2,539 matches
-
și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin. A fost și cazul, emblematic, al lui Panait Istrati, pe care francezii l-au primit cu căldură, în vreme ce pozițiile adoptate de criticii români dinainte și de după război s-au vădit extrem de divergente, în funcție de orizontul de așteptare socio-cultural. Pe fond, atacurile împotriva textelor istratiene se sprijineau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ziși francofoni, îndeosebi cele ale Lisei Gauvin, vorbesc despre o anume paradigmă care ar fi cea a raportului de alteritate cu limba. E cu siguranță valabil pentru acea categorie de scriitori "minori", dar nu este, oare, vorba de o situație emblematică pentru orice scriitor autentic? De oriunde vin, ei întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Occidentul, în acea formă monstruoasă e doar în subsidiar percepută, ca un accident al istoriei. Ce dorește cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
suține tînărul și neliniștitul filosof parizian Quentin Meillassoux, profesor la celebra Ecole Normale de pe rue d'Ulm, într-o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult discutatul secret al poemului emblematic al lui Stéphane Mallarmé, "Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine), apărut în 2006, Meillassoux ne oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă, la ale cărei principale evenimente a avut o participare hotărâtoare, V., autor al primelor încercări în lirica de concepție și în cea militantă, râmâne în istoria poeziei românești datorită efortului de a aduce, fie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic -, „accidentele, hazardul și surprizele profunzimii”. Odată definit, palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic, identitate narcisică/ identitate proteică, spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ale relațiilor internaționale. Unele domenii sînt cel mult menționate (de exemplu, studiul organizațiilor internaționale sau cercetările asupra păcii), altele sînt tratate foarte pe scurt (analiza politicii externe). Concentrarea asupra unei arii mai restrînse vrea să evite o ratare care pare emblematică pentru disciplina relațiilor internaționale, în ultimul deceniu. În acest interval, curiozitatea crescîndă a specialiștilor și a publicului s-a lovit de o disciplină mai incapabilă ca niciodată să ofere o imagine coerentă asupra ei însăși și a obiectului său. Introducerile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă. Îndeosebi prin aceste ultime cărți M. devine o figură emblematică pentru poezia milenaristă, după cum anterior fascinase o serie de reprezentante ale optzecismului. Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia parte a zilei (2003), care dovedește aptitudini pronunțate de autopsiere a „eului profund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
zi de zi. Înaintea corupției morale, omul experimentează direct corupția ființei sale, a degenerării consistenței sale, în primul rând a descompunerii energiilor sale fizice și a abilităților cognitive și tehnice. De exemplu, boala a fost mereu privită ca o imagine emblematică a experienței corupției, a degenerării, simțind atacurile și compromisurile față de propria integritate și capacitate. Imaginarul simbolic uman a reprezentat întot-deauna ideea generală a coruptibilității întregului, precum venirea unei boli, a unui rău ce te ia progresiv în posesie și te
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Împărăției. Pe de altă parte, în mod realist, Isus insistă mult pe faptul că mesajul convertirii demolează tocmai suficiența umană în toate formele sale, de la atașarea de bogății (Mc 10,21-25) până la siguranța orgolioasă a fariseilor (Lc 18,9), însușite emblematic și de Papa Francisc, ca referințe despre corupția politică, economică și eclezială. E clar că întoarcerea la paradigma originală implică eliberarea „convertirii” de tradiționala „penitență”, care este o consecință, ce s-a dezvoltat în cadrul unei religiozități individualiste și al unei
