4,487 matches
-
de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștilor bătălii, se așeza la masa de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncena privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în chapeau numele a trei stele orbitoare: Jude Law, Nicole Kidman, Renée Zellweger. Roman nedeschis (din motive de preferință narativă). Aflu însă din emisiune ce nu reținusem la vremea respectivă: că același Minghella făcuse, acum cîțiva ani, și Pacientul englez, fascinantul film după romanul lui Michael Ondaatje. Deschis și devorat atunci, înaintea filmului văzut imediat, pe Lăpușneanu, într-o seară miraculoasă. Prin revelația convertirii magnificei proze în la fel de magnifica peliculă. Final. Întrebat de gazdă dacă invitatul său, acest înțelept stăpîn al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare, nu puteau împiedica galantul apetit întreținut, constant, de triumviratul Ursachi-Andoni-Gheorghiu în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Tate Modern îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a fost supraapreciat", chiar cu aceste mici pișcături (pe care gorjanul le-ar fi simțit ca mici gîdilituri la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu!!!) În spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum)-Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...). De ce Brâncuși și nu Paciurea? De ce iubim femeile. Cu un titlu ca ăsta (precum Cocoșul) ai dat lovitura marțială. 28 iunie E de-a dreptul năucitor cum acte grave ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
românesc. Prietenii știu de ce. 30 august Farmecul discret al Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care modernitatea a căpătat statut de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate în chiar infatuata lor provocare, nu însă și mai puțin supuse circumstanțelor, nu neapărat meschine. De luat în calcul sumar și comod calcul doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scund", "Toți oamenii sînt muritori"; "Socrate este om"; "Socrate este muritor", și "Trandafiri-s roșii/Violetele-s albastre/Zahăru-i dulce/ La fel ca tine" nu constituie narațiuni întrucît nu reprezintă vreun eveniment. În plus, un spectacol dramatic reprezentînd (multe) evenimente (fascinante) nu constituie nici el o narațiune, întrucît aceste evenimente au loc direct pe scenă, și nu sînt povestite. Pe de altă parte, chiar texte, poate neinteresante, ca "Bărbatul a deschis ușa", "Peștișorul a murit" și "Geamul a căzut pe podea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
consta însă în aceea că presa franceză avea o audiență publică de performanță pentru epocă și propaga principiile secolului (fie și alterate de interese egoiste), pe când cea austriacă, dirijată, se debilita și compromitea (exceptând viața culturală și mondenitatea cu interes fascinant pentru o metropolă) în principii politice anacronice. Discursul lui Napoleon al III-lea din 8 februarie 1859, la deschiderea sesiunii parlamentare, n-a ocolit „un subiect periferic”. Împăratul invoca bunele relații cu Anglia, Prusia și Rusia, dar „o spune că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea principiului terțului inclus există un al treilea termen T care este în același timp A și non-A, căci această acceptare pare să pună la îndoială propria
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au putut chiar produce atomi de antimaterie. Anumiți bozoni (de exemplu, mezoni cu sarcină) își au, și ei, antiparticulele lor. Chiar și quarcii au antiquarcii lor, și supercorzile antisupercorzile lor. NATURA SPAȚIULUI-TIMP Unul din aspectele cele mai derutante și mai fascinante ale filosofiei lui Lupasco este prezența stării T. Echilibrul riguros dintre actualizare și potențializare, care antrenează o densificare maximală a energiei, pare să vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări în spațiul-timpul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a filosofiei lupasciene, este, pentru prima dată în opera lui Lupasco, pe deplin prezent. Terțul inclus e cel care permite cristalizarea gîndirii lui Lupasco, introducînd o rigoare și o precizie fără de care ea putea fi percepută ca o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Această rigoare și această precizie explică influența, deschisă sau subterană, a operei lui Lupasco în cultura franceză. Dar tot terțul inclus e cel care a declanșat o serie întreagă de neînțelegeri fără sfîrșit și o anume ostilitate, mergînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
