3,359 matches
-
se aruncă, respiră) caracteristice animalului descris. Celelalte prezintă animalul în linie oblică sau indirect prin intermediul asimilărilor metaforice deschise către cunoștințe comune legate de proprietățile animalului (mică cît un pumn) sau părților componente (îmbrăcată în piele impermeabilă; fibra musculară... de o eleganță nici de om, nici de pește) sau cu ajutorul reformulărilor prin asimilare (amfibie pitică; stîngace Ofelie) cu referință la un intertext cultural (poveste, piesă de teatru). Construiți o descriere, utilizînd aceleași procedee precum cele întîlnite într-un text ghicitoare ( Cine sînt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atunci, pentru că Sergiu Cunescu era o persoană onestă, dar cam în vârstă și fără energia pe care o emana Coposu. Iar d-l Câmpeanu nu a depășit niciodată nivelul unui politician de combinații. D-l Rațiu, desigur, avea farmec și eleganță, dar se potrivea cu mârlănia din viața publică de la noi precum nuca în perete! Mie îmi plăcea foarte mult nu pentru eficiența sa politică foarte discutabilă, ci pentru că făcea contrapunct cu toți derbedeii, mârlanii și mojicii care au invadat spațiul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
discrete, foarte elegant, era să rămână fără căciulă din cauza unor derbedei de fesenei, care nu s-au mulțumit cu huiduielile și au trecut la gesturi fizice grave. Ce și-o fi imaginat omul acela venit după jumătate de secol de eleganță publică britanică despre poporul său, nu e greu de imaginat... Noroc că avea un umor nativ, foarte bine educat englezește, și putea privi și partea umoristică a lucrurilor. Stau uneori și mă gândesc cum ar fi arătat România astăzi, dacă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a stat până la 4-5, ca să aranjeze exponatele în acel foarte frumos spațiu pus la dispoziție de BCU și amenajat de prietenul nostru Emil Stratan. Iar azi, la vernisajul de după-amiază, a ținut și un foarte frumos speech, care împletea geometric eleganța și căldura în evocarea celor doi mari artiști dispăruți, pe care i-am omagiat împreună. Cred că am participat la unul din cele mai vii, mai vibrante evenimente de acest fel din ultimii vreo cinci ani. A fost unul din
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
momentul expunerii, a uitat tot ce învățase pe de rost și, neștiind ce să spună, a deschis Psaltirea și a găsit acest verset: Toată ziua chipul meu a fost acoperit de rușine (Ps 43,16). Pe urmă, a demonstrat cu eleganță că aceia în care ar trebui să strălucească frumusețea Bisericii precum chipul unei femei, prin comportamentul lor rău, o pătează făcând-o să fie detestabilă în ochii tuturor. 2. Originile și răspândirea Ordinului A) Iacob din Vitry: Predici adresate Fraților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu vederea nici un mijloc pentru a-ți ușura suferințele""175. De obicei 176, Celsus, destinatarul ovidian al acestei scrisori, este identificat cu Aulus Cornelius Celsus, pe care Quintilian și Columella îl prezintă ca pe un om cu o erudiție enciclopedică: eleganța stilului său i-a adus titlu de Medicus Cicero, și cunoștințele sale de medicină, pe acela de Latinus Hippocrates 177. Oricum, se cuvine să subliniem în ceea ce-l privește, încrederea pe care și-o pune în Maximus, în vederea obținerii liberării
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
naționale"), ale satirei sau pamfletului? Desigur. În plus, opțiunea pentru melodramă, cu etica ei schematic-melioristă, altădată foarte "populară", îi va fi apărut lui Lovinescu drept o curajoasă tentativă de singularizare, pentru că se revendică de la acea distincție sufletească și de la o eleganță "retro" care compun farmecul discret al burgheziei de secol XIX, în răspăr cu "autenticismul" ori "naturalețea" contemporanilor (revizitarea trecutului teatralizează imaginea vieții). Așa se explică de ce a ales el să-și dramatizeze confesiunea/ "povestea", ca spectator-narator al propriei existențe, probabil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi