4,016 matches
-
ajuns aici... VÎră-ți bine lucrul ăsta În cap, fir-ar să fie! Tata e furios, nu mi-a scris, nu mai vrea să mă vadă. — Ei bine, măcar un lucru e sigur. Te așteptai cumva să primești o telegramă de felicitare? O mașină nouă de scris oferită de tăticu’ ca să-ți dea imbold să continui? Vorbesc serios, dragă prietene, la ce te așteptai cînd ai pus la poștă cartea pentru părinții dumitale? — PÎnă atunci, am fost foarte apropiat de ei, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de la Santa Monica Civic Auditorium și zăriră trei case mobile imense, două de aproape nouă metri și una de aproape unsprezece metri, sclipind În noapte, noi-nouțe. La vederea lor, Desert Rose explodă veselă: — Trei rulote! E minunat! Ne extindem! Ura! Felicitări, Charlie! Apoi Îi explică lui Kitty: la ultimul târg de artă, cel din Miami, avusese o singură rulotă. — Charlie se extinde! zise ea, suficient de tare Încât acesta să o audă. Continuă să Îi gâdile orgoliul, strigând ca o majoretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spre orizont, Întrebându-se o secundă dacă ar trebui să-i spună lui Sam că se Îndrăgostise de un alt bărbat la fel cum se Îndrăgostise el de ea - fără ca sentimentul să fie reciproc. M-am Îndrăgostit. El tăcu șocat. — Felicitări! Mă bucur pentru tine! zise În cele din urmă, mai degrabă În agonie decât În extaz. Tăcu iarăși. Imediat deveni bănuitor. — Și unde este el acum... astăzi? — La Paris. Cu altcineva. Și sunt cam tristă. Dar m-a inspirat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se calmeze. Nu avea constituția necesară ca să adăpostească atâta furie. Se simțea slabă, amețită, avea temperatură. Se uitase la ceasul de pe peretele mansardei, un Starbust 1946 de George Nelson, o piesă veche. Era 5:05 după-amiază și nu primise nici o felicitare, nici un e-mail de la Charlie. Și nici un telefon. Cu un an În urmă, Îi oferise un trandafir roșu la o petrecere, iar a doua zi Îi trimisese prin poștă un DVD cu Ultimul tangou la Paris. Crezuse că era o aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă marfă, va examina păpușile cu lupa și le va respinge cu duzinile, iar cel mai tânăr răspunse că e probabil, dar nu sigur, șeful de departament se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi-a venit o idee pe care vreau s-o punem repede în practică, Vă referiți la păpușile mele, Exact, vă amintiți că am vorbit de un sondaj, Îmi amintesc, desigur, domnule, privind situația anterioară achiziției și cea posterioară uzului, Felicitări, aveți o memorie bună, Pentru vârsta mea nu e rău, Ei, această idee, de altfel aplicată și în alte cazuri cu rezultate apreciabile, constă în distribuirea păpușilor unui număr de cumpărători potențiali, în funcție de universul social și cultural ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va comunica, zilele următoare, nici ginerelui nici fiicei lui, nimic despre neliniștitoarea conversație avută cu subșeful departamentului de achiziții. Va vorbi despre subiect, da, dar mai târziu, când totul se va fi pierdut. Acum nu-i spune ginerelui său decât, Felicitări, bănuiesc că ești mulțumit, cuvinte banale și aproape indiferente, care n-aveau nevoie de atâta timp pentru a se manifesta, iar Marçal nu-i va mulțumi, nici nu-i va confirma că se simte satisfăcut după cum și-a imaginat socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Într-alta, și că este deschis la cei doi poli pe o Întindere de douăsprezece sau șaisprezece grade. (J. Cleves Symmes, căpitan de infanterie, 10 aprilie 1818; cit. În Sprague de Camp și Ley, Lands Beyond, New York, Rinehart, 1952, X) „Felicitări, Casaubon, În nevinovăția dumitale ai avut o intuiție exactă. Adevărata, unica obsesie a lui Hitler erau curenții subterani. Hitler adera la teoria pământului gol pe dinăuntru, așa-numita Hohlweltlehre.