2,846 matches
-
mâna dreaptă la buze și acum la frunte, calculă Brâncoveanu timpii, fără să schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar părea un fleac. Doar el îmi dă putete, și astfel întărit pot să-l ucid pe unchiul ce tatăl mi-a ucis (ÎI străpunge cu spada.) REGINA: Iubite fiu! Ia seama! PRINȚUL: Doamnă, gura! Îmi aleargă prin vine elixirul fermecat al dragostei. Acum, o alta-mi stă în inimă și te alungă, mamă! Acum văd cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul tată. REGINA: Dar fie-ți milă, a fost la mijloc doar dragostea! PRINȚUL: De-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vocile" lor sînt grotești.) REGINA-PĂPUȘĂ: Am leacul care-mi trebuie! Sînt vindecată / Căci dragostea ta astăzi mă-mbată / Amor e un spițer vrednic, de treabă / Doar eu știu cît de rău am fost bolnavă. Și-un strop gustînd din leacu-i fermecat / într-o femeie nouă m-am schimbat. REGELE-PĂPUȘĂ: Te cred și eu și poți s-o spui oricui / a mai sorbit cîndva licoarea lui! (O sărută.) PRINȚUL-PĂPUȘĂ (Intră cu un ciomag viu colorat în mînă.): Luați seama că flaconul pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în vârful picioarelor spre closet, mă uit lung la el: „Ehei, băiete, iată o budă cu adevărat goișe. Marfă autentică. În care tatăl prietenei mele își sloboade rahatul lui neevreiesc. Ce zici, ai? De-a dreptul impresionant“. Ești obsedat? Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac. Nu e o chestiune de igienă, sunt convins că locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta. S-a născut dimineața - început de zi. ”Bună dimineața, Marina mea scumpă!”, spuse și bunica
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
aceasta un program special de muzică. Pentru început vă invităm să rememorăm acordurile tangoului Silencio prin vocea nemuritorului Carlos Gardel." Ritmurile melodiei se aud încet în cameră și Amalia răsucește butonul volumului mai tare. Cei doi continuă să tacă, ascultând fermecați. Brusc, melodia se întrerupe. Prezentatorul anunță emoționat: "Întrerupem programul pentru a transmite că starea de sănătate a Primei Doamne este în continuare gravă, dar stabilă. Biserica cheamă poporul argentinian la rugăciune pentru însănătoșirea doamnei Eva Peron... " Dumnezeu să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca focul. Cu vocea ușor răgușită și ochii pierduți în zări numai de ea știute, oferă mulțimii ghiftuite și asudate, povestea tristă a unei iubiri neîmplinite. Cuvintele intră în inimile tuturor, chelneri și clienți deopotrivă încremenesc sub vraja lor, ca fermecați: "Dar eu nu te-am uitat, Și în inima mea te-am păstrat, Ca un vis minunat..." Cu fiecare notă depășită pe portativ glasul insinuant al cântăreței săvârșește un balet intim al sentimentelor în sufletele ascultătorilor ce vibrează la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zeii vedeau totul, dar nu le păsa, își vedeau de treaba lor, nu se complicau cu îndreptarea lucrurilor de pe Pământ. De fapt, ce interes aveau? Se spune că Pandora ar fi făcut starea de fapt de pe Pământ, deschizând cutia aceea fermecată. Și atunci un semizeu, pe nume Prometeu, s-a uitat spre Pământ și i s-a făcut așa o milă de oameni, încât s-a gândit să fure focul zeilor și să-l dea oamenilor, doar doar le-o ameliora
