3,349 matches
-
vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme. Copilul cântă. Adevărul alungat de oamenii mari îi e
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
reper esențial, a cărui existență este negată tocmai pentru că nu a fost văzut niciodată acolo după război, își desfășoară în Stăpânirea de sine o biografie senzațională, de om politic de extrema stângă, urzind comploturi și dispărând misterios pe timpul verii, când evadează în Vladia. Dacă în Vladia politica nu există (sau, mai precis, pare să nu existe), în Stăpânirea de sine totul converge spre politică. Prințul Șerban Pangratty afirma în finalul capitolului VI din Stăpânirea de sine: "La Vladia nu se face
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
soluțiile conspirative ivite. Prințul moștenitor Teodosie, aflat sub mentoratul și consilierea Pisicâinelui, e răpit de trimișii Somnului Protector, în urma unei lupte improvizate în cofetăria "Lămâița" (de lângă Cișmigiu). Nici vorbă de disperare, în întregul episod. La rândul său, Pisicâinele e întemnițat. Evadează. În fundal, nici un sunet de tobe nu acompaniază presupusa tensiune narativă. Misiunea de eliberare a lui Teodosie se compromite și se reabilitează de câteva ori. În tot acest timp, trădări, înțelegeri secrete, sabotaje între aliați se înșiră una după alta
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
sale, după cum Prospero își adăpostise prietenii în minunatul său palat pentru a-i apăra de ciuma roșie bântuind orașul. Prospero este primul ucis de ciuma care pătrunde prin ușile ferecate. Tot astfel, V. Voiculescu ne izola înlăuntrul operei sale și evadam împreună din cotidian. Aveam impresia că scrie numai pentru noi. Refuzase să-și publice din opera sa în regimul comunist, care oricum i-ar fi repudiat-o și schingiuit-o în conformitate cu realismul socialist. El a fost primul arestat, urmat de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
fi înțeles de minune dacă ar mai fi trăit, putea să se odihnească în pace. Nu intenționa să mai scrie o carte. Dar preaplinul sufletului și scânteia din ochii numeroșilor tineri care o vizitau, precum și dorința poate inconștientă de a evada din cotidianul cenușiu în lumea aceea de odinioară cu umbreluțe și pălării, cu interioare somptuoase, gesturi galante și întâlniri cu oameni remarcabili, au făcut-o să povestească de atâtea ori ceea ce trăise până când, într-o bună zi, a constatat că
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
un bătrân cerșetor jegos ieri ministrul informațiilor a rostit un adevăr Insomnie Noapte lungă noapte fără sfârșit insomnia intră prin gaura cheii de la ușă intră prin coșul casei lins de lună intră prin butonul veiozei intră prin țesătura draperiei vulturul evadat din dulap bea ultima ta picătură de apă un cal nechează întruna sub fereastră în pod șobolanii bat darabana te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi te-a trădat până și aroma portocalei nimeni nu îți întinde colac de salvare
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
de muncă! - zilnic. În atari condiții, panoramarea evenimentelor culturale curente din rubrica Viață literară a "Ideilor în dialog" are, dacă luăm în calcul frecvența revistei, o curată aparență de răsfăț. Iar din sufocantul binom cotidian al scris-cititului, Dan C. Mihăilescu evadează, din vreme-n vreme, într-o veritabilă lună de miere plină de promisiuni faste: "Adun de-a valma într-o mapă, cale de trei săptămâni, tot ce mi se lipește de suflet și de vedere, tot ce-mi zgândăre nervii
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
posibil icnet de greață la ceea ce vede, capul copilașului crește, se rotunjește că un balon care se umflă de exasperare; balonul o să-l smulgă din scaun, ca o nacela, si o să-l ăndrepte, plutind, spre fereastră pe unde se poate evadă...) Am renunțat și la Quo vadis, o pilula de animație inteligență a lui Horațiu Mălăele (o idee-grafică: să-i spunem "lupta talentului cu sinele, pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