La rîndul său, Lupasco nutrește o vie admirație pentru Heisenberg și al său principiu de incertitudine, dar nu face nici un efort pentru a-l contacta. Vintilă Horia i-a întîlnit pe Lupasco, Jung, Gonseth, Matthieu și Abellio, adunîndu-i într-o fascinantă carte de dialoguri care, din păcate, nu este disponibilă decît în limba spaniolă. Marea întîlnire fizică între Heisenberg și Lupasco nu a avut loc. Așa a fost voia destinului. VIZIUNEA TRANSDISCIPLINARĂ ASUPRA LUMII În viziunea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau indo-germane) și la dezvoltarea filologiei comparate. Denumirile de personaje, locuri, etc., din cosmo-mitologia lui Blake par să indice că poetul nu numai că a fost la curent cu această descoperire filologica de mare importanță, dar că a fost realmente fascinant de ea, confirmîndu-i ipoteza că în trecut omenirea a alcătuit o unitate nu numai socială, dar și lingvistică. Nu avem nici o îndoială că pentru Blake rădăcinile acestei limbi primordiale (care putea fi foarte bine indo-europeană) erau considerate a fi edenice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Richard Trevithick construiește primul motor cu aburi sub presiune. ¶ Moare William Cowper. *1801 Are loc unirea Mării Britanii cu Irlanda. Se încheie Expediția din Egipt întreprinsă de Napoleon, astfel fiind inițiată dezvoltarea egiptologiei, prin care era redescoperita cultură misterioasă și fascinantă a Egiptului, ce fusese uitată de europeni. ¶ Apare John Milton, Poetical Works, ediție variorum de H.J. Todd. ¶ Apare Uranografia de J.E. Bode, un atlas cu circa 17.000 de stele și nebuloase. ¶ Giuseppe Piazzi descoperă primul asteroid, Ceres. ¶ Johann Ritter
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura și față
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Boito pentru o nouă opera, Otello. Această revizuire a constituit în fapt o încercare de probă pentru acest parteneriat care în final s-a dovedit a fi unul de succes. Corespondență voluminoasa dintre Verdi și Boito reprezintă o veritabilă și fascinantă șaga: treptat precautul compozitor, pedant și scrupulos cu toți libretiștii săi, a ajuns să aibă încredere în judecată mult mai tânărului sau colaborator. Principalei adăugiri adusă de Boito operei Simon Boccanegra și anume scenă Sălii de Consiliu (Actul I, scena
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Deși nici pe departe legată de creația marelui classic englez, Un ballo în maschera este considerată una din cele mai shakespeariene opere, prin notă ei de întuneric și lumina, de tragic și comic. Este una din cele mai tensionate și fascinante lucrări ale perioadei de mijloc a creației lui Verdi, cu idei mărețe și inovații care poartă o tentă personală de neconfundat. După premieră de la Romă, operă Un ballo în maschera a fost reprezentată la Lisabona în 1860, la Paris (o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trimis lui Verdi o nouă versiune cea definitivă - pentru celebrul Credo. Au existat mai multe amânări, în care cei doi au mai ciocănit încă la libret, la personaje, la punerea în scenă, la cele mai mici detalii imaginabile (reflectate în fascinantă dispozitione scenica - lectură esențială pentru interpreți, regizori și producători). Toate acestea au întărit respectul mutual și cauză comună de a produce ceva nou, îndrăzneț, răscolitor și de neuitat. Soția lui Verdi, Giuseppina, cu ajutorul lui Ricordi - i-a readus împreună pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
stăruie să țină captive un șomoiog de fire din iarba anului trecut. Zăpada de pe acoperiș se topește Încet-Încet, iar timpul este măsurat de prelingerea șiroaielor de pe streașină. Îmi plec uimit capul Într-o parte și privesc copilărește la acest spectacol fascinant. Mă las În genunchi și Întind degetele spre una dintre gâze. Dă să urce și nu prea. Simt În tâmplă căldura soarelui ca pentru prima dată, sufletul se moleșește și aproape că intru Într-o blândă și binecuvântată reverie. Mă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se circumscriu, în general, aceluiași univers poetic. Dramaturgia lui A., reunită în două volume publicate în 1982 sub titlul Greul Pământului. O pentalogie a mitului românesc (Premiul Uniunii Scriitorilor), oferă o fascinantă experiență de întoarcere a mitului, înțeleasă ca retrăire-reinventare a acestuia. Cinci poeme dramatice, Miorița, Du-te vreme, vino vreme, Meșterul Manole, Greul Pământului și Steaua Zimbrului, delimitează simbolic o vatră a spiritualității românești, un spațiu al „genezelor”, alcătuind un sistem
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se estompează, sub presiunea unei imperioase nevoi de obiectivare, de distanțare - un „exod” al eului din propriul act al exprimării sale. Revelării „eului” i se substituie un amplu scenariu imagistic, uneori fascinant, alteori straniu ori retoric-convențional, în sensul convenției „clasice”, astfel încât „absența” se înveșmântează într-un bogat decor, al cărui simbolism complicat camuflează vidul interior. Lipsa unei evoluții stilistice, reluarea acelorași teme și motive, de la un volum la altul, își pot găsi
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
detaliile, discuțiile avute cu Brummell, adună sute de mărturii ale celor care au fost măcar o clipă În preajma astrului Brummell, decupează cronici mondene, fragmente de memorii, jurnale, romane unde răsare direct sau doar aluziv figura idolului său. Rezultă un document fascinant care, Încredințat lui Barbey d’Aurevilly de către prietenul său, eruditul editor Guillaume Stanislas Trébutien, Îi va servi prozatorului francez drept sursă pentru răsunătorul lui op. Nici cea mai mică bănuială de plagiat nu ne poate trece prin minte, chiar dacă știm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]