiaev o aruncă ascetului e un non-sens. Căci egoismul nu există decât în ordinea păcatului. În ordinea lumii dezdumnezeite. În ordinea divină a făpturii sfințite, el nu există. Ideea creativ ismului artistic, conceput ca o altă sfințenie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin Iisus Hristos. Iisus Hristos e modelul după care și puterea prin care lumea se creează din nou, se desăvârșește, reașezată pe linia destinului ei transcendent. Expresia de „egoism transcendent” pe care Berdiaev o aruncă ascetului e un non-sens. Căci egoismul nu există decât în ordinea păcatului. În ordinea lumii dezdumnezeite. În ordinea divină a făpturii sfințite, el nu există. Ideea creativ ismului artistic, conceput ca o altă sfințenie, care ar face tranziția de la creștinismul osificat la nu știu ce epocă nouă, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de estompat; Netedă, prelungită - definește un caracter răzbunător până șa cruzime, fire bănuitoare; Strâmntă, joasă, proeminentă - îi dezvăluiepe oamenii de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lor înșiși. Antipatia latentă ori patentă de care se bucură această închisă și întunecată ginte la cele mai diverse popoare, ușurința cu care această antipatie se dezlănțuie furios uneori se va fi sprijinind și pe această obscuritate, pe acest tern egoism al istoriei sale". În viforoasa sa diatribă contra burgheziei, una cam tardivă, inclusiv la acea vreme, în aceleași pagini despre stilul clasic, vede în Goethe un prototip al burghezului, ajuns astăzi în culmea spre care se cațără de veacuri. "Mecanizarea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate problemele pe care le avem la un moment dat, ni se datorează tot nouă, se datorează greșelilor făcute în trecut. ,,Multe accidente se întîmplă din impulsivitate: putem învăța să ne controlăm, să ne canalizăm focul interior, să ne ameliorăm egoismul primar. Mă gîndesc la șoferii care vor cu orice preț să-i depășească pe ceilalți. Ei își atrag accidentul, în această viață, prin simpla Lege a Cauzei și Efectului, sau în viața următoare, prin Legea Karmei. Dacă înțeleg cît de
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]