prin ștergerea completă a identității, el pare a confirma, cu asupra de măsură, dorințele și intuițiile cioraniene dintotdeauna: o retragere treptată în neființă din calea confruntării lucide - inimaginabile și insuportabile - cu moartea a celui ce a încercat, toată viața, să evadeze din captivitatea angoasantă a eului, a individuației, fără s-o reușească, pînă la capăt, niciodată. Inapt, deopotrivă, pentru sinucidere și pentru cauza „morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Billy Bob Thorton. Dragostea este atotputernică, își face simțită prezența peste tot. De la noul prim-ministru care se îndrăgostește la câteva minute de la instalarea sa în Downing Street nr. 10 de tânăra angajată să asigure protocolul, la un scriitor care evadează din Londra în sudul Franței pentru a-și îngriji inima rănită și care găsește dragostea în lac... De la o soție și mamă care crede că soțul ei o înșală, la o proaspătă mireasă care nu înțelege distanța păstrată de cel
Agenda2004-10-04-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/282161_a_283490]
-
întâlnirea cu soții Pătrășcanu și povestea unei generații fără noroc. Se remarcă personajul cu adevărat negativ al cărții, Herbert Zilber - regizorul scenariului imaginar în care ea are rolul spioanei. Sunt câteva luni ale lui 1948 scrise cu detenta celui care evadează din jurnalul de închisoare pentru a vedea începutul prin ochii individului care și-a înfrânt firea și are puterea să se mire, în laboratorul personal, de modificările superioare. Ultima parte a cărții prezintă refacerea simbolică e eului social. Lena Constante
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
mitologice ale Antichității, nici siluetele misterioase ale unor burguri din Evul de Mijloc, nici personajele de extracție socială modestă, ci chiar profilurile reprezentative ale unei societăți românești identificabilă istoricește. Prin lirica sa, Dominic Stanca face ca poezia "Cercului literar" să evadeze din ceea ce aș numi "rezervația lingvistică" a unui vocabular "nobil", "clasicizat", cult și pretențios (poate chiar prețios aș zice), pe care-l foloseau Radu Stanca sau Doinaș, pentru a se afirma ca o arie extrem de diversificată lexical. Poetul Dominic Stanca
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
anii următori, căzuți din funcții, aș fi spus despre ei orice, numai c-ar fi consumat droguri, nu. De la Niculescu-Mizil, Verdeț și Mănescu la Dincă și Postelnicu îți lăsau impresia unor troglodiți, și nu a unor intelectuali ce încercau să evadeze în supra-lumea imaginarului și-a beției albe. Ce nevoie avea Pleșiță de droguri, când putea să-și domolească adrenalina stâlcindu-l în bătaie pe Paul Goma? Sau Ceaușescu însuși, care-și satisfăcea setea de putere încolonând milioane de români și
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
loc înăuntru unul cîte unul. Păsările îl ascultaseră fără nici o împotrivire. A. mai presără sub pat niște mei ca o recompensă. Porumbeii intrară repede sub patul cazon, începînd să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva; iar pușcăriașii săpau acolo cu nădejde, deși, ca să ajungă la celălalt capăt al tunelului, le-ar fi trebuit cel puțin două secole; dar speranța nu se sperie de timp...
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
omologie firească, este ea însăși un labirint - oglindă a labirintului lumii. Conștiința poetică se zbate între aceste două ,realități". Soluția pentru a le îndura mai bine este multiplicarea eului. Pentru mine, plăcerea e să fiu prizonierul labirintului Arghezi, nu să evadez, nu să ies, urgent și nevătămat, din acest labirint. Arghezi umilește fertil, provocator, critica, așa cum făcuse legendarul rege Minos al Cretei cu Dedal, constructorul labirintului. Criticul, constructorul labirintului Arghezi, nu poate evada, închis aici de autorul însuși ca substitut al
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
e să fiu prizonierul labirintului Arghezi, nu să evadez, nu să ies, urgent și nevătămat, din acest labirint. Arghezi umilește fertil, provocator, critica, așa cum făcuse legendarul rege Minos al Cretei cu Dedal, constructorul labirintului. Criticul, constructorul labirintului Arghezi, nu poate evada, închis aici de autorul însuși ca substitut al regelui Minos, decât zburând cu aripi improvizate. Dar numai dacă vrea, căci are și alternativa de a căuta, fie și zadarnic, o ieșire terestră. O bâjbâială prin întuneric este metafora cea mai
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
preot devotat, dar și prin alți admiratori și prieteni fideli, Maryna nu poate emigra. Din păcate, o astfel de plecare, din ea însăși, e tocmai ceea ce-și dorește. Părăsind Polonia, actrița speră să-și abandoneze propria sa identitate, iar evadînd din sine ea încearcă să-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte. America este pentru ea simbolul eternei tinereți. Nu un spațiu real, cît o himeră consolatoare. Dar romanul nu este o utopie
