4,586 matches
-
1>, definită de contactul (deixis primar) cu situația de enunțare [PR enunțării + eu-tu/voi + aici + acum]. Pentru a relata faptele ca trecute în raport cu actualitatea sa, enunțătorul dispune de un larg evantai de forme: Sub-sistemul <2>: LUMI TRECUTE (reale sau fictive) DIEGETIZARE LEGATĂ MOD ENUNȚIATIV ACTUALIZAT Reancorare temporală în raport cu un DEIXIS PRIMAR IERI ANUL TRECUT Privire retrospectivă (MmcP1), PS Privire prospectivă t-x t-1 IMP și PC2 t + 1 t + x (MmcP2) "trecut recent" PR narativ Prospectiv (COND opt.P
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
r) Se sărbătorește în fiecare an în Statele Unite în a treia duminică din iunie. (n.t.r.) Cel mai popular canal american de sport (n. red.) bounty = (engl.) cadou, bonificație (n. tr.) bold = (engl.) curajos, îndrăzneț (n. tr.) Un cotidian fictiv, la care lucra Spider-Man ca fotograf. Sursa de inspirație din lumea reală pare a fi Daily Planet (n.red.) Situată între generația Baby Burter-ilor și generația MTV, având drept interval temporal aproximativ perioada cuprinsă între 1961 și 1981 (n. red
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
culegerii de ma-nuscrise, scris de mîna doamnei Alexandre. O mie de variante pentru un singur manuscris? Între textul tipărit din 1947 pînă astăzi și hîrtiile lui Halbwachs care constituie ansamblul manuscrisului, există aproximativ o mie de variante: toate subtitlurile sînt fictive, primul titlu este inversat; celelalte titluri nu par să fi fost scrise de Halbwachs. Foarte numeroase sînt erorile de lectură, adăugirile, variantele nesemnalate, textele omise, textele construite plecînd de la va-riante, suprimările, corecturile: numim așadar ansamblul ma-nuscris original "ansamblul cu o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
posibil ca aceste imagini să reproducă ine-xact13 trecutul, iar elementul sau partea de amintire pe care le aveam pînă atunci în minte să fie o expresie mai exactă: cîtorva amintiri reale li se adaugă astfel o masă compactă de amintiri fictive. Invers, e posibil ca tocmai mărturiile altora să fie cele exacte și să corecteze și reformuleze amintirea noastră, devenind totodată parte a ei. În ambele cazuri, dacă imaginile se îmbină atît de strîns cu amintirile, încît par a le împrumuta
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să spun că îmi amintesc această primă zi, dar nici că nu mi-o amintesc. Pe de altă parte, noțiunea istorică a intrării mele la liceu nu este abstractă. Am citit, de atunci, un anumit număr de relatări, reale sau fictive, în care erau descrise impresiile unui copil care intră pentru prima dată în clasă. Se prea poate ca, atunci cînd le-am citit, amintirea personală pe care o păstram despre impresii asemănătoare să se fi amestecat cu descrierea din carte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
soluții de compromis. A. Culioli 114 a sugerat că punctul de reper al prezentului nu este legat de situația de enunțare (ca în cazul prezentului deictic), nici rupt de aceasta (ca în cazul perfectului simplu), ci situat față de un reper "fictiv", construit pe baza momentului enunțării: un reper care ar fi situat atât în afara acestui moment al enunțării, cât și identificat cu el. Acest lucru ar explica nehotărîrea cititorilor în fata acestui tip de forme: ei le interpretează atât ca pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atât de turtit, încât îți este aproape imposibil să-i compătimești [...]160. În scrisorile de la 4 la 10 din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
continua, însă publicul este luat martor la caracterul scandalos al opiniilor susținute. Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l contrazică violent pe interlocutor, punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea iezuitului (prea naiv și / sau prea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