auzit un motor imens, o orgă de apă. Venustatea corporală a omului nu trebuia, ca și monumentele, privită de aproape. El se îmbrăca neglijent, sumbru; perii feței sale erau adesea nerași. Dar ținuta generală, albinozitatea înghițeau amănuntele și conservau eleganța masivului. La masă mânca și bea repede, vorbind printre înghițituri, fără să aibă totuși aerul lăcomiei, într-atât gura sa de Polifem părea de încăpătoare pentru oasele unui pui" ( G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Astăzi, greu își poate cineva imagina că tînărul poet dobîndea remarcabile succese diplomatice, reprezentîndu-i pe români, la curtea contelui de Cavour ori a lui Napoleon al III-lea, prin volumul de poezii folclorice pe care îl oferea cu fală și eleganță, în chip de „carte de vizită”. Se lua cunoștință, uneori pentru „prima dată”, de existența unui popor situat la Dunăre, de origine latină, deci „nobilă”, a cărui literatură autohtonă și milenară putea fi comparabilă ca valoare, potrivit retoricii curente, cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și simplu Brâncoveanul nu auzise când îl numise vodă ca să citească? Șerban Vodă își măsură din ochi nepotul, remarcând eleganța caftanului, frumusețea tunsorii bărbii și arcul negru al sprâncenelor, același cu al doamnei Ilinca, și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care a intrat în cronică drept cel mai zgârcit domn ce s-a pomenit vreodată pe aceste meleaguri, ținea la eleganță în mod deosebit. Și ea și fetele ei știau să se îmbrace după moda orientală, dovedind rafinament și dare de mână. Era tot atât de vioaie ca și în tinerețe, dar devenise mai pretențioasă de când numele ei alături de al voievodului era pomenit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era pomenit în toate bisericile ctitorite. Era atentă cu ținuta ei, de aceea își mângâia blana de samur pentru ca firele moi să-și găsească locurile lor și blana să lucească mătăsos. Știa că, deși era întuneric, domnul îi va remarca eleganța. Vodă întinse mâna să i-o întâlnească pe a ei. A lui era mare și fierbinte, a ei moale, cu pielea dulce și cu degete ca de copil. Cu o mișcare îndemânatică el îi închise palma pumn, își strânse degetele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de struț care în bătaia vântului se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O armată de secretari caligrafi talentați și cunoscători de limbi străine redactau lungi scrisori către toate statele Europei și toate astea sub supravegherea atentă a prințului Ștefan. El, Antonio Del Chiaro, era privilegiat nu numai pentru că-și purta cu mare eleganță hainele apusene demne de curtea lui Ludovic al XIV-lea, ci și pentru că era sfătuitorul care-l inspira pe prinț și, prin acesta pe domn, privind comandarea de cărți pentru bibliotecile palatelor de la Mogoșoaia, Doicești, Târgoviște și Potlogi. Ediții speciale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștea cu care se așezase Ștefan pe divanul, ornat după moda orientală cu perne acoperite cu brocard, înțelesese că cina se va desfășura între ei patru: fostul mare stolnic Cantacuzino, fostul mare spătar Cantacuzino, el și gazda lor. De o eleganță impecabilă, vestimentația de doliu a prințului îi punea în evidență trăsăturile fine, suplețea trupului și grația mișcărilor. Zâmbea amabil, dar trist, tristețe care îi maturiza expresia feții, dându-i în același timp și un aer de melancolie adolescentină. Del Chiaro
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și câțiva din secretari recitară într-un glas: — Măria sa vă așteaptă și a dat poruncă să vă înfățișați degrabă în iatacul domnesc. Ștefan își controlă ținuta - eleganța lui era desăvârșită, ca atare își îndreptă forțat spinarea, își trase umerii în jos și grăbi pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două în șa dormind sau ascultând istoriile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
