2,955 matches
-
oftează și apar chiar lacrimi în ochi. În celălalt colet erau dolari, mulți, foarte mulți. Acum chiar lăcrimează. Eu nu tulbur deloc aceste retrăiri dureroase. Am făcut opt ani de pușcărie, exact opt. Ce să mai spun? Sînt emoționat și, egoist cum sînt, mă gîndesc la o tabletă. Este o tăcere tulburată delicat de charanga "dată la minimum", la rugămintea mea. Între timp intră un bețivan, foarte familiar cu toată lumea. Mă bate pe spate, îmi strînge mîna și se adresează interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îngrijit 10 ani bătrînul și din acest motiv are. Ce are? Păi, un soț, nu-i singură. Da, da, bătrînul care suge cu un pai ceaiul acela miraculos, este al ei. Deci are. Lumea modernă însă a creat oameni mai egoiști, mai dornici să pună grija pentru propria persoană ca singura preocupare. Tu ai ce-i al tău, eu am ce-i al meu. Fiecare cu viața lui și... ne întîlnim în pat. Dacă patul nu ne mai tentează, atunci salut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și Disney, să iau apărarea eroului negativ, fără de care acela pozitiv nu se poate manifesta. Evident, binefacerile se arată În alt plan decât acela al individului - vegetal - care se alege doar cu ponoasele. Acel plan e unul global, al biocenozei. Egoist, ca orice om, Încep cu foloasele noastre, de fapt unul, acela de leac. Vâscul conține amine. Una, colina, ca o componentă a fosfolipidelor, Între care lecitina prezentă În sistemul nervos, Își arată utilitatea În tratarea astmului bronșic și a tusei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt acela Înconjurător, adică tot ceea ce ne Încojoară, neviu și viu deopotrivă, adică și restul biosferei, Într’un cuvânt, Natura. Care e fragilă deși atât de puternică, ambele ipostaze rezidând În complexitatea ei. Poate de asta sunt - a câta oară? - egoist; sau temător de reacția ei ofensată. Căci, deși conștientă de sensul devenirii ei, ea e totuși oarbă. Ca și justiția. Și tot ca și aceasta, Natura are o balanță adică calitatea de a ne „cântări“ acțiunile, dar și o sabie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot biochimia dă soluțiile altei biotehnologii, aceea a epurării, privind iarăși la Natură, unde fiecare din cele două milioane de specii, minus una - omul - fac ce fac și determină mediul fiecăreia, care e de fapt restul lumii privit din unghiul ei egoist, să se autoepureze. Spun toate acestea, deși ar trebui să mă bat peste gură. Căci omul are, Într’adevăr, o armă potențială redutabilă: pentru a controla genomul, al lui și al altora, pentru a-l reproduce și hrăni, pentru a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a deveni, la nevoie, singur, aruncând peste bord pe cei considerați din varii motive de prisos, precum concurența. Arma e biochimia, dar trăgaciul e În mâna rațiunii, aceea care a alunecat până acum prea ușor, bine unsă de interesul egoist și de ignoranța care o lega la ochi, astfel Încât glontele ajunge oriunde, numai acolo unde e țintit nu. Înainte de a apăsa trăgaciul trebuie să știm care e rolul fiecăruia În această lume, căci fiecare are unul, iar acela e În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de conținut, În vrac. Și, știind că ambii - Natură și om - sugem la aceeași țâță - nu lapte, ci energie - ar trebui să ne gândim și cum s’o absolvim de efortul de a se dispensa de efectele mofturilor noastre, pentru - egoist și trișor ce sunt - a beneficia de mai multă energie... „Meridian“, 24 iulie 2001, ora 11 67. Armură Trebuie să recunosc că am oscilat mult Începându mi lexiconul. De altfel, litera a este cea mai bogat reprezentată. M’am gândit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să continuați lista. Mamifere de acest fel sunt mult mai puține, leul de pildă care, ca monedă națională mai e și... „puțin“. Știe toată lumea că, dacă iubesc animalul, apoi planta o venerez, deși dintr’un motiv cât se poate de egoist adică, prin excelență, uman: pe „spinarea“ frunzei ei trăiesc... Dar, despre familie Îmi vine mult mai greu să vorbesc, chiar dacă fie doar vreo 4% dintre specii sunt dioice, adică alcătuite din niște Ele și niște Ei; precum urzica. Chiar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul deosebit, spun eu fără Însă a fi verificat dacă nu cumva carnea omului nu suferă atunci cam aceleași modificări ca și urzica; căci e ceva ce ar Încălca etica zic eu, un purtător al aceluiași păcat uman, adică un egoist, pe post de scuză... Ca orice plantă, urzica este un producător primar. Implicit, e datoare cu plata unui tribut către restul biocenozei: să