3,312 matches
-
indiviziț răspunsul dat de către Orient acestui nou tip de om-zeu pe care li-l arăta contactul cu civilizația greacă? Există indicii în literaturile lor, fie în greacă, fie în limbi orientale... Vedeți, îmi acord plăcerea de a divaga destul când evadez din lucrul zilnic despre Mah³bh³rata și despre originea epopeii și a mitului, subiect cam scabros și care mă va face, poate, să mai pierd o datăcatedra de sanscrită de la Uppsala, pentru care candidez a doua oară. Dar încep să devin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
engleza, acum o știu. În schimb, studenții au fost foarte drăguți, instruiți, fără îndoială, de prietenii noștri Eliade, Kitagawa și Charles Long, care au făcut totul pentru a transforma vizita mea aici într-o experiență agreabilă. Și-apoi, ajungând, nu, evadând șsubl. S.W.ț din sălile aztece, ești fericit să găsești biblioteci serioase și oameni cu care să poți vorbi - două lucruri care lipseau în mod dramatic în Mexic. Nu voi reveni acolo decât atunci când mayașii se vor revolta și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
37 de ani, a venit în țară autorul Cronicii de familie, dar și al "celebrelor" romane realist-socialiste Drum fără pulbere, Pasărea furtunii, cît și al nuvelelor din Nopțile de iulie, Vînătoare de vulpi, la fel de tributare comenzii comuniste. Petru Dumitriu a "evadat", cum îi plăcea să spună, și nu "fugit", din România sovietizată, la începutul lui 1960. A fost prin anii '50 laureat al cîtorva Premii de Stat, care echivalau cu sume astronomice, ce permiteau beneficiarului o viață cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?! Sătul de a minți, Petru Dumitriu a evadat din lagărul comunist acum aproape 37 de ani. În tot acest timp nu și-a iertat cărțile scrise la comanda partidului, pînă într-o zi cînd, după cum povestește: "în timp ce mă mișcam prin cameră, în dreptul televizorului am simțit că, după atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
niciodată decît un proiect întrerupt, la desăvîrșirea căruia trebuie și este îndreptățit să participe, creativ, celălalt pol al situației semiotice, adică poporul. Astfel, munca literară, ca orice altă muncă, nu se poate sustrage controlului obștesc" (E.I.). Aici decelează autorul volumului Evadați din Zoorlanda un alt postulat, al calității superioare a noului public, a cărui judecată, după opinia lui G. Călinescu, e mai justă decît a cronicarului profesionist. Clasa muncitoare e vigilentă, ea știe nu numai cum se scrie literatura ce urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noi vă vom finanța, pe de o parte, și vă vom dota, pe de alta". Nu s-a întîmplat nimic din toate acestea". În 1951 organizează evadarea, cu speranța unirii tuturor forțelor anticomuniste, luptătorii din munți, cu alți combatanți anticomuniști evadați din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pînă aproape de leșin, după care îi ajuta să-și revină silindu-i să nădușească în pas de front și să scandeze lozinca, profund mobilizatoare și dragă inimii lui, Stalin și poporul rus/ Libertate ne-a adus! Cei ce încercau să evadeze nu trebuiau prinși, ci împușcați, "ca să nu se mai întîmple". Un procedeu simplu și eficient. Unele torturi necesitau însă tehnici mai complicate. Într-o carceră, un martor al atrocităților a găsit "doi în picioare și doi cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Poate doar transilvănenii. Prin calitățile, ca și prin Îngustimile lui, Carol I se asemăna cu Împăratul Austriei (apoi al Austro-Ungariei) Franz Joseph. Nu este de mirare că soția lui, Elisabeta (cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva), a Încercat să evadeze — ca și Împărăteasa Elisabeta, faimoasa Sissi —, În ce o privește găsindu-și refugiul În literatură și În muzică. Poate că În alte vremuri li s-ar fi potrivit românilor un personaj mai deschis și mai imaginativ decât Carol I. Dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dedicat cauzei. De exemplu, atunci când un dealer pe care îl cunoșteam în Denver fusese - fără știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i o decizie atât de dificilă? Apoi, cu o voce de mascul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul de sub noi era burdușit cu cadavre, iar unul dintre ele evadase. Asta lăsase brazda lipicioasă. Chestia care se târâse spre casă. Larma copiilor care se jucau undeva în vecini - strigătele lor de surpriză și dezamăgire asociate cu viața - m-au calmat pe moment, iar Xanax-ul mi-a sporit fluxul sanguin într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera de oaspeți, singur și foarte speriat. Dar asta face un scriitor: viața lui e un păienjeniș de minciuni. Înfrumusețarea punctul lui focal. Asta facem ca să-i mulțumim pe alții. Asta facem ca să evadăm din noi înșine. Viața fizică a unui scriitor e în esență una de stază, iar pentru a combate această constrângere trebuie să construiască zilnic o lume diametral opusă și un alt eu. Problema cu care mă confruntam în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nouă zi și dacă voiam să prind și ziua de mâine cu o doză credibilă de