2,779 matches
-
de drept al bisericii creștine. Această situație avea să dureze până în perioada 1043-1057 când Cerularie, alt patriarh al bisericii bizantine, uzând de unele percepte dogmatice, reușește să definitiveze schisma. Cauzele afirmate ale schismei au fost folosirea azimei nedospite pentru săvârșirea euharistiei, sărbătorirea învierii Domnului, celibatul preoților, dogma filocalică (duhul sfânt purcede numai din tatăl, nu și din fiul). Mai mult ca atât, Cerularie închide toate bisericile latin e și chiar uneltește împotriva împăratului căruia voia să-i i-a locul, dar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
chestiunile dogmatice. Ajung să rezolve cele patru puncte care constituiau mărul discordiei, convenindu-se că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și Fiul ca dintr-un singur principiu, fără obligația de a-l respecta ca simbol. Existența purgatoriului a fost admisă, Euharistia cu azimă sau pâine dospită a rămas la latitudinea fiecărei biserici. Primatul Papei a fost recunoscut ca singurul vicar a lui Hristos pe pământ. Din nefericire disputele dogmatice în rândul ecleziaștilor au antrenat și poporul care s-a alăturat unor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
tot ceea ce i se opunea. Astfel devine repede ecoul pretențiilor hegemonice ale bisericii răsăritene și începe o ofensivă necruțătoare împotriva bisericii romane. Începe prin a șterge numele Pontifului roman din dipticile sfinte, contestă unele procedee ale bisericii romane ca: prepararea Euharistiei cu azimă dospită, celibatul preoților, dogma Filioque d e care se folosise și Foție, mai mult, el închide toate bisericile latine și mănăstirile ce existau în sfera geografică de influență a bisericii orientale, atitudine care era în deplin consens cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
asupra a patru puncte care reprezentau mărul discordiei: 1. Sfântul Duh purcede din Tatăl și Fiul ca dintrun singur principiu, fără obligația de a-l respecta ca simbol. 2. Se admite existența purgatoriului ca etapă intermediară în mântuirea sufletului. 3. Euharistia cu azimă sau pâine dospită a rămas la latitudinea fiecărei biserici. 4. Primatul papal a fost recunoscut, prin urmare Papa, ca urmaș al Sfântului Petru, este singurul vicar a lui Iisus peste întreaga biserică. După cum subliniam mai sus, orgoliul național
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de pasivitate primitoare (Curs cit. pg. 160). Credincios concepției sale că viața mistică se dezvoltă în conexiune cu cea liturgică, Nichifor Crainic pune purificarea într-o legătură specială cu taina Botezului, iluminarea cu taina Mirului, iar desăvârșirea sau unirea cu Euharistia. Botezul fiind taina curățirii de păcate și a morții omului vechi, purificarea este o prelungire metodică a acestui act sacramental, „Mortificarea ascetică ne apare ca o continuare a Botezului și ca o împlinire metodică a lui” (Op. cit. pg. 169). Cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc în duhovnicesc”, a naturii noastre „din creată în divină”. E inundarea ființei noastre de lumina dumnezeiască a Taborului. „Lumina taborică e centrul de atracție al acțiunii și al contemplației ortodoxe” (Op. cit. pg. 218). Faza aceasta se întemeiază pe dumnezeiasca Euharistie, fiind o asimilare simțită a ființei noastre în corpul mistic al lui Iisus Hristos, participarea la dumnezeire prin omenitatea Fiului lui Dumnezeu. Prezența intimă 18 Nichifor Crainic a lui Dumnezeu în noi produce în noi starea de contemplație. De aceea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează în euharistie, care e împărtășirea cu Hristos, adică taina prin care El ne asimilează ordinii sale spirituale și veșnice. Către acest proces de asimilare se concentrază mișcările sufletului nostru, pentru ca, dintr-un număr de indivizi disparați, să devenim o unitate spirituală în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-a întrupat, iar omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desfac din ele. Materia Sfintelor Taine nu e un simbolism ? Această formă concretă, plastică, a cultului nostru, zice Dionisie, e o concesie pe care Dumnezeu o face omului cu privire la natura lui psihofizică. Astfel, prin analogie îndepărtată cu simbolismul vizibil al euharistiei, cultura integrată în cult ne apare ca un corp sensibil al religiei. Limitat în timp și în spațiu, el nu limitează religia, ci, prin felul cum stimulează ființa omenească, ajută în măsură considerabilă la înălțarea către Dumnezeu. Acum. ce nevoie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în paginile ei. Ateii filobiblici, cum e Guyau, sunt, fără să vrea, propagandiști ai spiritului creștin. Pe plan politic, Charles Maurras îndeplinește același lucru. Propagândule catolicismul numai pentru ordinea romană pe care o conține, discipolii lui au ajuns la sfânta Euharistie. Într-un stat de laicism oficial cum e Franța, ești ispitit să crezi că o ironie divină face din atei propagandiștii adevărului creștin. Există în asemenea împrejurări și un tip contrar acestora și anume: creștinismul ascuns, care simulează în public