servească drept hrană ierbivorelor. Pentru că riscă să fie astfel exterminată, cu perișorii pișcători cu tot, se deșteaptă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar urzica, care are grija „puiuților“, dar și urzicul, căci mai e nevoie de el la anul, trece prin aceleași transformări, „făcându-se una cu pământul“. O precauție În plus, poate o redundanță, menită a asigura perpetuarea acestui genom, la fel de egoist ca oricare altul, căci urzica e o plantă perenă prin rizomii săi. Dar justificată căci, pentru ca rizomul să odrăslească la anul, trebuie ca vara să depoziteze rezerve, implicit planta să existe acolo, la locul ei de sub Soare, nu În pântecele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se ușura de povară, adică moartea În condițiile În care știți că mai aveți o șansă. Încerc să intru, nu sub pielea, dar În pielea voastră, și astfel vă aflu și o scuză, chiar dacă seamănă a acuzație: sunteți de fapt egoiști. Să vă mângâi orgoliul, cu voia lui Cristi: faptul e chiar meritoriu căci egoismul În care fiecare se individualizează crezându-se superior și, implicit, Îndreptățit la ceva e negentropie, În raport cu altruismul uniformizant și egalitar. Negentropici deci, sunteți promotori ai vieții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre cele aproape două milioane găzduite de Terra. Dar singura cu pretenții de demiurg. Pretenții deșarte dacă ne reamintim cifrele de la Început. Și tot singura care nu se adaptează mediului, ci pretinde că-l poate modela - la fel de deșert -, după dorință. Una egoistă, Întru propria-i hegemonie, lucru necunoscut celorlalte viețuitoare. Pentru a ajunge la mândra, călare pe murg - Încă ceva ce ar merita o chelfăneală, fie ea radiofonică -, badea a tăiat copacul care-i Încurca drumul. Lupul n’a făcut-o, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
coșurile iar vântul spulberă cenușa lignitului, unde n’are loc să se așeze o mână de omăt, atâta e anormal de cald, doar pentru a produce ceva curent electric menit nepoluantului tramvai. Ce spune asta? Nimic altceva decât că suntem egoiști, văzând poluarea doar În preajmă, În oraș, și pe care În loc s’o ucidem o trimitem oleacă mai Încolo... Uitând că poluarea n’are frontiere. Și mai e ceva: Motorul, pe autobuz ori În centrala electrică care alimentează un tramvai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tot răul spre bine. I Pentru ce-am de gând astăzi, nici mai mult nici mai puțin decât lauda eroului negativ, mi-ar sta mai bine În pielea unui drac. Cel puțin eu cred că avem o percepție falsă și egoistă asupra unor lucruri, caracterizate drept rele căci, dacă ele există În această Natură atît de inteligentă, musai că au un rost. Unul e parazitismul. Pentru Început i-aș spune o simbioză lipsită de controlul reciproc al partenerilor. Și, cum simbioza
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci ce e vampirul, care cu sânge supt se hrănește, la fel ca puricele? Un vânător micuț și, tocmai de asta, generos: de ce să ucidă vânatul, câtă vreme se poate sătura la fel și mâine? Dar așa e și nițeluș egoist, căci ceea ce vânătorul consacrat nu poate devora din vânatul lui devine subzistență pentru hoitari și apoi pentru descompunătorii biocenozei, Închizând circuitul substanței. Lucru pe care-l face totuși și așa zisul parazit, deși de pe urma lui nu se poate bucura un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În același timp, i se pare că, în dragoste, nu poate fi întinat, fără a fi aspru pedepsit, un anumit cod al onoarei bărbătești. De fapt, nu vrea să creadă nici acum, după atâtea dovezi, că el este un seducător egoist ce s-a folosit de dragostea ei în mod viclean, ca de un mijloc oarecare prin intermediul căruia să treacă probele imposibile și să se salveze de la moarte, pe sine și pe însoțitorii săi. Fetei neștiutoare care-a fost atunci când l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pădure, tot râvneam eu la liniștea arborilor. Pacea lor, imună la orice contaminare, m-a ajutat să gândesc. Am ajuns la concluzia că Aia are, cu siguranță, dreptate: nu putea să rămână cu mine. Adevărul e că sunt un mare egoist și că nu vreau să înțeleg că orice inițiere trebuie să aibă un sfârșit. Urmându-mi drumul, am ajuns în inima pădurii, în poiana aceea unde, împreună cu ea, am asistat la ritualul sacrificial. Am observat unele semne care mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