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unui pictor i-ar fi trebuit niște culori de o calitate rară, negăsibile nici măcar în concediu, când omul are timp că cutreiere toate drogheriile din țară. I-ar trebui o mână și un ochi de artist aparte, și niște penele fermecate, și un amestec de culori cum poate numai marii artiști plastici o pot face, pentru a o prinde pe o pânză bine grunduită, cu zelul închinării spre o nouă renaștere. I-ar fi trebuit mai mult de un an pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dirijează, de parcă ar înghiți începuturi de cuvinte. Ar striga, de-ar putea. Întregul trup se zbate, ca un fluture captiv într-o colivie invizibilă. Zbaterea este însă eliberare; Ziva îl naște pe Ceaikovski, iar spectatorii asistă uluiți la momentul creației. Fermecat de Sibiu Aflat pentru prima oară în România, pianistul și compozitorul Mikhail Petukhov s-a declarat impresionat de Capitala Culturală Europeană, deși concertează pe toate continentele. „Sunt impresionat, e foarte neobișnuit. Mă așteptam, dar tot sunt fermecat de atmosferă. Această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și degetul mijlociu, închipuindu-mi că port inel cu rubin... ... ca niciodată Altădată stingeam lumina și mă uitam pe pereți la diafilme (pe care le mai am și acum, pe toate, într-o cutie de pantofi). Albă ca Zăpada, Turtița fermecată, Ridichea cea uriașă... Cărțile stăteau în dulăpiorul de la toaleta cu oglindă mare și sticluțe „aurite“ de parfum a bunicii. Câteva volume de Povești nemuritoare. Restul erau acasă. Printre preferate, Aventurile lui Habarnam, Dodoacă și Biciușcă, Domnița Azaleea, Basmele lui Hauff
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o fată de douăzeci și cinci de ani, plictisită, cu un corp În formă de pară, lua tot felul de poziții pe pernele cu ciucuri ale unui serai improvizat. O căuta În compartimentul cu produse de toaletă de parcă ar fi frecat lampa fermecată. O vedea dintr-o dată Înălțându-se Într-un vârtej de sclipici: cu nimic altceva decât o pereche de papuci din O mie și una de nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima, Încrederea și protecția...“ Auziți aici? „Protecția...“ De cealaltă parte a străzii, doamna Bidzikian cântă cele trei note culminante ale ariei „Regina nopții“ din Flautul fermecat. Muzica sună atât de ciudat printre celelalte zgomote - de uși sparte, oameni urlând, țipete de fete -, Încât Își ridică toți privirea. Doamna Bidzikian repetă si bemolul, re-ul și fa-ul Încă de două ori, de parcă ar fi exersat aria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să devină ceea ce părea să fie acum -cu alte cuvinte, deja american -, o aștepta pe Desdemona să apară pe punte. Când apărea, Își potrivea pătura, Își saluta din cap partenerii de călătorie și traversa puntea ca să-și prezinte omagiile. ― E fermecat! ― Nu prea cred. E genul care vrea doar să se distreze puțin. Fata aia ar face bine să se păzească. Dacă nu, o să aibă ceva mai mult de cărat după ea pe lângă cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când am atins viteza necesară, Milton a spus: ― Bun. Stați să vedeți asta. Și a comutat un buton de sub bord. S-a auzit un sâsâit, ca de balon care se umflă. Încet, ca și cum am fi fost ridicați de un covor fermecat, ne-am Înălțat toți patru până În partea de sus a interiorului mașinii. ― Asta-i ceea ce se cheamă „Air-Ride“. E o invenție nou-nouță. Ce lin e, nu-i așa? ― E un fel de sistem de suspensii hidraulice? se interesă Capitolul Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu el, să fie cu el, nu avea nici cea mai vagă idee dacă avea să-l mai Întâlnească vreodată după această petrecere. Era cu totul și cu totul În prezent, fericită de ceea ce se Întâmpla acum. Nu era singura fermecată de el. Stella Harris, o brunetă frumoasă, de treizeci și ceva de ani, până În patruzeci, care avea o galerie În centrul L.A.