datorită lui Jonathan Burnham. În calitate de prim-vicepreședinte și editor, Jonathan mi-a dat sfaturi, m-a sprijinit și m-a îndrumat în cursul elaborării acestei cărți. În memoriile publicate în 2003, l-am descris drept "un om excepțional, plin de eleganță și modestie". Poate că nu este infailibil, dar nu mă poate convinge nimeni de acest lucru; până acum, însă, nu m-a îndrumat în nici o altă direcție, în afara de cea bună. Îi mulțumesc lui Jane Friedman, președinte și director executiv
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
E oare un oraș sau un sat, o grupare de palate sau de cazărmi? Un pic din toate acestea. La dreapta se construiește o biserică octogonală, cu bolți orientale, destinată cultului grec; apoi hotelul Elisabeta, care trebuie să eclipseze prin eleganță pe vecinul său, hotelul Franz Josef. Cel din urmă face totuși multă cinste arhitectului său. După un pod din piatră aruncat peste Cerna, se desfășoară o frumoasă stradă mărginită la dreapta și la stânga de hotelurile Ferdinand-Francisc, Maria-Tereza, clădirile administrației și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vom avea de adăugat și umbre acestui tablou. Dacă toaletele sunt mai degrabă luxoase decât de bun-gust, această observație se aplică mai ales femeilor care se îndreaptă spre maturitate; tinerele femei se îmbracă în general cu o distincție și o eleganță ce poartă amprenta pariziană. Ce pas imens a făcut sexul frumos și ce distanță îl separă de epoca, nu prea îndepărtată, totuși, când cele mai elegante dintre "românce își puneau în părul împletit bucăți de material colorat; îmbrăcate cu un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
loc cu rapiditatea unei schimbări vizibile cu ochiul liber. Dar să lăsăm meteorologia locală pentru a nu ne ocupa decât de persoane și de instituții. Pentru a începe cu femeile, am încercat deja să descriem semnele particulare ale frumuseții lor, eleganța trăsăturilor, grația perfectă a atitudinii, progresele lor neîncetate în arta de a se îmbrăca. Nimeni nu știe mai bine decât femeia română să înfrumusețeze natura și să amplifice farmecele pe care Dumnezeu i le-a dat cu generozitate. Apropiați-vă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
asprimea vocii sale, de absența ideilor înalte, de lipsa culturii intelectuale, astfel încât e foarte rar să începi cu această frumoasă interlocutoare o conversație de oarecare valoare. La oamenii de lume se observă numeroase calități, o adevărată distincție a atitudinii, o eleganță naturală și simpatică, o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala, reușesc în cele mai dificile întreprinderi; în Franța, mai ales, plac și au mult succes. Ce se descoperă sub această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la femei, datorită frumuseții sale fizice și perfecțiunii chipului angelic. Dorind mereu să-și lanseze o imagine perfectă ieșită din comun, în discuțiile cu prietenii și admiratorii îi plăcea să-și atribuie puteri paranormale, ca entitate superioară spiritual. Demonstra cu eleganță și tehnică inegalabilă că într-adevăr așa este. Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Geometria rigidă a pătratelor era compensată de diversitatea dimensiunilor acestora, diversitate ce dădea acel aer de improvizație fără de care nu există artă adevărată. Numeroasele parcuri, permanent verzi, îngrijite și cu vegetație bogată, aduceau ansamblului o notă finală de grație și eleganță. Orașul Marelui Judecător arăta solid și prosper. În față, panorama se schimbă, întunecându-se, devenind străină. Avionul survola acum o suburbie întinsă, cenușie, sordidă, alcătuită din clădiri joase, dărâmate, fumegânde, ascunzându-se ici și colo sub cețuri murdare. Cartierul Pripp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată, se apropie, glasul a și pornit, odată cu pașii, și ne întâlnește repede : „N-am avut timp să-ți spun ce frumoasă e fata cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine, în care recunosc necu noscutul ascuns cândva sub pelerină și pălăria cu borurile largi. — Revista nu-i a mea, domnule. Este a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]