“ „Băieți, eu plec, am gastrită“, zicea Diotallevi. „Așteaptă, că acum vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de familie, Phyllis chiar fusese tânără și drăguță cândva, având prospețimea unei fete de la țară. Dulce ca smântâna în comparație cu iaurtul înăcrit cu care aducea acum. — Curse la televizor și trei cepe murate în loc de una, cât îmi dă voie Comandantul. Apropo, felicitări. Minunat articolul despre nemernicii de la compania de autobuze. Zâmbetul pe care-l schimbară era confirmarea a tot ceea ce-i datora. O pregătise cum se cuvine. De fiecare dată când lucra la un articol dificil și o persoană care deținea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
titlu era Woodbury Express. — OK, la treabă. Am nevoie de câteva știri pe scurt de calitate... cea despre bărbatul care și-a pierdut cheia și a intrat prin efracție în propriul apartament, sfârșind prin a fi arestat, a fost excelentă. Felicitări, Mike. Stevie intră după ea în birou. — Cum m-am descurcat? o întrebă Fran pe femeia mai în vârstă. — Grozav. Deși cred că ai fost cam aspră cu Jack Allen. Și Express face campanii sociale, să știi. — Tu cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rostea de parcă ar fi vorbit cu un străin. Se așteptase la o reacție puternică. Încântare, poate, și o urmă de îngrijorare din cauză că nu apucase să-l cunoască mai bine pe Laurence înainte să i se dea această veste neașteptată. Dar felicitările acelea mai curând distante! Era aproape ca și cum ar fi stat de vorbă cu un angajat, nu cu propria fiică. Laurence, însă, nu părea să fi observat nimic ieșit din comun. Phyllis îi oferi o ceașcă de ceai și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și trecută îi străbătu întreg trupul ca un fier înroșit, torturându-l cu amintirile plăcute și cu gândul că din nou, nu acționase suficient de rapid. Avea s-o piardă iarăși pe femeia pe care o iubea. A doua oară. — Felicitări, Franny, dragă! Era ora de baie de sâmbătă, dar vestea asta era atât de bună, încât Henrietta se duse să pescuiască o sticlă de vin din frigiderul ei încăpător. Nu că ar fi avut nevoie de cine știe ce scuză, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îmblânzi pentru o clipă. — Am auzit de la Ben că nu e în apele lui. Au devenit buni prieteni în parc. Fran zâmbi la gândul apropierii dintre tatăl ei și fiul lui Jack, dar expresia lui Jack rămase împietrită. — Transmite-i felicitările mele viitorului tău soț. Cred că-și va aminti de mine. Se întoarse brusc și își croi drum prin mulțime, fără a sta să audă anunțul măcar. — Ei bine ... Fran încercă să se calmeze după violența întâlnirii și fu bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
despre când va avea loc următorul târg de vechituri. Toți vor dori Fair Exchange și, dacă nu îl aveți în magazinul dumneavoastră, veți rata o ocazie minunată să atrageți oamenii să cumpere alte produse. Ca prin minune din spatele standului de felicitări apăru un tânăr cu coadă de cal și curelușe de bicicletă care se asortau cu cercelul din ureche. — Mă scuzați. Puteți să-mi spuneți când va apărea ziarul acela nou la care fac reclamă? Acela în care se oferă lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acela nou la care fac reclamă? Acela în care se oferă lucruri la schimb? Domnul Morton privi fără a-i veni să creadă cum Sean cumpără apoi patruzeci de țigări Silk Cut, o revistă scumpă despre calculatoare și una din felicitările alea uriașe și de prost-gust căptușite cu mătase pentru ziua mamei. Toate produsele făcură cam la douăzeci de lire. Domnul Morton îl privi dus pe gânduri cum își aduna cumpărăturile. Uitați, dădu Fran lovitura decisivă. Acceptați să expuneți ziarul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de normal, încât era aproape straniu, exact așa cum fusese la întâlnirea trustului. — Cum merge? — Minunat. Exemplarele se vând ca pâinea caldă. Să nu vorbesc într-un ceas rău, dar cred că s-ar putea să se dovedească un adevărat succes. — Felicitări. O meriți. Îi făcu ștrengărește cu ochiul. — Maică-ta o să fie foarte dezamăgită. — Mulțumesc, tată. Își aminti de ceva care avea să-i evoce propriile lui zile de glorie. — Mâine e Gala Premiilor Regionale. Să-mi ții pumnii. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dăduse dovadă Jack. Nu se gândise cum ar putea reacționa superiorii lui de la Trustul Express la acest omagiu spontan adresat principalului lor rival. Dar Murray Nelson zâmbea, amintindu-i lui Stevie de un pitic otrăvit care încerca să pară jovial. — Felicitări pentru toate bălăriile alea, Jack. Ascultându-te mi-am dat seama de un lucru. Epoca acelui gen de jurnalism s-a încheiat. Fiica lui Ralph Tyler e cea care s-a prins cum stă treaba, nu bătrânul. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe linia de plutire: două treimi haos combinate cu o treime panică, asezonate din belșug cu agitație intensă, amestecată cu adrenalină și cu miros de satisfacție. Ridică trofeul deasupra capului la intrarea prin peretele de zgomot al redacției de știri. — Felicitări tuturor. Am câștigat! Încă prinși într-o serie de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii din celălalt capăt. Jack râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând cu ochii de Miriam în pragul ușii de la biroul lui. — A sunat fiul tău, foarte agitat. Te roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învățat. — Fiica mea, Francesca, anunță Ralph cu neașteptată solemnitate când conversația începu să lâncezească, o să se căsătorească în curând și m-a rugat s-o conduc la altar. — Felicitări. Tonul lui Carrie sugera că nebunia era de bună seamă ereditară. Cine e norocosul? — Se numește ă Cu un aer derutat, de panică subită, Ralph îi ceru din priviri ajutorul lui Fran. — Franny dragă, îmi pare foarte rău. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o duce la furat... atâtea detalii sunt suspecte. Remușcările contrastează cu emfaza cu care-și povestește ticăloșiile anterioare. Bănuiesc că fizic e o stârpitură și de aici îi vin complexele. / Mai rar așa pușcăriași ce nu fac greșeli de exprimare! Felicitări regiei! Nu știu, dar am impresia că înregistrările - toate! - de la Rahova au fost făcute ca să fie ascultate, cândva, în fața sobei, și nicidecum ca să fie transcrise. Sunt fraze întregi din care nu se înțeleg decât 2-3 cuvinte. Gavrilă merită premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
norma de discuții cu cineva care iese afară zilnic. Merg în bisericuță, la spovedanie cu popa. Merg la doctor. Ajung la vorbitor, unde vin sectele, mai rar rudele. Stau atârnați pe geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă. Chiar își schimbă pușcăria, dacă li se aprobă. Chiar se uită la televizor și ne văd pe noi. Ni se pare că putem scrie și citi despre ei cum ne vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aduc aminte, dar dintr-o zonă cu mintal redus, ei trăiesc numai pentru ei, numai pentru bani. Îl urăsc în sufletul meu, dar pe ea o iubesc, asta e. Îi scriu ei două scrisori, una la Paște, una la Crăciun, felicitări. Înainte scriam mai mult, dar am avut probleme, acum doi ani. Am sunat-o și, fiindcă nu a vrut să vorbească cu mine, el a început să mă jignească și după aceea am replicat și eu. Concluzia a fost că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a început să mă jignească și după aceea am replicat și eu. Concluzia a fost că el s-a dus la poliție, iar poliția, la părinții mei. De atunci nu mai dau telefoane, nu mai trimit scrisori să semnez. Numai felicitări, dacă le primește, bine, dacă le aruncă, iar bine. Bine că a știut că le trimit. Dacă le păstrează, și mai bine. Contează că are o casă, că are un copil, îl cheamă Marc, de la deutsch marc, că soțul numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]