32,222 matches
-
cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și în ultimă instanță în subiectivitatea acestuia. Priceperea originară este praxisul, și astfel viața însăși, de vreme ce în viață se cunoaște praxisul, în ea el este priceperea originară care constituie esența originară a tehnicii. Cum putem înțelege atunci, pornind de la viața însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tehnicii. Cum putem înțelege atunci, pornind de la viața însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce plutește undeva în fața noastră, într-un spațiu inteligibil: ea nu este astfel decât din punctul de vedere al teoriei. În calitate de praxis ce se auto-afectează pe sine, ea se determină și se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viața însăși, apariția procesului din care ea va fi izgonită și care, sub înfățișarea unei rețele de dispozitive și de procedee obiective, săvârșește sub ochii noștri devastarea lumii care îi aparține ca lume-a-vieții? Esența originară a tekhne nu este o esență ideală ce plutește undeva în fața noastră, într-un spațiu inteligibil: ea nu este astfel decât din punctul de vedere al teoriei. În calitate de praxis ce se auto-afectează pe sine, ea se determină și se individualizează în această auto-afectare și prin ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
simte și se încearcă în mod necesar nu numai în cutare sau cutare mod, ci și ca acesta sau acela, sub forma unei experiențe singulare prin urmare; aceasta este de asemenea, prin natură, o experiență individuală, în măsura în care este adevărat că esența auto-afectării este aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
organic care se îndoaie și se încovoaie de efort -, din Pământ, în sfârșit, care refuză să cedeze la rândul său și se opune efortului, dăruindu-se în el ca ceea ce nu poate nici birui, nici face să cedeze, aceasta este esența originară a tekhne. Atât de dificilă este pentru Corpul subiectiv în mod radical imanent în care mă aflu drept acest Eu Pot fundamental care sunt sarcina de a face Pământul să cedeze și, ca să spunem așa, să dea înapoi, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de ce instrumentul este detașat de natură pentru a fi încredințat inițiativei Corpului și pus la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare" nu este decât aparentă, nefăcând decât să sublinieze o trăsătură proprie naturii în totalitatea sa. Aceasta este prin esență la dispoziția unui Corp originar, mai precis corelatul fluctuant al unei mișcări sau limita sa fixă în așa fel încât această "fixitate" se determină numai într-o atare mișcare și prin ea. Nu există Pământ care să poată fi închipuit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine care este trăsătura oricărei puteri și oricărei acțiuni, imediat ce subiectivitatea nu-și mai împarte esența ca auto-afectare, nici o "acțiune" nu se înfăptuiește vreodată, ci doar deplasări materiale, precum căderea apei într-o cascadă, diversele mecanisme ale industriei, fenomenele de propagare sau "traiectoriile" microfizicii. Procese obiective de acest fel care merg de la sine ca în cibernetică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale în ființă nu este singura sau hotărâtoarea revoluție venită să submineze Corproprierea care definește condiția originară a oamenilor pe pământ și astfel istoria acestora; ea doar a pregătit-o, acționând drept cauză a sa, iar nu ca veritabila sa esență. Accelerarea frenetică a producției ca producție economică suscită din rațiuni economice (necesitatea de a menține rata profitului și mai cu seamă pe aceea a plusvalorii) inventarea și proliferarea unor mijloace de fabricație noi, perfecționarea celor vechi, și astfel o extraordinară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintr-o astfel de transformare? Faptul că acea cunoaștere care face posibilă acțiunea și o organizează nu mai este cunoașterea vieții ci cea a științei: aceasta este revoluția radicală care a venit să tulbure umanitatea omului, făcând să planeze asupra esenței sale cea mai serioasă amenințare cu care s-a confruntat aceasta de la începutul vremurilor. Când cunoașterea care organizează acțiunea este cea a vieții, ea coincide cu acțiunea, nefiind nimic altceva decât auto-afectarea sa. Cunoaștere similară inclusă în faptul de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
