16,546 matches
-
psihicului uman, ale istoriei chiar, ce nu apar ușor la o contemplare, la o descriere grăbită, strict rațională, sau uneori nu apar deloc!" (p. 64) Oarecum paradoxal, afirmațiile legate de specificitatea prozei sunt valabile și pentru eseistica lui Nicolae Breban. Eseurile sale combină judecăți morale proprii, mici exegeze pornite de la idei ale filosofilor și scriitorilor preferați (în primul rând Nietzsche și Dostoievski, dar și Ignațiu de Loyola, Kant, Hegel, Spengler, Blaga, Turgheniev, Balzac, Stendhal), observații asupra weltanshauung-ului german, judecăți asupra degradării
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
în contemporaneitate și chiar mici răfuieli (elegante, totuși) cu persoane care, dintr-un motiv sau altul, i-au fost adversare de-a lungul carierei. Toată această pastă de judecăți și observații este apoi decupată cu o formă și transformată în eseuri, precum aluatul în gogoși. Rețeta este bună, gogoșile sunt gustoase, atâta doar că, la sfârșitul lecturii, cititorului îi este imposibil să le diferențieze, impresia sa fermă fiind aceea că toate sunt aproximativ la fel. Nicolae Breban face multe judecăți de
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
bun) sau doar banale, experiența germană îi oferă șansa unor comparații sugestive, dar este aproape imposibil de tras o concluzie generală. Autorul judecă în sine situații și idei, fără a-și propune în chip evident să demonstreze ceva. După fiecare eseu, cititorul așteaptă marea revelație, elementul de legătură capabil să dea unitate cărții, apt să permită tragerea unei concluzii integratoare. Din păcate, aceasta nu apare nici măcar după ultima filă a volumului. Dacă o concluzie generală este greu de tras, judecățile de
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
unitate cărții, apt să permită tragerea unei concluzii integratoare. Din păcate, aceasta nu apare nici măcar după ultima filă a volumului. Dacă o concluzie generală este greu de tras, judecățile de etapă pot genera dezbateri interesante. Firește, dintr-o suită de eseuri despre vinovăție nu putea lipsi disputa, foarte la modă în ultimii ani, dintre natura răului în cele două totalitarisme care au marcat istoria secolului XX: comunismul și fascismul. În stilul său caracteristic, Nicolae Breban aruncă niște idei în arenă lăsându
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
se bucură de un mult mai solid postament al răspunderii civile și care beneficiază de o tradiție bogată de luptă pentru acel spirit republican ce face mândria oricărui Francez contemporan" (p. 169). La fel ca și romanele lui Nicolae Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe pe la începutul secolului, cu un Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
farmecul locurilor, lacunelor, eterogeneitatea, distanțarea vidă, iradierea, expansiunea, sinuozitățile, suprapunerile, aș spune, magia locurilor, onirismul, străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de șarja semantică, psihologică, morală. Lumea este și atît. Autorul geometrizează și lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
de toată teapa își amestecă culorile și interesele și restrînsele așezări "rurale"? Războinicii Holcane nu sunt simpli vînători, ci fac parte dintr-o castă războinică, o confrerie de războinici-vînători-de-capete, asemeni ancestralelor mannerbünde de care amintește Mircea Eliade într-un minunat eseu, De la Zalmoxis la Genghis Han. De membrii tribului lui Labă de Jaguar îi desparte în mod fundamental o cultură a rîsului și a ironiei, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
lui Redon, Gauguin și Cézanne, Vollard a organizat altele cu acuarele de Charles Guéroult și pasteluri de Eugene Murer. Aceste "erori" reprezintă o componentă interesantă a carierei lui Ambroise Vollard pe care manifestarea de la Metropolitan o ignoră cu desăvârșire. Nici eseurile strânse în excelentul catalog publicat de Yale University Press nu insistă prea mult, focalizate fiind, și ele, pe aspecte "pozitive" ale carierei negustorului parizian. Cumpărând adesea întregul conținut al unui atelier, Vollard s-a îmbogățit rapid. Ca urmare, relațiile negustorului
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
