3,474 matches
-
la panoul cu indicii. Mâna e mai iute decât privirea. Numai că nu e. Ce plan avea maestrul iluziilor, Erick Weir? Simțind că e pe cale să aibă un cârcel la mușchii cefei din pricina încordării, privi pe fereastră cu gândul la enigma pe care o aveau acum în față: Hobbs Wentworth, asasinul plătit, era mort, iar Grady și familia acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din camera de interogatoriu din Cavou, dar nu fusese înregistrată nicio trentativă din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o face, și chiar cu prisosință. Să vă explic. Pe prima pagină ne Întîmpină titlul: Inventarul iernilor. Îmbinarea sugestivă a celor două cuvinte - a prozaicului, aridului inventar cu puternic figurativul iernilor - compun o metaforă deja suficient de intrigantă. Mottoul din Enigma Otiliei despre cinema, despre un film povestit se referă doar la una din dimensiunile formei romanești. Acum nu mai rămîne decît să Începem. Iată primele fraze: „PIERDUT AUTOBIOGRAFIE. EI, ȘI ?... O DECLAR NULĂ. Și vîntul ridica ușor, peste asfalt, ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e noapte și fata deschide geamul. Ce-i asta, ce Înseamnă asta? Întreabă iritat moș Costache. Asta e la cinematograf? Așa e! răspunse naiv Titi. Dacă e așa, e urât! Constată bătrânul și nu vru să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai Își cumpărase o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de romancier și nuvelist, Henry ajunsese să aibă o Încredere neclintită În expresivitatea și verosimilitatea superioară a perspectivei limitate. Considera că autorul narațiunilor literare trebuie să prezinte viața așa cum este ea trăită În realitate, de către conștiința individuală, cu toate lacunele, enigmele și greșelile de interpretare ale percepției și reflecției pe care le presupunea, inevitabil, o asemenea perspectivă; iar dacă, pe parcursul unui roman, funcția era asumată de mai multe personaje, ea putea trece de la unul la altul, ca ștafeta Într-o cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se păruse, În timp ce o trăia, cea mai lungă din câte cunoscuse, simțea că nici una dintre aceste metode narative - și cu siguranță nu cea pe care o prefera el - nu ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cărți scrise În doi Cu pseudonimul „H. Bustos Domecq“ Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Cuvânt introductiv Cele douăsprezece zodii ale lumii Nopțile lui Goliadkin Zeul taurilor Previziunile lui Sangiácomo Victima lui Tadeo Limardo Lunga căutare a lui Tai An H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contribuție pozitivă Alte povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Mai presus de bine și de rău Sărbătoarea Monstrului Fiul pretenarului său Umbră și pompă Formele gloriei Dușmanul numărul 1 al cenzurii Salvarea prin opere Delimitând responsabilități Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) H. Bustos Domecq Transcriem aici portretul pe care i l-a schițat Învățătoarea sa, domnișoara Adelma Badoglio: „Doctorul Honorio Bustos Domecq vede lumina zilei În localitatea Pujato (din provincia Santa Fe), În anul 1893. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă În brûler les étapes. H. Bustos Domecq e În fiece clipă slujitorul atent al propriului său public. În ficțiunile sale nu există planuri demne de dat uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lynn Brock Încearcă o variațiune pariziană În The two of diamonds, operă cu contururi prezentabile, dar sluțită de câinele Îmbălsămat; mai puțin inspirat, Carter Dickson recurge la calorifer. Ar fi Întru totul nedrept să trecem cu vederea Previziunile lui Sangiácomo, enigmă a cărei soluție fără cusur Îl va buimăci, parole de gentilhomme, chiar și pe cel mai fudul cititor. Una din misiunile care pun la Încercare mâna scriitorului de mare anvergură e, fără Îndoială, Îndemânatica și eleganta diferențiere a eroilor. Nevinovatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vă voi vorbi sincer ca motocicleta. Mă aflu aici la sugestia lui Gervasio Montenegro. Și vreau ca lucrul acesta să se știe. Nu cred și nu voi crede niciodată, că un pușcăriaș e persoana cea mai indicată pentru a dezlega enigme polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și l-a consultat: Astăzi este 17 iulie; se Împlinește exact un an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci mi-ați promis că astăzi, la capătul unui an-vedere, Îmi veți dezvălui sincer misterul. Nu vă voi ascunde, iubite don Parodi, că visătorul a schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Viu pentru crima sângeroasă de la hanu Noul Imparțial. Misteru ei ține În șah hectare dă creieri. Matale să prepuneți: io stau acilea decât din patriotizm, da curcanii m-a luatără la ochi și am aflat că zmulgeți vălu dă pă enigme ca fiara. O să vă Înșir faptile grosso modo, fără jmecherii care nu sunt p-a firii mele. Viața are niște viraje care mi-au pus momental frână dă așteptare. Acu că stau la loc dășchis, privesc cât pot io dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea glasuri nepământești, se informează, Își pune probleme, Întreabă. Mărturisesc că pe mine mă atrage al treilea personaj: acel jemenfoutiste care părăsește cadrul istorisirii Într-o trăsură deschisă e și el o enigmă interesantă. — Domnilor, a continuat molcom Shu T’ung, Înmâloșata-mi istorioară a ajuns la memorabila noapte dân 14 octombrie. Îmi Îngădui să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a invitat să fac parte din juriul lor. Nu Înțeleseseră nimica! Așa cum Îmi dicta datoria, am refuzat. Amenințarea și mita s-au zdrobit de hotărârea mea de om liber. Ajuns aici, ca unul care a oferit de-acum cheia enigmei, a Început să tragă din nou din bombilla și s-a adâncit În forul său interior. După ce a golit pavita, am Îndrăznit să-i murmur cu voce de flaut: — Șefule, nu izbutesc să pricep. — Ei, bine, o să-ți explic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Peste ani, ceva foarte asemănător avea să se petreacă și cu Dorian Gray.) Arta colaborării literare produce miracolul invers: izbutești ca doi să fie unul.