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii / 347 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice / 356 7.3. Oublier Baudrillard? / 360 Concluzii. Filosofia postmodernă o filosofie autofagă? / 363 Bibliografie / 373 Abstract / 385 Résumé / 389 Cuvânt înainte Discursul postmodern: o ipostază emblematică Postmodernismul este, în filosofie ca și în toate domeniile unde poate fi recunoscut, o chestiune care nu pare să se caracterizeze prin tranșări definitive, unanim acceptate de comunitatea care-l practică sau, într-un fel sau în altul, îl frecventează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a demonstrat în mod, dacă nu chiar întotdeauna cu totul convingător, dar cu siguranță captivant prin abilitatea argumentării, că postmodernismul este un obiect epistemic asemenea tuturor obiectelor epistemice "serioase", Camelia Grădinaru demonstrează, la fel de cuceritor, alegerea lui Baudrillard datorită poziției sale "emblematice", poziția de "simptom" al curentului, datorită capacității de a se sincroniza perfect cu mutațiile survenite pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosof este "de ordin strategic", în sensul că, prin ideile lui și felul personal de abordare a lumii contemporane, el dezvăluie limitele anumitor moduri de a gândi societatea, cultura, semnificația, aspecte ce fac într-adevăr din Jean Baudrillard "o figură emblematică a postmodernismului". O bună înțelegere a textelor acestuia este asigurată de analiza ce ține seama nu numai de cadrul propriu-zis postmodern, ci de întreaga "atmosferă culturală a epocii", de influența mișcărilor universitare, de contestarea metodelor, a discursurilor, a disciplinelor, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ele însele obiecte cotidiene, care nu mai sunt remarcate și nu mai pun probleme atmosferei și contextului. 6. Ironia. Departe de a se constitui într-o trăsătură inventată de către postmoderni, ironia, utilizată ca procedeu de la Socrate încoace, a devenit totuși emblematică pentru acest curent de gândire. Pentru Linda Hutcheon, de pildă, modul ironic este însuși modul de operare postmodern: postmodernismul "seamănă cu gestul de a pune între ghilimele o afirmație în timp ce o faci. Efectul urmărit este acela de a sublinia sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ușurință locul în interiorul unui curent care reabilitează fenomenele periferice, marginale, care nu și-au impus puterea într-o centralitate a științificității, a sensului univoc și a certitudinii epistemice. De altfel, retorica a fost criticată din mai multe puncte de vedere, emblematice rămânând atacurile lui Platon, care puneau retorica sub semnul construcției de concepții contrafăcute și a impunerii unor argumente slabe, dar persuasive, în locul adevărului. Legitimitatea pe care a încercat Aristotel să o dea retoricii prin reabilitarea din punct de vedere gnoseologic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
călăuzitoare și credințele care au constituit gândirea critică în perioada de după război"335. Această importanță strategică a modului de punere a problemelor și a ideilor sale este aceea care m-a îndemnat să-l aleg pe Baudrillard drept o figură emblematică a postmodernismului, un caz de-al său. Majoritatea subiectelor asupra cărora a scris s-au constituit în teme-forță ale dezbaterii postmoderne (pentru a nu da decât un exemplu, Nicholas Gane afirma că simularea reprezintă o categorie cheie a receptării postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și alterarea identității "eului", abolirea distanței dintre "subiect" și "obiect". În treacăt fie spus, pentru Bergson, conjuncția dintre "materie" și "spirit" în unitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propensiuni accentuate spre reflecție solitară și spre abstragere ("ochii îi erau absenți", "retrași în sine, priveau înăuntru"; "lucra în el o forță inconștientă, care-l scotea din logica momentului și-l făcea să se conducă după norme proprii și imprevizibile"). Emblematică în acest sens rămâne scena cu "ploșnița" (din primul roman al ciclului eminescian), care pune capăt confruntării dintre Eminescu și Carp pe marginea "chestiunii evreiești". Lovinescu justifică deci psihologic "mizeria" vestimentară a poetului apreciată ca un "efect" secundar al dezinteresului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unde s-a și înființat primul parc național de pe Glob, Parcul Național Yellowstone. Față de alte continente unde arealele naturale protejate sunt puțin frecventate de turiști, în America de Nord turismul în parcurile și rezervațiile naturale a căpătat o mare amploare, devenind chiar emblematic pentru acest spațiu geografic. I.1.1. PARCURI ȘI REZERVAȚII NATURALE DIN PODIȘUL COLORADO Podișul Colorado este poate regiunea de pe Terra care concentrează cea mai mare densitate de parcuri și rezervații naturale, lucru perfect explicabil prin unicitatea acestei unități de