amantul Mathildei" ar fi putut foarte bine să fie altul decât Julien Sorel. După cum se observă, analizăm numele personajelor de ficțiune ca și cum ar fi nume de ființe reale. Ar putea părea ciudat, de vreme ce actele pe care le fac aceste ființe fictive, proprietățile care le sunt atribuite se delimitează total de textul în care figurează: Julien Sorel nu mai apare în alte enunțuri în afara cărții Roșu și Negru. Cu toate acestea, când ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat cu Julien dacă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a face acest lucru. O asemenea folosire a demonstrativului conduce la crearea unei empatii a cititorului față de centrul deictic, empatie mult mai puternică decât cea cu un simplu articol hotărât, încetinind accesul cititorului la referent, și, mai mult, organizarea universului fictiv 278. Narațiunea clasică nu agreează asemenea folosiri transgresive prin care se consideră că cititorul cunoaște atât centrul deictic, cât și referentul vizat. O modalitate de a păstra efectul de empatie asociat demonstrativului atunci când cititorului i se pun la dispoziție mijloace
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
altă parte, folosirea determinanților demonstrativi, pentru care cititorul nu are acces nici la centrul deictic, nici la referent, este caracteristică unei anumite literaturi narative moderne, care tinde să fie foarte exigentă cu cititorul și să îngreuneze accesul către un univers fictiv pe care-l construiește. Nu se presupune că acest univers ar avea consistența și plenitudinea unui univers real comun, ci că ar fi, în mod radical, lacunar sau vag. Mai mult de-atât, reluările anaforice nu ar putea fi separate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un istoric care relatează pur și simplu faptele"20, el refuzând postura de simplu "istoric", refuzând să renunțe la amprenta subiectivă, ba mai mult decât atât, câteva rânduri mai încolo, el mărturisește că "Unde era absolut necesar, am întrebuințat nume fictive"21. Primul impuls ar fi acela de a crede că întrebuințarea unor nume fictive e exclusiv o consecință a dorinței autorului de a nu provoca neplăceri celor rămași în țară (el se afla deja în Occident) în urma publicării numelor lor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
istoric", refuzând să renunțe la amprenta subiectivă, ba mai mult decât atât, câteva rânduri mai încolo, el mărturisește că "Unde era absolut necesar, am întrebuințat nume fictive"21. Primul impuls ar fi acela de a crede că întrebuințarea unor nume fictive e exclusiv o consecință a dorinței autorului de a nu provoca neplăceri celor rămași în țară (el se afla deja în Occident) în urma publicării numelor lor în cartea sa. Ei bine, pentru cel ce a urmărit cu atenție structura cărții
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu provoca neplăceri celor rămași în țară (el se afla deja în Occident) în urma publicării numelor lor în cartea sa. Ei bine, pentru cel ce a urmărit cu atenție structura cărții, nu acesta e motivul exclusiv pentru întrebuințarea unor "nume fictive". Se cuvine a recurge și de această dată la nuanțări. Felul în care Wurmbrand își structurează cartea, împărțind-o în nouă părți, care la rândul lor se împart în mici capitole numerotate, dă narațiunii un echilibru ce nu este cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sub acoperirea unei pseudo-naționalități, și în felul acesta a contribuit în mod decisiv la criza care n-a încetat să lovească Europa după 1918. Este de temut ca Serbia, Croația sau România să nu împrumute același drum al pactului civic fictiv într-un viitor apropiat. La o situație asemănătoare se referea Alain Finkielkraut cînd amenda ușurința cu care Jacques Pons, "mi-nistrul liliputanei națiuni luxemburgheze" "cerea micilor sloveni, în numele Europei celor Doisprezece, să renunțe la aspirațiile lor naținale.433 Slovenii nu contează
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Eugen Barbu Eugen Barbu, un pătimaș mai puțin extrovertit decât Eugen Jebeleanu, nu putea trece cu vederea aversiunea colegilor săi de breaslă, astfel că, recurgând la un procedeu ingenios și amuzant, al scrierii unui roman cu cheie în care personajele fictive să aibă un corespondent în lumea reală, a plăsmuit Principele, o necruțătoare parabolă a regimului comunist. În roman apar, deghizați sub diverse nume fictive, toți șefii insurecției antibarbiste: Geo Bogza este Macarie Cuful, îndărătul personajului Neftiotache Buhuș se ascunde Fănuș
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
