4,972 matches
-
spre sate ei pe un drum, și eu pe altul... De-aceea poate, m-am lăsat ispitit de speranța lor absurdă: că binecuvântarea lui Ivan, care trăgea să moară, ne va purta noroc... Doamna Machedon veni dinspre bucătărie cu o farfurie mare fumegândă, urmată de Adela, purtând o tavă cu multe păhăruțe și o sticlă de țuică. - Luați-le repede, cât sunt fierbinți, șopti doamna Machedon oprindu-se în mijlocul grupului. - Eu mă tot gândesc, începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
austro-ungară. A murit foarte bătrân, aproape centenar, la sfârșitul războiului. Dar Zevedei e un om ciudat: vrea să se distingă de popor, și atunci recurge la orice semn distinctiv... Pantelimon prinse curaj, și începu să-și așeze mezelurile pe o farfurie de plastic. - În fond, ține să se declare pe față dușman de clasă... - Cam așa ceva, spuse Petrescu deschizând tabacherea. Dreptul lui. - Dreptul lui? se miră Pantelimon. Într-o societate socialistă ca a noastră? - Așa a crezut el. Și a tras
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
perete și deschidea ziarul. Dar nu izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin a se interesa de cel mai apropiat magazin cu umbrele. - Deci este adevărat ce se vorbește, auzi glasul lui Ulieru în spatele lui. Vrei cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult numele, și nimeni nu auzise nici de el, nici de povestirea aceasta, spune-i, dacă vrei, nuvelă, deși era destul de scurtă, era mai degrabă o schiță... Se întrerupse, privind visător, aproape absent, cum chelnerul așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o în liceu, când aveam vreo 14, 15 ani, începu după ce-și roti privirile în jurul lui, parcă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
viață anterioară... - Într-o viață anterioară? îl întrerupse Maria, privindu-l adine în ochi, nedumerită, cu oarecare teamă. Era deci o povste cu metempsihoză? Antim apucase ceașca de ceai, dar se răzgândi și o așeză, încet, cu mare grijă, în farfurie. - Sunt multe povești cu metempsihoză pe lume, spuse ridicând din umeri, și zâmbi. Dar asta mă impresionase: că lucrurile se întîmplaseră într-o altă viață. Ce mă impresionase pe mine era acest amănunt, în aparență simplu și destul de banal, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a înmuiat încheieturile, de nici nu-i mai vine să se miște. Se uită la ceștile de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de brânză și îl vâră în gură. Acoperă restul c-un plastic și scoate farfuria pe geam, afară. Uite ce bine stă astea pe geam, numa cumnată-sa, când o aude, se plânge : Dacă trăia bietu Ilie, anul ăsta luam frigider. Mai dă-l morții de frigider, îi zice ea. Bani aruncați ! Dai în fiecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ești numa piele și os. D-aia te tot trage și somnu, d-aia n-ai vlagă în tine... Eu toată viața mi-am purtat de grijă, și omu meu la fel. Și-acu mă uit că-și pune o farfurie plină ochi, și moaie pâine-n ea și-și face o ciorofleacă, și-așa o mănâncă, cu lingura... Mă, îi spun când îl văz așa, mă, tu parc-ai fi moș Mealache, ăla de-și turna la un loc și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bătrân să nu fii și s-ajungi pe la ușile altora... De câte ori nu i-a zis vorbele astea !... Ia o tu, că mie nu mi-e foame, mi-am întins hârtiile pe masă și mai rău mă-ncurcă... Gelu a adus farfuria cu pâine și brânză. Stă cu ea în mână nehotărât, sprijinit strâmb de tocul ușii ; nici nu intră, dar nici nu pleacă. Ia-o tu și mănâncă, și-așa nu prea e azi nimic de mâncare, mama ia chenzina abia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tocul ușii ; nici nu intră, dar nici nu pleacă. Ia-o tu și mănâncă, și-așa nu prea e azi nimic de mâncare, mama ia chenzina abia mâine... Ce să mănânc, nu mi-e mie gându la mâncare. Dar ia farfuria, o pune pe un colț al dulapului și-și face de lucru la aragaz : scoate roatele să le spele, le pune-n chiuvetă. Dacă s-ar întoarce cu fața, ar vedea-o băiatu că râde cu gura știrbă ; tocmai adineaori