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
și Benjamin Peret cu prilejul celei de a doua Expoziții Internaționale a Suprarealismului desfășurată în acel an la Tenerife. Iar în 1936 publică Dársena con despertadores. Dar tot în 1936 este deportat în lagărul de la Villa Cisnero, ca militant socialist. Evadează. Este prins și condamnat la 30 de ani de închisoare după terminarea războiului civil spaniol, fiind totuși pus în libertate condiționată în 1945. În perioada de încarcerare petrecută în Sahara Spaniolă (colonie africană) și în Granada, termină câteva opere: Entre
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
la ierarhii cititorii...), tot acolo primea, în obraz, fiola cu venin. Planeta lumii de marginali, Bacovia, are parte, în rememorări, de o etichetă care concurează "lacrima zidurilor umede", a lui Lovinescu: "N-am să uit niciodată figura galbenă de mucenic evadat de pe zidul unei mănăstiri, ochii lui în care se cuibărise o tristețe molipsitoare, fără leac, gestul lui de mare sfios, vorba lui molatecă șoptită." Trecem, la sărbătorirea de 75 a lui Bacovia, la Uniunea Scriitorilor din RPR, peste slava vremii
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
raportul de seară deținutul să ispășească pedeapsă. Doar că Iulius Cezar nu e de găsit. Nici nu poate fi recunoscut. Toți deținuții sunt slabi și îmbrăcați la fel. Nimeni nu recunoaște. Superiorului îi este însă limpede că Iulius Cezar a evadat. Se dă alarmă și deținutul acuzat de reincarnare nu e aflat nici dincolo de închisoare. Chemat de urgență să pună punct haosului instaurat, ofițerul politic recunoaște slăbiciunile intelectuale ale subalternilor și mușamalizează cazul. Reținem faptul că teroarea se transmite în atari
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
Scriitorul urmărește de la bun început cum anume se instalează teroarea în sens invers. Trebuie spus că expresia „pașii de dincolo” este o constantă în opera autorului din Piatră Neamț. În poezia lui Adrian Ălui Gheorghe, întâlnim adeseori credință că oamenii evadează din moarte în viață. Tema ar fi fugă de sine, pe care se insistă și în român, într-un capitol grăitor pentru ce înseamna întâlnirea cu sinele profund în singurătatea absolută - nu îmbrățișată, ci impusă. În al doilea rând, ideea
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
amintirile vii încă și mai ales fetița Dalila, din ale cărei vorbe transpar discriminări - este fată și nu băiat, îi place să citească nu să se supună autorității numeroșilor bărbați din familie, alege singurătatea și caută prietenia unor străini ca să evadeze. Scriitoarei îi reușesc spectaculos două personaje: doctorul Yacine, căruia Sultana i-a presimțit moartea este marele absent, în jurul absenței lui gravitează toți, prin pasiunea lui pentru pictură el țese firele nevăzute care îi leagă unul de altul pe cei rămași
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
Jünger a refuzat toată viața să poarte ceas. Hemoragia umanității hrănește limba obeză a lumilor virtuale: ca-n Matrix (Unu și Doi), Vlade! Cât de curând ne vor înghesui la loc în conserva de unde, într-una din existențele anterioare, am evadat. Iar dacă ar fi să mă înscriu vreodată pe Facebook, dacă voi avea chef sau, pur și simplu, voi fi așa de deprimat încât să o fac, ei, bine, fiți siguri, o voi face numai din naivitatea și nonșalanța aia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3775_a_5100]
-
cortegiul de neajunsuri și deversări, de devotament și meschinărie, de dragoste și ură, de generozitate și rea-credință, de admirație și netrebnicie. Visăm să zburăm. Și uneori chiar o facem. Iar zborul nostru e ca un fel de poartă prin care evadăm din realitate pentru a pătrunde într-o lume neexplorată, ce seamănă a vis. Uneori e mai ușor să ajungi la această poartă lunecând pe firul unei ape. Am încercat și eu cu un fel de pachebot gargantualic, doldora de chinezi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
în persoana mea un auditor, deși nu aveam decât treisprezece ani, și să poarte un dialog. La rândul meu, îmi făcea plăcere să-l ascult, măgulit că-mi acorda o atenție specială și bucuros că-mi oferea prilejul de a evada din atmosfera apăsătoare a internatului. Nu mi-a făcut vreodată confidențe cu privire la neplăcerile suferite din partea conducerii liceului în vremea scurtei sale activități de pedagog, neplăceri la care fac referire adnotările din Agende ale lui Alexandru George. Trecerea mea pe la Liceul
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]