6,056 matches
-
care pleca. ... Când dădură colțul, el și Enin, Gosseyn înregistră prima imagine directă, pe care o zărea acest corp, a Institutului de Semantică Generală - sau, mai bine zis, a ceea ce rămăsese din el. Ceea ce văzu era o clădire cu o fațadă rectangulară care lăsând deoparte aspectul de ruină, ar fi putut fi rămășițele unei clădiri de bancă de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era o clădire cu o fațadă rectangulară care lăsând deoparte aspectul de ruină, ar fi putut fi rămășițele unei clădiri de bancă de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton deasupra căruia era scris PAZNIC. Lângă buton se afla o ușă îngustă, obișnuită. Trecură aproape două minute. Apoi ușa îngustă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
beton (deasupra plutește acum un lac în care, dacă e vară și-ai drum în Crângași, poți să faci baie); săpase grădinile și, înainte să le taseze, le înconjurase cu blocuri înalte, șubrede și neterminate, din care curgea apa pe fațade. Odată cu blocurile veniseră și-alți oameni: nespălați, mirosind a petrol și urină, târându-și după ei tablele, nevestele și baloturile de rufe bune de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai să întinzi mâna și să simți izma printre ierburi. O lăsam pe Maria să se uite prin curți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știm ce-i globalmind ăsta, încercăm să-i dăm de capăt. Habar n-avem nici cine sau ce e-n spatele ei: un impostor, un geniu, o organizație-fantomă. Oricum, cineva care se-ascunde de ochii lumii, și nu așa, de fațadă, ci bine de tot. În principiu, oricine se-ascunde se ferește să lase urme; altfel ar ieși direct pe televizor la știri și-ar spune cine e și ce vrea. Ai zice că-i de bun simț ca și-omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să nu se vadă nimic. Rușinea curgea peste tot. Dacă te strecurai pe-alei și străduțe, te bântuiau imagini cu gloanțe de Lüger înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Quinet, pe care o băteam zilnic în drum spre serviciu. Aici, istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii în același timp, ca la execuție. Zidurile fuseseră mitraliate cu jeturi acide, sute de prostate se inflamaseră în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-am scuturat umezeala de pe hanorac, apoi mizeria de pe ghete. Am împins ușile batante și mi-am făcut apariția în salon. Eram așteptat; fără îndoială, nu cu flori. „Edgar’s“ degaja o atmosferă primitoare, de tavernă și sală de curs. Fațada fusese placată în lemn vânătoresc, la fel ca interiorul. Mesele inspirau încredere: păreau de nemișcat și te-așezai la ele pe bănci tari, vopsite în negru intens. La o adică, ți-ai fi putut întinde caietele, ca la seminar. Tăbliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le știe nimeni. „Ești bătut în cap...“, a mușcat Mihnea momeala, „Dă să vedem și-ultima scrisoare!“ I-am ignorat iritarea și-am apăsat cu degetul mic pe buton. Mi-a înghețat instantaneu. Scrisoarea 8. Ora 5.49. Cerul împachetează fațadele blocurilor în galben aprins. Aerul devine cleios, sunetele dispar. Aș vrea să mă-nșel, dar micile seisme din globii vizorului anunță ce poate fi mai rău: o furtună neuromagnetică. „Culcat!“ Răcnetul există numai în mintea mea, pentru că spațiul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi scris o poezie din care cuvintele dispăreau, transformate în imagini palpabile, curate și demente. Atâta doar că mie nu-mi plăcuse niciodată poezia. Dintr-unul din calculatoare, primul din față, tremura biblioteca Facultății de Litere, prelungită în arhitectura orașului. Fațadele blocurilor fuseseră tencuite cu printuri și pagini tipografice, coșurile caselor se ridicau din cotoare cărnoase, capsate în piele sau pânză de tifon. Între clădiri și etajere se arcuiau construcții ușoare, acoperite, din lemn, hârtie de calc și sticlă, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Securitate doar cu ajutorul Blocatarilor. Felul în care arăta țara mea acum, tăiată de două sisteme, două memorii, două centre de putere neuro-economică, n-avea de-a face numai cu potăile din Pajura sau conductele sparte din Dorobanți. Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi așteptat, ci într-o clădire de epocă, zidită milimetric între zidurile celorlalte. Abia aici apărea adevăratul Schottenpoint. Se vorbea că, nici din aeroplan, hotelul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ți povestească. Mihnea și Maria m-au cercetat amândoi, în același timp. I-am liniștit cum mă pricepeam mai bine: „Calm. Suntem la trei stele. Nu se-aude nici musca înăuntru. Iar intrarea nu-i aici, trebuie să trecem de fațadă.“ „OK...“, m-a grăbit Mihnea, „Să mergem!“ Am împins ușile masive, din lemn colorat în nuanța fațadei, apoi am străbătut culoarul. În capăt, am mai desfăcut un rând de uși batante, cu geamurile de sticlă mată și, după o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pricepeam mai bine: „Calm. Suntem la trei stele. Nu se-aude nici musca înăuntru. Iar intrarea nu-i aici, trebuie să trecem de fațadă.“ „OK...“, m-a grăbit Mihnea, „Să mergem!