7,503 matches
-
dimineața, și-a frizat părul, și-a călcat cea mai frumoasă rochie. S-a parfumat chiar... ― Ai prieteni interesanți, constată Grigore Popa cu un rânjet. Bătrâna replică senină: ― Am avut într-adevăr noroc, îmi dau seama. Valerica Scurtu se sprijini epuizată de perete. Părul prins în panglica neagră îi descoperea urechile galbene, cu cercei subțiri de aur. Părea la capătul puterilor. ― Nu s-a terminat? ― Ai puțină răbdare. Melania Lupu scrută îngrijorată fața golită de sînge: Odihnește-te, draga mea. O să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un bujor..." ― Încântător, aprecie grăbit Cristescu. Bătrâna nu se lăsă: ― Ai senzația unui pastel delicat. Numai vechea poezie chineză dispune de același penel. Maiorul, care în afară de vagi referiri asupra lui Liu Sin și Cio Cio San și-ar fi putut epuiza toate celelalte cunoștințe pe această temă în maximum 15 secunde, oftă: ― Îmi dau seama. Deci, când traduceți din dialectul tembo-habe, vă scapă tot ce se petrece în imediata dumneavoastră apropiere. ― Bineînțeles. Fiecare frază te cucerește. Își repezi din nou ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mari, atunci absorbirea bărcii sale de salvare în cala unei mașini de proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme mintea i se potoli. Văzu cu luciditate că în mod evident este prizonier și la timpul potrivit avea să-și afle soarta hotărîtă de alții. Se lăsă pe spate și așteptă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a „călătoriilor extraordinare”, constituind un continent de culori și de cuvinte în care Jules Verne se întâlnește cu timbrul lui Robert Louis Stevenson. Ca orice zămislitor de mituri, Hergé știe că, în cele din urmă, miracolul imaginației nu poate fi epuizat și că strălucirea comorilor este farul ce strălucește din adâncul unui ocean tulburat de furtună. Dipticul închinat căutărilor lui Haddock și Tintin (Le secret de la licorne și Le trésor de Rackham le Rouge) înscrie poveștile lui Hergé într-o descendență
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Doar în această Africă ce palpită sub lumina lunii, barbaria poate lua chipul unui ofițer englez devenit negustor de sclavi. Colonia europeană din Ann de la Jungle coexistă așadar cu o ordine umană și biologică pe care rațiunea nu o poate epuiza. Ca și Doria, Pratt este atras de această magmă mitică care se confundă cu solul african. Dar ca și el, Pratt știe că ființa europeană nu poate avea acces, în cele din urmă, la nucleul de semnificație african. Apropierea nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sus, pe cer, Malraux își împlinea visul pe care i-l mărturisise lui Corto într una din serile pe care le petrecuseră pe jonca ancorată în rada unui port. Simt în mine o energie pe care scrisul nu o poate epuiza, ceea ce am văzut aici m-a schimbat pentru totdeauna. Cartea pe care am s-o scriu este despre acești oameni care înfruntă destinul cu curajul pe care noi l-am uitat în Occident. Viitorul este al lor, al revoluției lor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și îngust și am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
condițiile care se vor impune. O zi mai târziu serurile soseau cu avionul. Puteau să ajungă pentru cazurile în tratament. Erau insuficiente dacă epidemia avea să se extindă. La telegrama lui Rieux s-a răspuns că stocul de securitate era epuizat și că se începuse fabricarea altuia. În acest timp, și din toate cartierele mărginașe, primăvara sosea în piețe. Mii de trandafiri se vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în ea. În special, toți concetățenii noștri au renunțat foarte repede, chiar în public, la obiceiul pe care-l căpătaseră de a evalua durata despărțirii lor. De ce ? Deoarece, când cei mai pesimiști o fixaseră de exemplu la șase luni și epuizaseră dinainte toată amărăciunea acestor luni care urmau să vină și când își înălțaseră cu grijă curajul la nivelul acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de munca lor, nu citeau ziarele și nu ascultau radioul. Si dacă li se anunța un rezultat, aveau aerul că îi interesează, dar de fapt primeau acest rezultat cu acea indiferență distrată pe care o găsești la luptătorii marilor războaie, epuizați de eforturi, silindu-se numai să nu se abată de la îndeplinirea datoriei lor zilnice și nemaisperând nici în atacul decisiv, nici în ziua armistițiului. Grand, care continua să efectueze calculele cerute de ciumă, ar fi fost cu siguranță incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dându-și seama că publicul era stăpânit de o curiozitate nesățioasă, ei întreprinseră cercetări în bibliotecile municipale asupra tuturor mărturiilor de acest gen pe care istoria anecdotică le putea aduce