și Nicolae Manolescu nu sunt scriitori. Ei sunt eseiști-filosofi care scriu într-o foarte frumoasă și corectă limbă românăť. E - să mă ierte amicul Iaru - scandalos. Aș putea întreba, tăios: oare ce altceva decât scriitor român este cel care scrie eseu într-o frumoasă și corectă limbă română?" Numai că, lucru formidabil, Dan C. Mihăilescu nu e nici pe departe dispus să creeze scandal. Sau să ruineze prietenii: "Uite-așa se fabrică, dintr-o amiciție literară veche de două decenii, cum
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet, fie eseu politic ș.a.m.d." Rândurile de mai sus, ca și multe altele din cuprinsul volumului, nu fac altceva decât să-l
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet, fie eseu politic ș.a.m.d." Rândurile de mai sus, ca și multe altele din cuprinsul volumului, nu fac altceva decât să-l scoată la rampă pe inepuizabilul Dan C. Aidoma tuturor cititorilor săi profesioniști și inteligenți, ajuns față în față cu
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
degradarea spirituală este descrisă în spirit hiperrealist) din care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un punct, pledoariile prozatorului pentru valorile tradiționale pot fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre un hiperconservator, fundamentalist ortodox și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
Radu Ciobanu La Târgul Internațional "Gaudeamus" de anul trecut, cartea predilectă s-a dovedit a fi Despre bucurie în Est și Vest și alte eseuri de Andrei Pleșu. Am fost astfel martorii situației oarecum paradoxale când un scriitor cu un simț al umorului atât de subtil încât îl face total inapt pentru vedetism, ajunge totuși vedeta prestigiosului bibliobazar. Dar nu e prima dată. Doar de
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
ci un intelectual cu o problematică, o atitudine și opinii proprii, cărora nu acceptă să le dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al oricărei trestii gânditoare. Acestea, revelate acum de Andrei Pleșu, sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
treia "obsesie". Voga sa din Vest s-a transmis și în Est, după căderea comunismului. Dar, constată autorul, e vorba aici de un concept în criză, care trebuie neapărat pus în ecuație cu conceptul antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita sa confuzie cu indulgența, complicitatea, resemnarea
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
să vă și indispun, semnalând, discret, subversiunea care vă pândește." Pentru ca, în continuare, să dezvolte două dintre caracteristicile ideologiilor: aspectul lor invaziv și cercul lor vicios, "respectiv capacitatea lor de a se multiplica indefinit, stimulându-se reciproc." Poate în acest eseu umorul lui Andrei Pleșu se manifestă cel mai savuros, culminând în final, când, apropo de celebra frază inaugurală din Manifestul Partidului Comunist, conchide: Pentru a le rezista șideologiilorț trebuie să rămâi viu, reactiv, neînregimentabil. Să-ți păstrezi umorul. Nimic nu
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
vieții, el își povestește experiențele unui cuplu, Petru Pavel, botanist în orașul ardelean(fictiv) Borna, și Radei Petrulian, arhitectă în aceeași localitate. Beneficiind de o bine supravegheată regie, deschiderea progresivă a celor doi spre monologul lui Opreanu (adevărată sucesiune de eseuri și meditații asupra misterului existențial) îi transformă pe aceștia în urmași spirituali și păstrători ai unei revelații încredințate. Urmași spirituali, dar, printr-un subtil efect pervers, și victime hipnotizate ale colonelului, care-i contaminează cu neliniștea sa, storcându-i de
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
și Mașa Dinescu, Florica Jebeleanu, Magda Cârneci. Jurnalul îi aparține lui Michel Crépu: "Marți. Odată întors la Paris, pură coincidență șMichel Crépu revenea din România, n.m.ț, aflu că a murit Lucian Raicu, scriitor, eseist român al cărui un formidabil eseu despre Gogol îl citisem demult. Am scris patru rânduri despre carte, cu prilejul morții lui Ionesco, sunt cel puțin zece ani de atunci. Raicu locuia la Paris cu soția lui, într-o izolare deplină. Unul dintre prietenii lui îmi spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
