12,672 matches
-
-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că sufăr de friguri, pe care le-am căpătat pe vremea când eram papă. Nu glumesc decât pe jumătate. Știu ce gândiți: că e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sala mohorâtă, singur în boxa acuzaților, în fața judecătorilor și singur când hotărăști, în fața ta însuți sau în fața judecății celorlalți. La capătul oricărei libertăți se află o sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau când ești nefericit sau când nu iubești pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fără Dumnezeu si fără stăpân, povara zilelor e îngrozitoare. Iată de ce trebuie să ne alegem un stăpân, Dumnezeu nemaifiind la modă. Cuvântul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de la capăt, cu inima ușoară, și să mă bucur îndoit, mai întâi de firea mea și apoi de o plăcută căință. De când am descoperit această soluție, mă las în voia voluptății, a orgoliului, a plictiselii, a mâniei și chiar a febrei pe care chiar acum o simt cu bucurie cum urcă. În sfârșit, sunt iar stăpân și pentru totdeauna. Am mai descoperit o înălțime, pe care nu mă cațăr decât eu și de pe care pot să-i judec pe toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
răspunderile, pe care i le crea acest entuziasm către averea și familia lui, îi îngmdurau, iar eroismul nu-1 asocia defel cu tunica cumnatului Lică. în acele drumuri prin sate, ce depășeau obiceiurile lui de muncă, Lică se îmbolnăvise de o febră puternică. Fusese internat într-un spița;. Doctorii ezitau între o tifoidă și o recurentă. Evacuarea avusese loc când intra abia. pe cale;; vindecării, dar fără de el. N-ar fi putut spune cum se făcuse că n-a plecat cu trenurile sanitare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Maxențiu, cu egoismul de bolnav, era mulțumit - dar cu același egoism îi era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai deslușit din propria lui imagină. De câtva timp, noaptea avea febră și somnul îi era sufocant. Palmele arzătoare și le răcorea pe cearceafurile proaspete de olandă fină, îndantelate bogat și uneori ușor pătate de buzele fierbinți. Când descoperise întîi urmele acelor sărutări rozate, Maxențiu trăise cele mai intense ore de desperare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păpușă nemernică, înțepenită pe spatele unui cal de rasă. In fiecare zi prințul conducea dog-cart-ul înhămat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceeași oră, când începeau afară răcoarea și seara și în el începea o ușoară încropeală premergătoare febrei. Sta sus pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pe acalmii înșelătoare sau pe tempeste înăbușite, le străbătea cu precauțiune, pășind ușor, vâslind cu rame noi, pentru a-și cârmi printre ele viața. Dar grija mare era ca totul să rămână acolo, în subsoluri, ca nimic să nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o împiedice de a trece la termometru; un acces de tuse mai tare putea fi o primejdie vădită oricui. Mai ales să nu i se urce în gâtlej gustul acela de sînge: un firicel sau un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sentimental dorea plecarea lui, credință pe rare o purta ca pe un talisman în sensibilitatea lui maladivă și care-1 întărea în decizia de a rămâne aproape de ea. în afară de teama hemoptiziei, teamă acum resemnată, nu-și da seama de starea lui. Febra la ore fixe era acum înlocuită cu un fel de morfinizare a organismului, care la termometru corespundea cu două-trei linii permanente de temperatură. Sfârși însă prin a se convinge că "ea" cu dinadinsul vrea ca "el" să plece. Decise eroic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îngroape, maică, cine a omorît-o! fusese orațiunea anticipată a babei. Sia, după ce băuse zadarnic unele ceaiuri, se dusese din capul ei la o moașă ordinară, pe care nu voise până la urmă să o denunțe. Abia după ce infecția se declarase prin febră mare și pete suspecte, aflase gemenii. Atunci începuse dansul demersurilor așa de sinistre prin refuzul Linei, prin misterul triplu, multiplu, al situației ei și prin pericol. Rim aflase de concurența deloială si fructuoasă odată cu febra de 40°. Grija, indignarea, mila
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după ce infecția se declarase prin febră mare și pete suspecte, aflase gemenii. Atunci începuse dansul demersurilor așa de sinistre prin refuzul Linei, prin misterul triplu, multiplu, al situației ei și prin pericol. Rim aflase de concurența deloială si fructuoasă odată cu febra de 40°. Grija, indignarea, mila, prudența se precumpăneau. Refuzul Linei îl aruncase pe primul plan, silindu-1 la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întâlnească repetat, devenind prieteni și colaboratori în proiectele sale,această poezie fiind inedită și intitulată “Vino, Țepeș!”: “Viața azi e paralitică, sunt prea multe furăciuni, vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică; puși în țepi date în febră, pe grătare mai roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate, ne-au promis dealuri de unt, de miere și văi cu lapte, dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de noapte; sunt gunoaie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