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
Regiunea Dalmația se desfășoară în lungul coastei Adriaticii de la insula Rab (în nord-vest), până la Golful Kotor din Muntenegru (în sud-est). Cele mai mari insule dalmate sunt: Dugi Otok, Ugijan, Pašman, Brač, Hvar, Korčula, Vis, Lastovo, Mljet. Coasta dalmată a devenit emblematică în Europa pentru posibilitatea practicării turismului nautic în 15 din porturile sale, în condițiile respectării principiilor unui turism sustenabil. Apele Adriaticii în acest sector de coastă sunt renumite pentru calitatea foarte bună. Regiunea Dalmația este renumită și pentru interesul pe
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
din anii 1960 de turiștii britanici, ulterior devenind o destinație din ce în ce mai cunoscută pentru turiștii germani, olandezi, irlandezi. Mulți dintre acești turiști dețin și proprietăți în acesată regiune. Alte atracții turistice din zona Algarve: Praia de Marinha - una dintre cele mai emblematice plaje din Portugalia ; în 1998 i s-a atribuit distincția Golden Beach de către Ministerul Mediului din Portugalia. Armaçăo de Pera - un popular centru turistic ce dispune de plaje frumoase și dotări turistice corespunzătoare. Caldas de Monchique - un oraș spa, faimos
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
și Mormântul Soldatului Necunoscut, dedicat celor 650.000 de italieni care au pierit în cel de-al doilea Război Mondial. Prezența regimului fascist timp de peste 20 de ani (1922 - 1943) a permis dezvoltarea unui stil arhitectural fascist, pentru care este emblematic Complexul EUR (Esposizione Universale Roma ). Cele mai reprezentative clădiri de aici sunt: Palazzo della Civiltà Italiana și Palazzo della Farnesina. Roma este în același timp un oraș al parcurilor (Grădinile Villa Borghese, Villa Ada, Villa Doria Pamphili), al fântânilor (Fontana
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
american și periculos la adresa ordinii de partid și de stat, banda desenată a fost primită în România comunistă cu serioase rezerve și multe suspiciuni. Cu timpul, ea a devenit un eficient instrument de propagandă oficială a regimului politic totalitar. Figurile emblematice și exemplare din punct de vedere mental și comportamental ale celor cinci decenii de comunism românesc erau ilegalistul, muncitorul, pionerul și haiducul. Pe acestea le analizează competent și subtil Gelu Teampău în partea a treia a cărții sale. În același
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
balcanice, integrarea în Uniunea Europeană este mult mai complicată. O mică posibilitate ni s-a întredeschis recent. Destul de vag și strict condiționată. Dar adevărata dificultate a integrării rămâne de ordin strict economic. Ea presupune o compatibilitate de sisteme economice cu instituții emblematice F.M.I. și Banca Mondială (bineînțeles capitaliste, ale pieței libere concurențiale), de nivel de dezvoltare, de legislație și instituții. O Românie săracă, subdezvoltată, nu va intra niciodată în UE, care nu-și poate permite luxul subvenționării nici unei țări răsăritene. Chiar și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
prejudicii constatate în pădurea Iliești - total 95.000 lei. Rod al jertfelor supreme ale soldaților din Armata României, al excelentei diplomații liberale, dar și al unui context internațional favorabil, Marea Unire din 1 decembrie 1918 rămâne până astăzi, cea mai emblematică realizare a Națiunii Române, un punct de reper fundamental al destinului românesc, în jurul căruia gravitează trecutul, prezentul și viitorul statului în care trăim. La realizarea acestui deziderat național, Moldova - singurul teritoriu administrat fără întrerupere de români - și-a adus o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]