sănătate mintală, eram nevoit să uit de noaptea trecută. Să rețin următoarele din opera care se înfiripa: personajul pe care îl creasem, un monstru, evadase din roman. Trebuia să mă conving că nu fusese în casa noastră noaptea trecută. (Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca un film serial de epocă, În care oamenii trăiesc, se mișcă, trecând pe străzile despre care amintiți, intrând sau ieșind din casele despre care vorbiți. Iată pentru ce vă mulțumesc din suflet pentru ocazia ce mi-ați oferit ca, evadând câteva ore din realitatea cotidiană, să merg pe urmele unor personalități despre care auzisem, știam câte ceva, dar nu le cunoșteam așa cum le cunosc acum, Împreună cu locurile unde au trăit, au suferit, au visat și au crescut. Vă rog să luați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
iunie 2000, duminică în drum spre Lisabona VASILE GÂRNEȚ: Chișinăul nu are căi de comunicare cu lumea sau are doar câteva, și nu dintre cele mai importante, încât ești obligat să pleci din oraș cu noaptea în cap - de parcă ai evada - pentru a prinde cursa de la 6.00 spre Budapesta, de unde poți zbura spre orice colț al lumii. Asta însemnând, de fapt, că trebuie să te scoli la 4.00 dimineața sau să nu dormi deloc, așteptând telefonul din partea serviciului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
culturale și mitologice („prostituatele din Babilon”, „somnul lui Iuda”). Koslov scrie proze mici, construite în jurul unei poante cu iz de parodie sau concepute ca niște parabole degradate. Indiferent de stil și gen, cei trei își exhibă aceeași dorință de a evada din plasa unei tradiții, a unei mentalități, a unei țări pe care, în definitiv, nu ei le-au ales, dar setea de emancipare le alimentează, cred, și un anumit conformism al alinierii... pe sens invers. Nu e iluzorie, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Polonia, am avut o escală la Brest, azi oraș în Belarus, unde ni s-a rezervat o altă (a câta?) întâmpinare cu orchestră. Și o masă frugală în una din sălile gării. După ce ascultăm, răbdători (n-ai cum să evadezi din scenariu!), un potpuriu de cântece interpretate de un cor de copii și primim în dar câte un trandafir, ne îndreptăm cu bagajele spre un alt peron, mai ferit, unde ne așteaptă trenul nostru, „Literatur Express Europa 2000”, cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
individ cu un timbru unic, și aceasta în ciuda „defectelor” sale: o anume versatilitate, inconstanță de caracter și, mai ales, incapacitatea sa de a intra „într-a doua luptă”, cum îi spuneam în perioada în care eu însumi am început să „evadez” din spațiul strâmt și intoxicat de ceaușism al României - și cum i-o reproșam adesea și poate prea aspru, fapt pentru care mă ocolea apoi luni de zile. Mă refeream la „lenea” sa de a călători. Astfel, în ’75, când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu unificată, ei au contribuit, uneori eroic - vezi cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
suflarea s-a întors tăcută spre ei -, nu a trecut multă vreme și doi înalți jăndari unguri, cu pene de cocoș la pălărie, au venit și l-au escortat la Baia-Mare, fiind apoi transferat la închisoarea de la Oradea-Mare; de unde a evadat și, ascunzîndu-se în remorca de cărbune a unei locomotive românești care transporta armament greu german, a ajuns la Turda, unde, la tribunal, a întâlnit-o absolut întâmplător pe Mama, ce se refugiase în grabă, cu cei doi copii mici, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frumusețe răpitoare în deambulările mele. Informându-mă, am aflat: preafrumoasa venise de la Tel-Aviv să-și petreacă seara aici. Nimic uimitor, așadar, dacă autostrada Ierusalim-Tel-Aviv este atât de aglomerată în ajunul zilelor de shabbat. Faptul de a se relaxa, de a evada puțin spre coastă, de a coborî în loc de a urca, corespunde, fără îndoială, la neiluminați, cu un reflex respirator. Haideți, amatori de mese fastuoase și de cărniță bună, mergeți repejor spre plaje, voi Ramblas și voi, esteți, spre galeriile de artă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne formam o conștiință literară, ne pregăteam sufletește să ieșim cândva la lumină. Pe atunci poetul și criticul din mine nu erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era voie să se fotografieze orice, oricum și oricând. Evident, riscam amândoi să fim sancționați de autorități. Am avut noroc: nu ne-a văzut sau s-a făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din anexa de la Casa "Pogor" și să cântăm, liberi, în parc și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au omorât în torturi bestiale, fiind singurul care a refuzat orice formă de colaborare cu torționarii. Pentru că l-au omorât înaintea simulacrului de proces (ceea ce este o crimă împotriva umanității, ce nu se prescrie niciodată!), oficialitățile au simulat că a evadat, veneau noaptea dubele de securiști în Dragomirești și-o terorizau pe mama și neamurile, făcându-se că-l caută pe fugar prin pivnițe și poduri, prin clăile de fân și șoapre, așa că mama nu s-a căsătorit timp de 15
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]