Istoria unui popor este un întreg. Sau, un alt exemplu: am înțeles și mai profund istoria României citind, cum se spune, cu creionul în mână, "Istoria civilizației române moderne" de Eugen Lovinescu, un alt favorit al meu, care este literat. Eseul de sociologie "1907, din primăvară până-n toamnă", publicat de Caragiale mai întâi în germană, în ziarul "Die Zeit", spune lucruri amare, dar reale de România de atunci și, eventual, de folos pentru istoric. Sau: când predau istoria României din secolul
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
spiritului critic", pentru că tot ați vorbit de spiritul critic la români. Probabil, așa se petrec lucrurile în toate culturile tinere, când totul trebuie făcut... - E aceasta o explicație plauzibilă. Dar mai este și altceva. Mircea Eliade scrie undeva, într-un eseu, că marii istorici români au un orizont enciclopedic. Iorga e un caz semnificativ. Chiar el spune că a simțit nevoia să abordeze în lucrările sale de istorie și alte științe, complementare istoriei. Alt factor e subiectiv: sunt oameni rari, de
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
sorgintea acestui criticism cu precădere în Moldova. Care e opinia dumneavoastră în legătură cu acest subiect? - Am și acum convingerea că tradițiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaș de evoluție normală. Dar să demonstrez pornind de la acest amplu eseu al lui Ibrăileanu. Pregătesc un studiu despre istoriografia română între 1880 și 1947. Pasul decisiv l-au făcut istoricii Dimitrie Onciul, considerat, de altfel, și intemeietorul istoriografiei critice românești, care venea din Bucovina, Ioan Bogdan și Constantin Giurescu, din aceeași
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
reduse pentru literatură. Dar și literatura publicată acum era de nivel modest. Nu se compară cu literatura publicată în perioada ieșeană. Asistăm, însă, la o profesionalizare a istoriografiei. în acest studiu, încep cu niște comentarii pe marginea unor citate din eseurile lui Maiorescu "Observări polemice" și "în contra direcției de azi în cultura română" și din lucrarea "Istoria contemporană a României". Observând lipsa de progres în istoriografia românească, am subliniat că literatura a avut un efect pozitiv asupra istoriografiei de început... - Să
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
semioticianului, chiar și cînd a exploatat masiv erudiția, a fost ceea ce-și propusese, respectînd canoanele speciei. În schimb, Claudio Magris, cu interesantul roman Orbește (Alla cieca, Garzanti, Milano, 2005), a trecut printr-o fază intermediară, cînd expunerea profesorală și eseul împărțeau pagina cu evocări, descrieri, etc., ca în volumul din 1986 Danubio, cu o foarte bună versiune românească datorată lui Adrian Niculescu: Danubius, Univers, București, 1994. Ca scriitor, Marco Santagata de la Universitatea de Studii din Pisa, autor de lucrări docte
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
pe care le-a trăit, le-a gândit și le-a împărtășit nefericitul nostru peregrin pe meridianele lumii. Ulterior, Maria Cogălniceanu ne-a oferit volumul Panait Istrati. Tentația și ghimpii libertății, la Editura Ex Libris din Brăila, cuprinzând studii și eseuri care aduc puncte de vedere și sugestii noi, bazate pe meditații și concluzii personale, axate pe o problematică variată. Recent, Maria Cogălniceanu a publicat o interesantă culegere bilingvă, româno-franceză, Istrati după Istrati, la Editura Limes din Cluj-Napoca, scoțând la lumină
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
populații prea dese, pe care o provoacă tzunami, când ar fi să i se socotească părțile bune. Cât privește ce a însemnat comunismul pentru poporul român, îmi îngădui a cita aici din cartea Morfologia dezastrului (Edit. "Orientul latin", Brașov, 2005), eseu de excepțional interes, datorat regretatului meu prieten și erudit elenist Mihai Gramatopol: Am putea spune deci că invazia comunistă ar fi fost pentru noi, ca și pentru restul Europei estice, un accident geopolitic asumat ca și raidurile tătarilor, cuceririle turcești
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]