individuale în realizarea de sine, dar într-un context social caracterizat de solidarizări comunitare deficitare (de unde și calificarea de "autarhic"), care refuză ideea de competiție loială între actori sociali ce se privesc reciproc cu suspiciune și neîncredere, acționează resentimentar și egoist, înțelegînd că oportunitățile sociale sînt arbitrare și imprevizibile, iar atunci cînd se ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum se stabilește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
toate voile, și îi găsise un serviciu bun. Și acum mi-o aduc aminte " Vai, ce draguț este, îi aduce cafeaua la pat dimineața". Nu la fel de norocos era și băiatul. Din contră, el se căsătorise prost - nevasta lui era rea, egoistă și îi cerea o grămadă de lucruri, probabil inclusiv să îi aducă la pat cafeaua. Fiul ei era, clar, sub papuc, lucru care o nemulțumea pe mamă și care o și făcuse să plece mai repede înapoi acasă. Schizofrenia era
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
A te sacrifica pentru copii ascunde o formă de lașitate, transformând responsabilitatea nereușitelor proprii către ei, împovărându-i cu acest sacrificiu care este de fapt o renunțare. Investițiile făcute în proprii copii au în bună măsură la baza lor interese egoiste, mare parte moștenite din vremurile (pentru noi nu foarte îndepărtate) lipsite de sisteme de asigurări. * Occidentul nu are curajul (economic) să recunoască responsabilitatea asigurărilor sociale în existența declinului demografic. Deoarece părinții au bătrânețea și boala protejate de asigurări, copiii își
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
doresc sincer să facă din relația intrafamilială un spațiu de comunicare creștină, de trăire a lui Hristos (Galateni 2, 20). Familia, celulă aparent închisă, funcționează în interacțiune și ea realizează și deschiderea; deschidere unul spre altul în depășirea unei conștiințe egoiste și deschiderea spre lume, spre Deus. Copilul mic vede în mamă și tată, în disponibilitatea lor absolută față de el, în grija părintească, în iubirea față de el, o imagine dincolo de lume și de la încrederea în părinte el ajunge la acceptarea lui
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
simpla narațiune a notelor de teren nu era suficientă. În fluxul central al notelor de teren, am simțit nevoia să introduc și elemente „ajutătoare”, utile pentru înțelegerea fenomenului pelerinajului în ansam blul său, o contrapondere la o viziune prea personală, egoistă pe alocuri. Jean Baudrillard folosește expresia „cuvinte de acces” atunci când vine vorba să aleagă noțiunile esențiale pentru înțelegerea societății contem porane, „un mod inițiatic de a pătrunde în interiorul lucrurilor, fără a întocmi totuși un inventar al lor” (Baudrillard, 2008 : 17
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Câștigarea unui statut hibrid, de „semipelerin”, dacă putem să-i spunem astfel. Mă găsesc acum în fața intrării principale a Catedralei, câțiva pelerini, călugări, preoți, curioși, comercianți, vizibil marcați de febra pregătirilor. Iar eu mă simt atât de bine, o senzație egoistă pe undeva ; încerc senzația, atât de greu de prins în cuvinte, de contact cu „pulsul sacrului”, sunt aici, unde bate inima faptului religios. Intru și în interiorul Catedralei, plină și de ea de foșnet, de activitate. Observație directă, rapidă : parcă și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
umanismului revoluționar, pornind de la premisa că umanismul nu este o noțiune abstractă, imuabilă, ci că sensurile și conținutul său se modifică corespunzător diferitelor etape de dezvoltare istorică a societății. Esența umanismului revoluționar spre deosebire de cea a umanismului burghez, care cultivă instinctul egoist, individualismul, lupta pentru bunăstarea personală în dauna bunăstării semenilor constă în situarea omului în centrul întregii preocupări și activități a societății și, în același timp, în stabilirea unor raporturi armonioase, organice între individ și colectivitate. Umanismul revoluționar concepe afirmarea și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fiecare om cu facultăți perfect adaptate pentru perceperea mediului său terestru? Și atunci este evident că Terra servește drept cadru pentru evoluția umanității ca o necesitate cosmică. Altfel am gândi Creația ca fiind fără utilitate, Inteligența divină concepând universul pentru egoista plăcere de a crea și fără scop. E un punct de vedere care ne îndepărtează de cel al unui mistic, împotriva bunului simț și care se opune tuturor legilor cunoscute de inițiați. În realitate, lumea materială este o emanație a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]