recurgând la un procedeu ingenios și amuzant, al scrierii unui roman cu cheie în care personajele fictive să aibă un corespondent în lumea reală, a plăsmuit Principele, o necruțătoare parabolă a regimului comunist. În roman apar, deghizați sub diverse nume fictive, toți șefii insurecției antibarbiste: Geo Bogza este Macarie Cuful, îndărătul personajului Neftiotache Buhuș se ascunde Fănuș Neagu, pătimașul Eugen Jebeleanu este vârât în pielea lui Antonie Spadone, bardul pro-sovietic Dan Deșliu este Lazăr Scriba de Trapezunda, Iacub Giacomi seamănă izbitor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scandalului Incognito și a trecut, cu tot talentul său scriitoricesc și cu toată impulsivitatea care-l caracteriza, de partea autorului Principelui. Ca și Mihai Ungheanu, Fănuș Neagu a demonstrat că taberele rivale din lumea literară a acelor ani - reale, nu fictive - au suferit transformări permanente, fiecare grup încercând să atragă de partea sa cele mai talentate condeie, cei mai importanți exponenți ai tinerelor generații de scriitori. În privința scandalului declanșat de Fănuș Neagu în 1970, Eugen Barbu lăsa să se înțeleagă, în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de inamicul său, Hitler - a fost, în cele din urmă, definitiv eliminat de cenzură. Acest capitol a putut fi publicat numai în cea de-a treia ediție a cărții, în 199153. Scena-cheie a romanului e reprezentată de un lung dialog fictiv între mareșal și mama lui54. Din acest fragment de roman, cititorul român putea afla mai multe detalii despre biografia reală a lui Ion Antonescu - prezentat ca un militar competent și patriot -, dar și despre istoria politică a României anilor '30
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nume, există o casă în Constanța, proprietatea unui Take Manicatide, pe vremea când în oraș negustorimea elenă era mai bine reprezentată. Nu stă în intenția lui Eugen Barbu să invoce virtuți cu acest nume. Dimpotrivă, Manicatide își compune o genealogie fictivă care conduce la o serie de familii domnitoare și la ascendențe bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
A se vedea și art. 1283 din noul Cod civil. 293 Ghe. Beleiu, op. cit., p. 179; L. Pop, I. F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., 2012, p. 202 și urm. 294 Simulația implică acordul părților pentru realizarea unui act aparent, fictiv și în mod distinct a unui alt act secret (numit contraînscris), cel dintâi având rolul de a-l disimula pe cel de-al doilea, care, singur, reprezintă voința reală a părților cu privire la raportul juridic încheiat. A se vedea și dec
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
un dar al zeilor. "Mie, Regelui, zeul furtunii și zeul-Soare mi-au încredințat țara și casa. Zeii mi-au dat mie, Regelui, ani mulți. Acești ani nu au limită"3. Regele este "iubit" de un mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crispat, amar. Întoarcerea către sine, chiar raportarea la realitate, se face, în volumul Plantații, prin distanțare și proiectare în trecutul nedefinit al imperfectului. E, în cazul lui Constant Tonegaru, o modalitate de îndepărtare de realitate, de trecere într-un univers fictiv, imaterial. Călătoria imaginară rămâne una dintre marile obsesii ale acestui volum. "Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați" (Grădina enigmă). Călătoria în spații îndepărtate sau în timp amintește permanent o dorință de înlocuire a realului cu lumea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trecut este și aici accentuată de contrucția textului prin secvențe enumerative sau repetitive ("lămpile ardeau în gol", "ardeau luminile în gol", "dar nimeni nu intra"). Alternanța ipostazei observatorului neutru cu cea a actantului pune în lumină absorbirea eului în universul fictiv. Poemele declamatorii accentuează artificialitatea lumii descrise, cititorul e ca în fața unui panoptic și se identifică aproape cu eul liric care-l conduce în explorarea sa, accentuând elementele asupra cărora privirea întârzie, cele care pot uimi, nedumeri, pentru ca la finalul textului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la începutul anilor '90 în secolul trecut. Pe lângă subdiviziunile pe care le identifica John Hollander, care vorbea despre un poem ekphrastic propriu-zis și despre unul imaginar, Peter Barry distinge în cadrul lor altele, tipurile deschis, respectiv, închis pentru ekphrasisul propriu-zis și fictiv, respectiv, conceptual pentru ekphrasisul imaginar. Ekphrasisul închis este reprezentat de poemele în care trimiterea la o operă de artă se face explicit. În acest caz, poetul afirmă deslușit că ceea ce descrie nu este un obiect real, ci reflectarea acestuia într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]