8,147 matches
-
întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici cel mai uscat dintre arbuști, și pe care îl ocoleau până și păsările migratoare în zborul lor la sute de metri înălțime. Gacel străbătuse de două ori în viața lui una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci un serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că se asfixiază și că aerul nu-i ajungea la plămâni. Un negru scheletic, care nu putea dormi în colțul său, îl privi fix până se liniști din nou și închise și el ochii, dar rămase treaz, căci mintea îi fierbea agitată din momentul când sergentul major îi mărturisise în secret că peste patru zile aveau să pornească în nebuneasca aventură de a pătrunde în cea mai neospitalieră regiune, în căutarea unei caravane pierdute. Probabil că nu aveau să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai grele ceasuri ale zilei... N-a dormit, privind fix spre locul unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum, de la un minut la altul, pâcla se făcea tot mai groasă, iar căldura creștea, amenințând să facă sângele să fiarbă în vine; o căldură atât de densă, de copleșitoare și de apăsătoare, că se răzvrăti până și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult sau mai puțin, te răcorește și te ajută să respiri. Râurile de nisip se formează în drumurile vântului. Dar „pământurile pustii“ sunt ca niște gropi moarte, unde totul e liniștit și unde aerul, din cauza căldurii, devine dens. Sângele îți fierbe în plămânii și capul îți explodează. De asta nici un animal și nici o plantă nu trăiesc acolo. Și pustiul acesta - sublinie arătând cu degetul în față - nimeni n-a reușit să-l străbată niciodată. Abdul-el-Kebir nu răspunse, impresionat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Civic. Cei mai buni ani, deh, se descurca, avea banu’ ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vremurile copilăriei și ale tinereții, când fiecare zi dura cât o viață, și uite acum, da, tot felul de nerozii îți trec prin cap, cică somnul de veci, rahat, nimeni nu vrea să moară, nimeni nu moare, atâta că-i fierb creierii-n cap tot gândindu-se și răzgândindu-se să vândă și să plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să vândă și să plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și să plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Unde draci să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Oriunde, cât mai departe, poate că nici propria-i moarte nu l-ar mai ține-n loc, și nu doar creierii-i fierb. Îi fierb și mațele, și-i fierbe tot trupul în urdori usturate. Cât de aprigă o fi zăpușeala, peste noapte trebuie să te baricadezi cu ferestrele închise, că te căsăpesc țânțarii. Pastila aia de țânțari nu mai are nici un efect de trei-patru zile, de când tot o freci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-o plimbare, spre secția de votare amenajată într-o școală generală, și ciopor de lume pe străzi, mai multă decât în alte duminici, o lume însuflețită de o zarvă păstoasă și de soarele iute al amiezii, care făcea să fiarbă sângele și să se zbată-n priviri, gata parcă să sară pe zidurile afumate ale blocurilor inscripționate cu lozinci suprapuse, șterse și modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-te, dom’le, de-aici. Dă-te la o parte din soare. Pe urmă înțelese, deh, ăsta venise să-i ia apărarea. Uite că reușiseră să-i strice cele câteva ceasuri de bună dispoziție de la începutul zilei. Deja simțea cum fierbe mizeria în el. Încerca să se adune, să se limpezească, străduiește-te, umilește-te, întărește-te. Cât de greu e să nu te îndoiești; toate se întâmplă spre binele tău. Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcuseră părinții lui într-o clipă de rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îi dicta mai degrabă să fugă de o situație de Îndată ce se isca vreun conflict. Dacă Linda ar fi Început un scandal, el și-ar fi luat pur și simplu lucrurile, ar fi părăsit sala și ar fi lăsat-o să fiarbă În suc propriu, așa cum procedase după ședința În care ea Îl prinsese În flagrant, cu mâna pe fundul lui Lesley. — Ne temem, continuă Rachel, că polițiștii se vor fi convins deja că Derek e ucigașul și nu vor mai ancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și Fliss Îl considera pe Derek nevinovat. Mă distra joaca de-a detectivul, dar era mai plăcut să simt că astfel Îndeplineam o datorie publică și nu prindeam din zbor orice ocazie de a-mi băga nasul unde nu-mi fierbea oala. Am intrat În piața acoperită ca să arunc o privire la tarabele cu haine second-hand, deși dacă ar fi fost weekend, ar fi fost mult mai multe. Aici, lumea Își atârna marfa pe barele lungi care Împânzeau spațiul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat. Cafeaua Începuse să fiarbă cu zgomot. M-am chiorât cu grijă prin capac și am dat-o deoparte. — Îmi Închipui că ești la curent cu pica pe care i-o poartă Naomi lui Derek, am subliniat eu. Eu n-aș lua mărturia ei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ridicol. Jeff arăta grozav de jignit. — E adevărat! Încerca să-l facă gelos pe Derek. Întreab-o pe Rachel, ea știe. — Nu vorbești serios. — Crede-mă! Rachel a fost de față odată, când Linda flirta cu Andy. Se pare că Fliss fierbea de furie. Am dat din cap, neștiind ce să cred. Ajunsesem deja la sală. — E adevărat, insistă Jeff. Întreab-o pe Rachel. — O să-mi fac un nod la batistă ca să nu uit. Pe când ușile se Închideau În urma noastră, am luat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a vrut să afle dacă, la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că ne cunoaștem, mi-au făcut loc și mie. Acum a început partea mai grea, căci după câteva minute ne spuseserăm tot ce ne puteam spune și am tăcut. Eu tăceam, el tăcea și mi s-a părut că amândoi fierbem pe dinăuntru. Dar cum naiba s-o aduc în discuție pe nevastă-sa, fără să bată la ochi? Și ce naiba să inventez pe urmă, ca să salvez situația? Mai aveam fix o oră până când trenul trăgea la peron și acolo îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid, Udi nu mai este și eu privesc de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe el, convertit de la iudaism, boala îi convertise caracterul, mă acuză cu fruntea sus și observ plină de furie cum fața lui se relaxează, și noua certitudine i se împământenește pe chip, o certitudine hâdă și distorsionată, făcând să îmi fiarbă sângele în vene, nu uita că tu ești acela care vrea să se culce cu mine tot timpul, un strigăt indignat pornește din gâtul meu, strigătul înspăimântat al unui animal vânat, cum îndrăznești să mă învinuiești pe mine? El mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic, nimic, doar să văd cum trece vara, să acumulez tot mai multe dezamăgiri, să îmi înfig unghiile gălbui în ochi, să stau la soare și să-mi înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă, vorbesc singură printre rafturi și fiecare femeie care trece prin fața ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se certaseră, tot timpul vorbeau încet și pe un ton politicos, iar totul părea minunat, până în clipa în care a devenit clar că asta nu îi era de ajuns, viața aceasta nu o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta uitat de lume, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ură împotriva lui, nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași pradă cruzimii hazardului, sperasem că nu se va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept, traversez din nou strada pustie, râul fierbe, pe malurile sale îngenunchează mașinile însetate, cum va proceda ea, nu are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la mine, ce se va întâmpla, Naama, ce vom face? Mă ridic greu și îi întind o mână, îl trag după mine ca pe un copil neascultător care nu vrea la grădiniță, resturile de omletă pe care le furasem îmi fierb în burtă, ca și când soarele ar continua să le prăjească în adâncurile trupului meu, iar greața îmi urcă deja în gât, de data aceasta este cu adevărat distrus, mâna lui moale atârnă în mâna mea, ce se va întâmpla cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]