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Noul Testament cel ce sintetizează predicile lui Iisus și ale apostolilor, neacceptând sfânta tradiție și Vechiul Testament. 2. Existența unui Dumnezeu bun și a unuia rău, acesta fiind o concepție dualistă specifică doar pentru aceste biserici. 3. Nu acceptau Sfintele Taine inclusiv Euharistia. 4. Nu acceptau simbolurile creștine reprezentate de Sfânta Cruce sau icoane. 5. Negau căsătoria considerând-o un păcat. Acestea arată că ereziile catare nu au dorit să-și susțină doar o viziune teologică ci, implicit doreau o reformă a credinței
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
denumi noua direcție din creștinism. Ulterior sunt scrise "Despre robia Babilonică a Bisericii" și "Despre libertatea creștinismului". Aici sunt enunțate principalele teze care vor domina noua confesiune. Între acestea putem aminti: preoția universală, neacceptarea dintre Tainele bisericii decât a Botezului, Euharistiei și a Pocăinței, restul fiind considerate doar ceremonii. Este considerat că botezul este relevant în cazul în care cel botezat este matur, conștient de faptele sale. Este negată și organizarea bisericii, considerându-se ca autoritate unică și universală Sfânta Scriptură
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
definitiv în teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther, adevărata religiozitate nu constă în formalismul exterior, în practica rituală exterioară, ci în permanenta căutare cu inima a lui Dumnezeu. Sfintele Taine ale Bisericii nu lucrează din exterior asupra ființei umane, ci "îi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
valorizează moștenirea iudaică, interpretând creația lumii ca opera personală a lui Dumnezeu. Din perspectiva neotestamentară, Hristos este imaginea/icoana lui Dumnezeu, omul fiind invitat să îmbrace această icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale decât cea a Euharistiei. Icoana christică nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale decât cea a Euharistiei. Icoana christică nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu este o reprezentare asimilabilă unui desen sau unui tipar, ci o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiectează indubitabil în paradigma monahală, alături de figuri precum: Arsenie Boca, Adrian Făgețeanu, Sandu Tudor, Benedict Ghiuș, Nicolae Steinhardt, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Mina Dobzeu, Paisie Olaru, Ilarion Argatu, Ioan Iovan, Petroniu Tănase, Justin Pârvu, ș.a. Această lucrare reprezintă o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtășanie, cum i se mai spune, este cea mai importantă Sfântă Taină dintre toate, căci prin ea, credinciosul se unește cu Hristos prin Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului, care a pătimit pentru noi oamenii, pentru ca noi să ne
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
importantă Sfântă Taină dintre toate, căci prin ea, credinciosul se unește cu Hristos prin Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului, care a pătimit pentru noi oamenii, pentru ca noi să ne mântuim și să dobândim viață veșnică și mântuirea sufletelor noastre. Taina Euharistiei a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, iar garanția mântuirii noastre este: „Dacă nu veți mânca Trupul Meu și nu veți bea Sângele Meu, nu veți avea viață Întru voi” (ioan 6, 48-52). Sfânta
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, la Cina cea de Taină, iar garanția mântuirii noastre este: „Dacă nu veți mânca Trupul Meu și nu veți bea Sângele Meu, nu veți avea viață Întru voi” (ioan 6, 48-52). Sfânta Taină a Euharistiei este Întodeauna precedată de Taina Spovedaniei și post. Putem spune că postul la Început a fost de două zile, după care s-a ajuns ca el să fie de până la patruzeci de zile. Înainte de Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]