“ Am împins ușile masive, din lemn colorat în nuanța fațadei, apoi am străbătut culoarul. În capăt, am mai desfăcut un rând de uși batante, cu geamurile de sticlă mată și, după o coloană, am ajuns la recepție. Abia acum eram la Schottenpoint. Ne-am lăsat datele la recepție (ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât strânsoarea dimensiunilor: clădiri înalte și late, fără curți și grădini, lipite unele de altele de parcă s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură zi. De pe fațadele lor săreau sfinți, cerbi, vulturi de piatră sau globuri pământești montate pe terasă, la ultimul nivel. Zidurile puternice, tencuite în var bej, gălbui sau gri deschis, închideau porți colosale, ridicate din încrucișări de tablă și bârne negre. Nimeni nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sume impresionante.“ „Serios?“, am făcut pe prostul. „Maxim de serios.“ Am luat o pauză, cât să-mi strâng și eu informațiile. Blocatarii lucrau cu bloggerii, nu degeaba pe fiecare clădire sau jurnal on-line străluceau inițialele Bl. Lifturile, pereții exteriori, geamurile, fațadele reale sau imaginare - toate fuseseră inscripționate cu sigla consorțiului. Blocatarii își furnizau informații reciproc, culegeau date de la cetățeni, le spionau programul cotidian, ocupațiile, numele, spațiul de locuit și numărul de persoane care veneau în vizită, și le postau apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
micuțe, pe care casele se odihneau ca niște machete de polistiren. Treceam prin cartiere nobile, ferite de furia turcilor și grandoarea dementă a Imperiului: vilele păreau bogate, dar decente, cu un singur etaj și acoperiș de țiglă, ca-n Dorobanți. Fațadele străluceau proaspăt, cu tencuiala sobră, bej sau gri deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini sclipeau Mercedesuri bleumarin sau Volvouri laminate, culoare Sturm-und-Drang. Nu știai cine trăia acolo (ai fi putut să fii chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de 111 milioane de utilizatori! Cauți informații despre Tien-An-Men, te duci pe www.google.com și vezi tancuri trecând peste oameni cu brațele goale; mergi și pe www.google.cn și dai de soare, copaci toaletați și blocuri îngrijite, cu fațadele albe împodobite de steagurile Partidului Comunist Chinez. Totul ține de controlul și distribuția informației: unii o obțin, alții nu. Fără public, n-ai nici de unde să scoți, nici unde să bagi informație. Economia Minții s-ar prăbuși. Nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că nu-l întreabă care a fost rezultatul negociațiunilor ce-a fost însărcinat să ducă, dar îi și ridică prin simplă telegramă calitatea și virtutea de a negocia”125. Apropierea româno - sovietică, dorită cu insistență de Titulescu, era una de “fațadă“. Aceasta a devenit posibilă datorită unor evenimente petrecute pe scena politică internațională și intrării Uniunii Sovietice, formal, în rândul statelor antirevizioniste.Un alt element care a contribuit la acestă apropiere româno - sovietică a fost diminuarea hotărârii , din momentul preluării acestor
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
că nu-l întreabă care a fost rezultatul negociațiunilor ce-a fost însărcinat să ducă, dar îi și ridică prin simplă telegramă calitatea și virtutea de a negocia”125. Apropierea româno - sovietică, dorită cu insistență de Titulescu, era una de “fațadă“. Aceasta a devenit posibilă datorită unor evenimente petrecute pe scena politică internațională și intrării Uniunii Sovietice, formal, în rândul statelor antirevizioniste.Un alt element care a contribuit la acestă apropiere româno - sovietică a fost diminuarea hotărârii , din momentul preluării acestor
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
20 august, Ziua adoptării legilor pașoptiste aniversată pe 11 martie, respectiv ziua onomastică a regelui) școlile primare (inclusiv cele românești) trebuiau să își manifeste ritualic loialitatea față de simbolurile statalității maghiare, arborând steagul unguresc pe care figura emblema națională pe toate fațadele unităților școlare (ibidem, p. 111). Sub raport cantitativ, în anul 1914, pe întreg teritoriul Ungariei funcționau 16.635 de școli primare, din care 2.257 erau școli cu predare în limba română (2.092 școli confesionale, restul de 165 fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vocație universală; vrea să fie regimul final al umanității sau, cel puțin, etapa inevitabilă și indispensabilă spre regimul final"30. Din punctul meu de vedere, aceasta este caracteristica esențială a oricărui regim politic de factură totalitară aceea că, în spatele unei fațade "umaniste" privind egalitatea indivizilor, anulează de fapt un drept uman fundamental, acela al proprietății și, prin el, pe acela al libertății individuale. Dar cum reușește un regim totalitar comunist să realizeze acest lucru? Răspunsul este următorul: prin impunerea dogmei esențiale
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
tron a lui Paul I prinse consistență. în fundul grădinei de vară, pe malul drept al canalului Fontanca, unde mai înainte fusese vechiul palat de vară locuit de împărăteasa Elisabeta, el pusese să se zidească un gigantic edificiu, numit palatul Mihail. Fațada sa era de coloarea trandafirie a mănușilor prințesei Gagarin, amanta țarului. Paul I venise să locuiască această casă, cu toată familia sa, la finele anului 1880. lată cum un diplomat, acreditat atunci la Curtea Rusiei, descrie moartea acestui împărat al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]