-ului, Îi mulțumea lui Matthew pentru petrecerea de Sf. Valentin pe care o dăduse cu un an În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă perfectă: Rotește-te! (Rotund) Pentru cine vânează imagini, pentru cine își construiește viața în relație cu acestea, geometria nu poate fi o știință indiferentă. Ea este mereu căutată, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu instinctul de conservare. Gesturile se amplifică între "pereți de oglinzi" și nu rareori poetul acordă o mai mare importanță imaginii (studiate și ajustate) din oglindă decât trăirilor interioare: Am o casă Numai oglinzi. În ea mă închid Ca un fermecat Și mor mereu, repetat În glaciale oglinzi Reflectat. (Oglinzile) Poetul nu își ajustează numai gesturile, imaginea artistică, ceea ce ar putea părea o frivolitate, dar și destinul, ceea ce e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o evoluție lentă, insidioasă. Mai întâi, linia dreaptă se transformă în cerc: Parcă era un făcut, o dreaptă linie care mă orienta, care arăta direcția spre locul tragediei. (Cel vis frumos) Și apoi: Zadarnic, zadarnic încerc, Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Parafrazând, putem spune că cercul este mai dezesperant decât linia dreaptă, pentru că nu oferă nici o ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Încât nu vorbeau limba lor, În timp ce patronii aveau obligația să angajeze lucrători germani: țara lor se confrunta cu o sensibilă criză economică...! Și la drept vorbind, toți evadații politici ori economici, nu se mulțumeau cu puținul ce li se oferea...! Fermecați fiind de belșugul Capitalist fiecare emigrant dorea să intre În posesia unui obiect pentru uz personal ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la sutele de mii de refugiați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
opționalului “Lumea poveștilor”. În acest sens am desfășurat cu copiii o serie de povești cu conținut etic ca de exemplu: ,, Ce a uitat Fănucă să spună”, cu referire la regulile elementare de politețe, salut, forme de adresare, de rugăminte ,,,Cuvântul fermecat” și ,,Ionică mincinosul”, prin care am încercat să combat obiceiul de a minți, o trăsătură negativă de caracter. Pentru a forma obiceiul de a spune întotdeauna adevărul, chiar dacă au săvârșit o greșeală, am studiat povestea “ Puf Alb și Puf Gri
Coronița prieteniei by Inst. Marcu Daniela - Grădiniţa cu program prelungit nr.2 Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93011]
-
de Schumann. Afișele păstrate în arhiva Conservatorului îl arată din nou ca dirijor la 20 ianuarie 1943, într-o seară de operă, conducând Bețivanul pedepsit de Gluck, iar în același an la 16 martie, Quintetul din primul act al Flautului fermecat. Câteva zile mai devreme, la 13 martie, împărțise cu alți elevi dirijatul oratoriului Anotimpurile de Haydn, lui Celibidache revenindu-i Toamna. Celibidache mai apare la pupitrul orchestrei Conservatorului într-un concert coral, la 13 iulie 1943, dirijând piese de Bach
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe cum ajunsă aici, dovadă că singurătatea mă urmărea mai departe. Poate că noaptea trecută căsoiul roz, simetric și 31 împopoțonat cu statui și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prindă viață (deh!, în lipsa unei zâne ursitoare, s-ar putea să nu fie la fel de simpluă. Și-o singură privire a doamnei Galbenilor Sunători - ca bărbatul de zahăr să fie râvnit în cea mai neobișnuită colecție, ce aduna dimpreună: „o băutură fermecată care schimba necazul în bucurie, o săgeată a lui Amor, umbra lui Scipio, inima unei cochete, credința unui doctor, o sirenă împăiată, trei coarne de licorn, conștiința unui curtean, politețea unui îmbogățit, hipogriful lui Orlando, tot lucruri care nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut foarte mult. Pentru asta îi suportam pe mucoșii în scutece croite din imprimeuri, cu botoșei mânjiți, care țineau sa mă tragă de codițe și să mă necăjească în toate felurile. Cel mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]