confruntat aceasta de la începutul vremurilor. Când cunoașterea care organizează acțiunea este cea a vieții, ea coincide cu acțiunea, nefiind nimic altceva decât auto-afectarea sa. Cunoaștere similară inclusă în faptul de a face și coincizând cu acesta, am caracterizat-o ca esență a oricărei priceperi. Iată de ce ea se află în fiecare formă de activitate, mai ales în cea pe care o numim "instinctivă": frecventarea primitivă a pământului de către om, posibilitatea de a se sprijini pe sol, de a merge, de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așadar într-adevăr cunoașterea științei, mai precis știința naturii care definește acum cunoașterea tekhne, în locul și pe locul cunoașterii vieții. Însă dacă tekhne, adică posibilitatea principială a acțiunii și astfel a oricărei acțiuni imaginabile, rezidă în praxisul ce-și află esența în viață și în Corproprierea originară a naturii, cum se face atunci că tehnica modernă, adică informarea și transformarea lumii de către știință, este încă de conceput? Cum ar putea cunoașterea științei, adică o pură perspectivă teoretică, fi susceptibilă a "acționa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dezvoltării a încetat a fi o aparență; este o mișcare ce nu are nici o legătură cu viața , care nu-i cere nimic și care nu-i aduce nimic, nimic care să-i semene în orice caz, care să fie conform cu esența sa și cu dorințele sale. Ceea ce îi aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea nu sunt ceea ce sunt într-un soi de factualitate transcendentală de nivel superior care ar trebui chiar recunoscută dacă ar exista mijloacele de a o face. Mai mult, "esențele" pe care le actualizează nu sunt, nici ele, un fel de date, proprietăți opace ale acestei vieți: sunt posibilitățile sale, viața sălășluiește în ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proprietăți opace ale acestei vieți: sunt posibilitățile sale, viața sălășluiește în ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să le desfășoare, aceasta le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să le desfășoare, aceasta le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca pe ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie propria sa esență, acel ceva cu care ea se identifică, a cărei ființă-reală, auto-afectarea, ea o definește în așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale inteligenței și să le poată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie propria sa esență, acel ceva cu care ea se identifică, a cărei ființă-reală, auto-afectarea, ea o definește în așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale inteligenței și să le poată pune în operă. În măsura în care operațiile constitutive ale științei sunt modalități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în același timp, caracterele care aparțin oricărei "realități" definite de către practică și ca practică, și anume: 1) caracterul de a nu fi în felul unei substanțe sau al unui lucru, ci doar ca efectuare a unei potențialități, care își găsește esența supremă în posibilitatea oricărei potențialități, în auto-afectare; 2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici viața în general. Neluarea în considerare a calităților sensibile nu este cu toate acestea nici orbească, nici gratuită. Sensibilitatea, mai precis subiectivitatea acestor calități sensibile este îndepărtată deoarece adevărul nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării vieții. Ceea ce motivează această dare deoparte, ceea ce o subîntinde nu este nimic altceva decât o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât obiectivități, această interioritate absolută, adică viața însăși, nu există. Fără îndoială, știința nu formulează ea însăși această negare explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece acolo unde își îndreaptă ea privirea viața nu apare de fapt niciodată. Nu este totuși mai puțin adevărat că munca sa cotidiană implică negarea practică a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acestei subiectivități, în așa fel încât, concentrându-se asupra ființei care este acolo în față și considerând-o drept singura ființă "reală" și "adevărată", îndepărtând și respingând în neant tot ceea ce nu este aceasta, ea nu nesocotește doar această esență a vieții care este a sa, ci o neagă de-a dreptul. Iată așadar o formă de viață care se întoarce împotriva vieții, refuzându-i orice valoare, contestând până și existența sa. O viață care se neagă pe sine, autonegarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tot ceea ce îl preocupă decât prin intuiție, adică printr-o modalitate fundamentală a subiectivității transcendentale. "În calitate de trăitor": în măsura în care această intuiție și, la modul general, toate experiențele sale nu "sunt" decât în virtutea faptului că le trăiește, pe fondul din el al esenței originare a vieții ca auto-afectare a sa. Savantul este așadar un om dublu, afirmând pe de o parte că viața, viața subiectivă individuală, pe scurt, propria sa viață nu este nimic, nimic altceva decât o aparență în orice caz, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai cu seamă cea a subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei intentio științifice. Astfel regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și esența sa, între o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea științifică se îndreaptă asupra obiectului și asupra
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]