3,430 matches
-
in Wonderland", în care decorurile sânt friabile ca rumegușul și expresive ca în Klee. Cât despre autor și cititorul cu ochii triști, "eu nu exist, tu nu exiști..." (de multe ori Traian mi-a povestit, într-adevăr, detalii ale unei fabuloase copilării). Concepte teoretice minimale, destul de puțin conștientizate, ne susțineau pe atunci poezia. Discutam despre "o nouă sensibilitate", despre "o poezie de imagini", despre nevoia ca un poem să înceapă lent, cu o suită de conjunctivuri volatile, dar să se încheie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tot românești... Și doar era oaspetele nostru, aici, la Collegium... Tu, Mircea, și Ioana sînteți pur și simplu primii români normali pe care i-am întîlnit..." A accentuat "normali" și m-a privit ca și când mi-ar fi dat un premiu fabulos. Se aștepta acum la recunoștință. "Da, sîntem câțiva și de-ăștia", am zis, încercînd să par că glumesc... Cafeaua mi s-a părut deodată cam prea amară, comesenii cam prea tăcuți, noroc că Predrag rămânea la fel de naiv și de voios
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea. în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stomacurile celor uciși cele mai neașteptate obiecte. Pistoalele lor au formă de sfeșnic iudaic, de crucifix, de chitară electrică... Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu ochii mari de uimire la aflarea veștii întrebă: -Și la ce sumă te-ai gândit, Eugen? -Cincizeci de mii de lei, răspunse Eugen, cu mai mult curaj. -Pentru asta avem nevoie de un termen, pentru noi înseamnă o sumă fabuloasă, zise doamna cu un tremur în glas. Cu o privire fulgerătoare aruncată peste cei din jur și un zâmbet aproape ironic, Eugen anunță: -în termen de șase luni am nevoie de acești bani, le am și eu pe ale mele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Din nefericire, multe dintre aceste practici sunt transformate în escrocherii, mizându-se mult pe credulitatea, naivitatea și ignoranța clientului. Am putea spune că țiganii au creat o întreagă industrie în acest sens, oferind servicii care îi ajută să acumuleze sume fabuloase. La nivelul reprezentărilor sociale actuale, alături de categoriile sociale marginale, tiganii manifestă o mare predispoziție pentru actul divinatoriu. Majoritatea celor chestionați în cercetarea noastră au afirmat că au avut ocazia să vadă sau să participe la o ședință de divinație și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
oamenilor față de miraculos, fantastic și magic. În altă ordine de idei, cinematografia nu face decât să exploreze universuri și lumi imaginare ale mentalului uman și colectiv. Divinația nu este, în acest sens, decât un mijloc de a accede la aceste fabuloase ținuturi multidimensionale. Audiența pe care o înregistrează creațiile cinematografice respective relevă o anume deschidere a imaginarului colectiv contemporan către fantastic, necunoscut și mister. Capitolul 17 ÎN LOC DE CONCLUZII: IMAGINARUL COLECTIV, FANTASMELE ȘI ARTA DIVINATORIE Cercetarea socioantropologică a fenomenelor divinatorii poate fi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și "patriotism" au fost atît de demonetizați de ideologia comunistă, încît acum îi rostim cu o îndoită strîngere de inimă. • Doctrina mai presus de oameni acreditează practica de supunere totală a existenței umane față de principiile doctrinare, sacre, perfecte. O imagine fabulos mistificată a prezentului va fi întemeiată pe aceste principii, modelul elaborat (vezi programul partidului, de exemplu) devenind o "realitate" ficțională mai puternică decît realitatea însăși. Mass-media este puternic angajată în construirea unei atare ficțiuni; căci, deși la acest nivel se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
voievod al păcălitorilor" și Tîndală, "mare, dar sec, violent și periculos, lipsit de veselia lui Păcală" [Evseev, 1997:349] alcătuiesc un asemenea arhetipal cuplu; se manifestă pozitiv la nivelul emitentului, dar negativ la cel al receptorului; să ne amintim că fabuloasa avere a familiei Rottschild se întemeiază pe o abilă minciună care a dus la ruină mii de acționari la bursa londoneză: transmiterea informației false (zvonului) că Napoleon a cîștigat bătălia de la Waterloo; se manifestă negativ la nivelul emitentului și pozitiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă, Compayré (1902:197), scria, cu privire la copilul mic: Cînd începe să i se dezvolte imaginația, îl încîntă orice este fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu nisip... el vorbește fără să țină cont de realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor din Anglia și America fantezia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Întoarcem la imagine: vedem Într adevăr lucrurile, dar stării lor naturale li se adaugă toată moștenirea simbolică arhetipală cu care le a Înzestrat cultura În care trăim. Vedem lucrurile cufundate În aura lor simbolică. Și, Întradevăr, sîntem În fața unor imagini fabuloase. Dar nu mai puțin reale. Haiku-ul știe să ne pună În fața unei realități transfigurate, pătrunsă de imaginația unei culturi. Ce percepem de fapt și de ce această aură este reală? Pentru că, În mod spontan, o receptăm, o resimț im și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu mici izbucniri degrabă pierite. A fost oare vară vreodată? Sau totul este doar acest fior sincopat, fabulos poate, care ne retrimite către acel orizont aproape neverosimil acum. Și vara anului, și vara vieții sînt deja pierite În poveste. Și totuși, bătrînul stă seară de seară de taină cu greierii. Ce-i spun greierii este, fără doar și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exaltînd ceva, bucurîndu ne sau Întristîndu-ne. Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În care e o monedă, "poveștile" (petrecerea zilelor fabuloase ale celui mai exuberant anotimp), prispa cu greieri. Atunci, despre aceste lucruri să fie vorba-n poeme? Și da, și nu. Simțurile noastre au nevoie de aceste oglinzi obiective În care razele poemului să se răsfrîngă pentru a lumina, sporite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mîna ca să primești salariul, sponsorizarea sau, de ce nu, să ciordești ceva aflat la Îndemînă. Fără s-o spună sau să o propovăduiască, poemul dă de Înțeles că dezavuează "cerșetoria" ca o prestație calică și ineficientă, care nu face față duhului fabulos al toamnei și nu obține de la el decît disprețul unei monede calpe (fie ea și un cont baban În bancă). CÎnd e vorba de toamna de aur, fără apucături de haiduc, totul Îți scapă printre degete. Este doar una din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar, ca prin ceață, scene dintr-un vis trecut. Greierii sînt corul antic care deplînge monoton destinul tragic. Dacă dădeau adîncime verii fabuloase, acum cîntă-n surdină numai balade. Cele două șiruri de imagini, sensuri, idei se Împletesc. Fiecare este sprijin pentru celălalt și viața omului este altoită pe cea a anotimpului. Dar, dincolo de cele două, se strecoară și un alt fir al nostalgiei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atenția asupra puterii noastre interioare de a cumpăni cu grijă lucrurile lumii pentru ne păstra armonia interioară așijderea celei revelată, cînd și cînd, de concordia stihiilor. Cumpăna fîntînii ne oferă de data asta o pildă vie cîntărind ponderea nebănuită și fabuloasă pe care o dobîndește curcubeul În clipă. Totul este să o și merităm. Geamul cît palma Geamul cât palmaflorile de liliac acoperă cerul Valeria Tamaș Poate că poemul de mai sus ar putea fi incriminat datorită faptului că are verb
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la Înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Fulgi pe banca de lemn așteptând trenulfulgii de nea se așează pe banca de lemn Valeria Tamaș
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
orice compromis atîta timp cît conținutul ei nu este epuizat. Odată isprăvită seducția, copilul este dispus să l deconspire pe moș, recunoscîndu-l ghiduș pe bunic. A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului care face de multe ori exerciții de o cruzime extrem de candidă. Bătrînul dulău dulăul bătrân - ploaia caldă-i sporește codrul de pâine Flavia Muntean Poemul de mai sus poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
E semnul indubitabil că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spirit"248. Astăzi, distanțarea temporală i-a permis unui observator antrenat al spațiului cultural românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
domeniul imaginilor, manuale și industriale, am vrea să încrucișăm examinarea mutațiilor tehnice, a mediilor sociologice și a permanențelor mitice ale imaginarului. Efort anevoios, căci mașinăriile și miturile nu prea se împacă. Istoria fericită, mobilă, evolutivă a raporturilor noastre cu lucrurile ("fabuloasele progrese ale științelor și tehnicilor") întoarce spatele istoriei șovăitoare, nevrotice, nefericite a acestei părți obscure din noi înșine pe care n-o stăpânim ca pe un lucru. Și pe care vrem neîncetat s-o elucidăm, până la a ne pierde suflul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
calcul, ne-am ridicat deasupra pământului. Culorile, debarasate de pigmenții de odinioară, pot varia la infinit, după bunul plac și vom putea găsi tot atâtea nuanțe între un roșu de Sienna și un șofran câte decimale între doi întregi. Libertate fabuloasă, plătită cu pierderea dorinței. "Epoca noastră preferă obiectelor modelele, scrie Pierre Lévy, fiindcă imaterialul este lipsit de inerție"97. Odată înlăturate rezistența și greutatea lucrurilor, totul devine facil și rapid. În principiu. Căci viteza câștigată astfel se pierde din nou
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în plus de la teze la antiteze, de la "fereastra spre lume" la "zidul de imagini", de la muzică la zgomot și invers. Iar această oscilație indecisă este, poate, adevărul ei ultim. Factor de certitudine și incertitudine, culme a transparenței și a cecității, fabuloasă mașinărie de informare și dezinformare, e în natura acestei mașini de văzut să-i facă pe operatorii ei să basculeze de la cea mai mare credibilitate la cel mai mare discredit, într-o clipă, iar pe noi, telespectatorii, de la încântare la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]