“ Rezultatul acestui fericit proces de contopire a doi mari scriitori argentinieni au fost volumele Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) și Două fantezii memorabile (1946), culegeri de povestiri publicate sub pseudonimul comun H. Bustos Domecq; Un model pentru moarte (1946), lucrare semnată cu pseudonimul B. Suárez Lynch; două scenarii cinematografice: Mahalagiii și Paradisul credincioșilor; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bioy lui Sorrentino - eram adepții intrigii și ai literaturii deliberate. Dar În realitate, când am scris povestirile noastre de Bustos Domecq, am primit o lecție de umilință. Pentru că voiam să scriem narațiuni polițiste clasice, care să pună În fața cititorului o enigmă și soluția ei clară; și am scris niște istorii baroce, cu glume În care ne pierdeam. Ne Întrebam unul pe celălalt: «Ce să facem cu personajul ăsta?» sau «Cum construim istoria asta?»“ În aceste istorii „baroce“, obișnuiții lui Borges denișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a ucide niște copii dintr-o colonie de vacanță. Nu am scris niciodată narațiunea, dar ea a stat, fără Îndoială, la originea seriei de povesriri polițiste scrise trei ani mai târziu. Inițial, aveam de gând să ridicăm problema câte unei enigme și să o soluționăm cu claritate. Poate că sămânța devierilor noastre rezidă În hotărârea de a semna cu un pseudonim.“ Peste trei sau patru ani, considerând că experiența fusese amuzantă, Borges și Bioy Își reiau colaborarea. Ei recunosc că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
savuroasă nu numai prin limbaj, a fost Însăși atitudinea celor doi. Ei au publicat pentru Întâia oară povestirile „la patru mâini“ În cel mai mare secret și fără a și le atribui. Au pus În vânzare numai prima culegere, Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Pe celelalte le-au Încredințat tiparului Începând din 1946, pe propria lor cheltuială, și parte din ele nici nu au mai fost reeditate. Singura limbă În care au fost traduse până acum e engleza, mai pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jérez), editură la care este corector don Wenceslao Zalduendo, protagonistul uneia din „fanteziile memorabile“. Dar, după Șase enigme pentru don Isidro Parodi, gluma celor doi prieteni țintește chiar mult mai departe. Două fantezii memorabile (1946) și Un model pentru moarte (tot 1946) au fost Încredințate tiparului la și ea imaginata Editură Oportet & Haereses (Vezi nota din text). Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
4. O originală proză polițistă. Fără Îndoială că, răspunzând mai ales pasiunii cu care Borges și Bioy au citit, comentat și antologat de-a lungul Întregii lor vieți proză polițistă, căci aceasta răspundea cel mai adecvat exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică ajunul Zilei Inocenților, care, chiar dacă ține trează În memoriile catolicilor amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții secrete, făcând din prima fapt estetic, Borges ajunge la concluzia că indirecta, treptata și iminenta (dar mereu amânata) revelare a enigmei constituie pentru cititor o inepuizabilă sursă de bucurii estetice. Borges a dominat, de altfel, ca nimeni altul tehnica echivocului, care, În viziunea sa, presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ea ceva esențialmente atrăgător. Atracția generează plăcerea pe care o trezesc În noi furtuna nervilor și teama În fața perspectivei pline de oroare că faptul criminal e posibil și probabil. Al doilea element, poate chiar mai important decât primul, este enigma, plăcerea incitantă pe care o simte „creierul“ când deschide poarta situațiilor paradoxale, imposibile, absurde și inimaginabile ca ale ghicitorilor. Semnalând că Oedip Rege e antiteza romanului polițist, pentru că publicul știe tocmai ceea ce detectivul ignoră, Roger Caillois a subliniat, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se demonstrează teoreme. Această enigmistică a alegoriilor, bântuită de idei și simboluri, poartă nume de ființe omenești. Bucuria, emoția estetică nu se iscă din descrierea unor personaje și Întâmplări, ci din revelarea, pas cu pas, treptată, a soluției găsite pentru enigmă. Dar nu acesta e cazul enigmelor rezolvate de detectivul Isidro Parodi, personaj care i-a fost inspirat lui Borges de coaforul Faustino Camarotta din Androgué. Dar, dacă argoul și jargoanele sunt, așa cum vom arăta, personaje și chiar protagoniști ai narațiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alegoriilor, bântuită de idei și simboluri, poartă nume de ființe omenești. Bucuria, emoția estetică nu se iscă din descrierea unor personaje și Întâmplări, ci din revelarea, pas cu pas, treptată, a soluției găsite pentru enigmă. Dar nu acesta e cazul enigmelor rezolvate de detectivul Isidro Parodi, personaj care i-a fost inspirat lui Borges de coaforul Faustino Camarotta din Androgué. Dar, dacă argoul și jargoanele sunt, așa cum vom arăta, personaje și chiar protagoniști ai narațiunilor, don Isidro e doar umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]