și le răspândiseră în oraș. Când istoria însăși a fost epuizată de profeții, ele au fost comandate ziariștilor, care, cel puțin asupra acestui punct, s-au arătat la fel de competenți ca și confrații lor din veacurile trecute. Unele din aceste profeții apăreau în ziare chiar în foileton și nu erau citite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că sunt niște uitați și că o știu și ei. Cei care îi cunoșteau îi uitaseră pentru că se gândeau la altceva și era și de înțeles. Cât despre cei care îi iubeau, îi uitaseră și aceștia pentru că trebuiau să se epuizeze în demersuri și în încercări de a-i scoate de-acolo. Tot gândindu-se la ceea ce întreprindeau, ei nu se mai gândeau la cei pe care era vorba să-i scoată. Asta era, de asemenea, normal. Și în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și care mi-a telefonat în septembrie trecut mulțumindumi și făcând și unele aprecieri privind scrisul meu. Abia terminase memoriile de scris, se cunoștea după voce că era epuizat și la 29 decembrie 2009 a trecut în lumea umbrelor și a amintirilor. Dumnezeu să-l odihnească în pacea veșnică! După odihna de prânz am recitit și mai atent scrisul și constat cu satisfacție că nici nu am adăugat ceva
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul în haine civile din rândul al treilea fu primul care îl observă, șoptind imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Autodistrugerea poporului evreu. Asta voia el să prevină. Uri ridică o mână în semn de rugăminte, ca un elev care cere permisiunea profesorului său să vorbească. Maggie își dădea seama că își ținea părerile pentru el. Fie pentru că era prea epuizat ca să-și adune puterile pentru o confruntare, fie pentru că luase înțeleapta decizie că nu avea nimic de câștigat dintr-o dispută politică, nu-și putea da seama. Dar era recunoscătoare instinctelor lui Uri. Aveau nevoie de un Shapira cooperant, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din principiu, considera că era. Existau câteva magazine în care intra de fiecare dată când ajungea în zona pieței, lucru care, își dădea acum seama, nu se mai întâmplase de mai bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lumina alb-albăstruie a ecranului. Nu-i place deloc spectacolu’, dar nu l-ar pierde pentru nimic în lume. Ar trebui s-auzi ce zice de bieții copii. Am vorbit azi-dimineață cu omu’, spuse agentul Mancuso, nădăjduind că doamna Reilly a epuizat ce avea de spus despre fiul ei. — Așa? Puse trei lingurițe de zahăr în cafeaua ei și ținând lingurița în ceașcă cu degetul mare, astfel încât coada amenința să-i intre în ochi, mai sorbi o dată. Și ce-a zis, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să facem valuri? Să-l reclamăm pentru violarea eticii? Nimic nu mi-ar plăcea mai mult, spuse Charlie. Dar, nu. Dacă îl acuzăm oficial de conduită neprofesională, asta înseamnă o mulțime de timp și de hârtii. E posibil să ne epuizăm bursele. Iar, în final, plângerea nu va duce la nimic. Rob e un jucător important la INS. Are laboratoare de cercetare uriașe și dispune de milioane, în granturi. Merge la rugăciunea de la micul dejun cu membri ai Congresului. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete sau gâfâieli ... Nimic. El se epuiza, în timp ce Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Winona, Kingman, Barstow, spre San Bernandino - San Berdoo, cum îi spunea mătușa lui - și nu se gândea decât că nu mai avea mult. Te rog, Doamne. Nu mă lăsa să omor papagalul înainte să ajung la destinație. Dar Stan era epuizat și, după ce condusese peste trei mii de kilometri, devenise ciudat de dezorientat. Ori ratase curba de la San Berdoo, ori ... ori nu era sigur. Se rătăcise. Iar pasărea continua să țipe. — Inima-ți asudă, corpul îți tremură, încă un sărut e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare. Trecuse prin câteva orașe, dar la trei dimineața totul era închis, inclusiv stațiile de benzină. Iar apoi ajunsese din nou într-un peisaj de țară întunecat și pustiu. Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod inexplicabil, începuse să scoată sunete ce semănau cu niște tonuri telefonice. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
casă cu ușa din spate, ce dădea spre trecut, Închisă. În avion Mustafa era vizibil gânditor și distant. În timp ce decolau stătea nemișcat și nu și-a schimbat decât foarte puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea broșa fiului lor ca să-și amintească de ea și să o ierte. Când avionul a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta Încălțăminte confortabilă, din piele portocalie, de la AKNY. S-a Întrebat cum naiba puteau stewardesele alea cățărate pe tocuri Înalte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]