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sta să numere câți cartofi să fiarbă la salata orientală, doi de fiecare, zicea, și uite-așa umbla pân bucătărie, cu țigarea-n colțu gurii, ca generalu. Și dacă se trezea la masă cu unu-n plus, musai cineva rămânea cu farfuria goală. Dată dracului a fost, și de ce îmbătrânea, d-aia se făcea mai cărpănoasă, altfel, în vremile bune, când pleca seara, tot îi mai strecura în țoașcă ceva : mai o cutie de pate, mai o conservă, mai niște prăjituri uscate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea obezii, este lucru știut, au tenul bun ; din păcate, nu poți să le ai pe toate, și ten, și siluetă... La ceva tot trebuie să renunți. Asta-i viața. — Lasă vasele așa, madam Delcă ! Te rog eu, nu spăla farfuriile... Lasă farfuriile și hai sus... Ți-ai găsit să te-asculte Vica ! Ți-ai găsit să lase tot și să vină. S-o fi pus eu să le spele, să vezi ce fasoane făcea !... Ei, n-are decât să le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este lucru știut, au tenul bun ; din păcate, nu poți să le ai pe toate, și ten, și siluetă... La ceva tot trebuie să renunți. Asta-i viața. — Lasă vasele așa, madam Delcă ! Te rog eu, nu spăla farfuriile... Lasă farfuriile și hai sus... Ți-ai găsit să te-asculte Vica ! Ți-ai găsit să lase tot și să vină. S-o fi pus eu să le spele, să vezi ce fasoane făcea !... Ei, n-are decât să le spele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colonie vărsată din belșug ca să acopere restul -, probabil de multă vreme intrate în tapetul uzat, cândva, pare-se, bleu-vert, cu flori și crenguțe. Însă, pe lângă semnele de strâmtorare, locuința avea, risipite ici colo, indiciile unui timp mai prosper : o frumoasă farfurie japoneză cloisonnée, atârnată pe un perete, un frumos ceas vechi pe marmora sobei de teracotă albă. Cât timp au stat amândoi de vorbă în salonaș, pe canapeluța cu arcuri foarte uzate ? Memoria n-a înregistrat decât scena următoare, aceasta, însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi i-aș fi văzut de la ea când mi-oi vedea ceafa ! Eee, că mă-sa era mai strânsă la pungă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io să te calc, io să-ți dau să crăpi ! Eee, mai crapă tu, crăpa-ți-ar ochii în patru ! Poftim, madam Delcă, la masă, poftim în capu mesei, în locu lu Niki ! Poftim, să-ți torn supa lui în farfurie ! Asta, o dată-n viață o văz și io pe Ivona că e femeie cu cap ! Că dacă mai stai cu ea, mai zici tu una, mai zice ea alta, și vezi că se dă și ea pe brazdă... — Haidi, șezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi cum în tot orașul magazinele se întrec să ofere îmbrăcăminte și încălțăminte frumoasă, la prețuri derizorii. Mi-am luat două bluze și o pereche de pantofi Bally superbi. Dar ce neatentă sunt, madam Delcă ! Stai de atâta vreme cu farfuria goală și nu spui nimic ! Hai să-ți pun și felul doi ! Pui cu mazăre... Carne nu prea este, uite, îți dau o aripioară. Lasă, că ai timp destul, mănânci și pleci. Încep să mă mir însă de Niki... Sigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale dinților tăi. Eee, ce-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Epoca de Aur, așa că nu se plînge nimeni. Seara intrăm În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și apoi trecem prin dreptul unui ghișeu unde sîntem serviți. Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu face excepție de la regula acestui loc cazon nou, unde, spre deosebire de Hațeg, totul are alte dimensiuni. E o sală enormă, cu lumină chioară, cu pereți pe care tencuiala a cedat pe alocuri și lasă la vedere zidul din cărămidă. În farfuria mea de inox, un Moby Dick plutește mort În zeama de varză fiartă. Dar, cum nimeni nu face nazuri, peste două sute de capete se ridică și coboară cu repeziciune, Împrăștiate la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întreabă Andi. Ospătărița nu se obosește să mai răspundă. Dă din umeri și ne Întoarce spatele. — Ce dracu’ facem? Coborîm În crama altui restaurant. Am mai fost o singură dată În acest local. O văgăună rustică cu ștergare țărănești și farfurii de lut pe pereți. Măcar o bere putem să bem, ospătarul Îmbrăcat În costum popular ne zice că e ultimul butoi. În subsolul ăsta ca o criptă nu e doar frig, toate sînt jilave, și la fel ajung și hainele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]