întîmplător, de când am venit de la spital, m-am gândit deseori că am trăit cu piciorul pe frână (ce păcat că n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut și că, din această cauză, am în urma mea o existență cu prea multe febre false. Toată viața m-am apărat, m-am ferit, am pus între mine și ceilalți o barieră, am stat la pândă. Nu m-am dăruit în întregime, mi-am păstrat căi de retragere, mi-am protejat singurătatea, am fost "rac
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tramvai, nici un autobuz. Într-o singură noapte, iarna anulase istoria. Cu o săptămână înainte, primisem o telegramă de la sora mea: "Tata pe moarte, la spitalul din Făgăraș". Nici o altă explicație. Aveam gripă, zăceam de vreo trei zile, în pat, cu febră, dar șocul m-a făcut să uit de boală. Am plecat cu primul tren spre Făgăraș. Un tren de seară. În compartiment, pe întuneric, îmi puneam continuu aceleași întrebări. Ce se întîmplase? Și cât de grav era? Îl știam pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape retrograd. Acum câțiva ani, mi-am cumpărat o agendă electronică. Ea zace pe undeva, nefolosită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îi servea pe toți, guvernantele erau atente la fiecare Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să dea la o parte foile de salată verde de lîngă sendvișul cu salam ca să nu facă febră tifoidă, ba să scoată poleiala În care era Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
profunde. Vase uriașe asemeni unor lacuri În care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gard de sîrmă și sădiseră chiparoși ca să nu mai pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline de microbi pe care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că omul ăsta cu bandaj negru la ochi are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără să văd nimic, Într-o beznă Înfricoșătoare... N-o să uit niciodată un băiat nespus de drăgălaș... — Pepone, doamnă? — Nu; pe ăsta Îl cheamă Santos. Acum, cînd știu că s-a făcut sănătos, Îmi amintesc noaptea În care delira de febră și după ce i-am făcut o injecție s-a simțit mai bine. Poate că eu i-am salvat viața. — Sfînta Susana! Aidoma cu vară-sa! — Cum vrei tu, darling! Cum vrei tu. Dar dă-mi voie să am un stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
priceput, căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea să leșine de plăcere văzîndu-și opera Încheiată. Decoratorul era fericit. CÎnd lucra, Își strica pieptănătura complet și striga nervos și cuprins de febra inspirației că așa da, era o plăcere să lucrezi. „SÎnt mulți bani la Lima, le explica el lui Susan și lui Juan Lucas, sînt mulți bani, dar se și irosesc mulți, ce să vă mai spun! Nici nu vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ți de furtunul tău și fluieră cît vrei ca păsările“, Îi zise, cucerind-o complet pe Nilda, care se repezi din nou să-l Îmbrățișeze, de data asta ca să-i spună că băiatul ei murise la spitalul Maicii Domnului de febră tifoidă, așa-i zice bolii. Carlos o pofti să intre În bucătărie și aici o informă despre toate cîte se Întîmplaseră de la plecarea ei. Celso și Daniel veniră s-o salute și o invitară la micul dejun, În timp ce ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo supape și umplând țesuturi fierbinți. Mă lipeam de nisip, îl mușcam, aș fi mâncat marea ca pe o stridie uriașă, aș fi ros norii și hotelul din zare. Deveneam tot, din cap până-n picioare, un sex erect, cuprins de febră și nebunie. Ce vârstă să fi avut femeia asta de smântână și aur? I-aș fi dat între cincisprezece și șaptesprezece miliarde de ani. Un punct de pe-un balon dintr-o spumă de universuri pornise să se umfle el
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Oare am visat, sau...? Pentru că, dacă am visat, înseamnă că am dormit. Așa pare să fie, întrucât nu mă simt deloc obosit, dimpotrivă, trupul și mintea mea par acum mai odihnite. În timp ce, dacă ar fi fost vorba despre altceva, de febra creației, de exemplu, aș fi fost, fără nici o îndoială, mult mai obosit, epuizat chiar... Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă scriu, fie și numai două rânduri, simt că din mine s-a desprins o părticică și că, fără
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Părăsisem poligonul acela de tragere cu inima strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele fizice din ziua precedentă. Aveam febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o deșteptase molarul acel plin cu cianură. Aceste amintiri deveniseră momente de artă rafinată pentru mine. Experiența mea contrazicea acum tot ceea ce metafizicienii
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele fizice din ziua precedentă. Aveam febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o deșteptase molarul acel plin cu cianură. Aceste amintiri deveniseră momente de artă rafinată pentru mine. Experiența mea contrazicea acum tot ceea ce metafizicienii secolului nostru ne-au asigurat că ar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție dinspre public. La fel se întâmplase și cu un an în urmă. Aceste nume fuseseră înghițite de o amnezie culturală. Seeger nu existase niciodată. R.E.M. nu mai era acum nici măcar un vis produs de febră. —Soției sale i s-a părut ceva ciudat în chestia asta, dar nu s-a alarmat decât abia după o lună, când David a început să-și bălăcărească autorul preferat, pe J.D. Salinger, acuzându-l că e un pericol public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]