6,379 matches
-
tîrzii Că am bătut prea des cărarea, Tot așteptîndu-te să vii! Iartă-mi gîndul călător Sub norii încărcați de ploi Cu pașii uzi de-atîta dor Că te aștept să fim iar doi! Iartă-mă și vino cînd te chem Cu fiorul toamnelor tîrzii, Dar să nu-mi vii ca un blestem Să-mi tulburi nopțile pustii! Referință Bibliografică: Iartă-mi vina / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta
IARTĂ-MI VINA de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353621_a_354950]
-
colegial, La nu știu care cină,-n taină (!?) De m-am crucit și m-am jurat, Să mor de moarte naturală! De când mă știu nu am luat Vreo contribuție, pe blat, Că am intrat, și mort, în boală, Simțind pe șiră reci fiori Tot învârtindu-mă-n mormânt ... Nu scapi de ei nici dacă mori, Ai dracu', de ... informatori! Precum în cer ... și pe Pământ. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: La judecata de apoi / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul
LA JUDECATA DE APOI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353635_a_354964]
-
-i adesea cu sfială: „Așteaptă-mă, căsuța mea!” Speră, neîndoielnic, ca „Visele de ieri”, răsfirate peste locurile care-i sunt „Izvorul...” de lacrimă de iubire și de pură poezie se vor împlini, chiar dacă va reveni „Mai rar în sat...” unde, „Fiorii revederii” o întâmpină „La poarta bunicilor”. Din casa bunicii Diana a plecat bogată de fiecare dată - „Mă simt atât de bogată,/ cum nu mă gândeam vreodată că se poate/ pornind acum, sfielnic, pe-un drum spre nemurire/ unde trăirile divine
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Pentru că „În colorit de vremuri” lucrurile se adâncesc puțin, iar „eroina”, „Sorbind cu toată fi'nța miresme-mbătătoare/ Sub soarele iubirii-ntr-o caldă sărutare” mai face un pas... Chiar dacă în acest grupaj de poezie avem de-a face cu fiorii iubirii incipiente, asemeni unei ramuri de salcie ai cărei mugurași sunt gata să plesnească a viață, poate ar trebui să vedem puțin în perspectivă; deci, tinere/tineri îndrăgostiți, atenție, e bine să citiți „Lada de zestre” și să luați aminte
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
trandafirii înfloresc/ Din taina lor vise-mi croiesc/ Cu-a ta iubire împletesc/ Din inimă să-ți dăruiesc/ În tandre șoapte „te iubesc.”// Azi mă răsfață trandafirii/ Primesc în dar floarea iubirii/ Țesută-n pânza nemuririi/ Din paradisul strălucirii/ Simțind fiorii fericirii...” Da, copilă, mai este puțin și vine ea, primăvara... Volumul se încheie cu un mănunchi de poeme dedicate sărbătorilor iernii, Crăciunului cu precădere, intitulându-se chiar „SUFLET DE COLINDĂTOR ”. Și cum pentru Paula Diana cele mai minunate sărbători au
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
și de exuberanța anturajelor tinerești. Uneori o cuprindea nostalgia și se plimba în grădină printre flori, alteori se oprea pe câte o băncuță purtată de reverie undeva între cer și pământ. Când reintra în cameră, o copleșea melancolia. „Să fie fiorii dragostei!? - se întreba. „Oare chiar am început să iubesc?” Anxietatea însă nu-i dădea pace. În cele din urmă, se hotărî să plece câteva zile la mare, la bunicii din partea mamei. Dorea să se plimbe pe faleză sau să-și
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
o capelă luminată în reflexe străvezii, iar în fața ei licărea un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinse dintre flăcări și-i întinse mâna. Narcisa i-o prinse și când vâlvătăi de foc, când fiori de gheață îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse din acel loc și plutind pe aleea luminată de acel foc miraculos ieși din cimitir. Încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuau să-l învăluie în mister. Fără să-și
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
a cerului. Se priviră cu admirație. Fata fu cuprinsă de o vrajă necunoscută. Voinicul avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în brațe. Cavalerul simți dorința fetei și o cuprinse de mijlocel. Un fior plăcut îi săgetă trupul. Un sentiment ciudat o învălui și se lipi de necunoscut. La rândul său, Prințișor se lăsă fermecat de feminitatea și frăgezimea fecioarei. Trupul ei mlădios se unduia lângă al lui. Îi simți respirația caldă și bătăile
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
de aici, mi-am lăsat pașii să se piardă de-alungul Dunării. Priveam pădurea din fața mea cu frunzele sugrumate de ceața plină de boabe de rouă. Voiam să se schimbe totul în câteva clipe, spre bucuria prietenilor mei, spre a prinde fiorul limpede al acestei ultime zile petrecute aici la Dunăre. Dar totul, mi-a năruit legea vrerii mele ! Pentru ei, totul a fost minunat. Însoțită de două dintre prietenele profesoare, călcam pe iarba plină de apă tremurând odată cu mine. Făceam câțiva
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
tandre-mbrățișări Și de senzații calde picurate Celest surâs de buze,delicat Îngână către Eros rugăciune În viață să îi fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de doruri renăscute Înalță ode către nemurire Comensurând retoric astre mute Două steluțe,brusc înduioșate Spontan,ochii iubitei luminează Privind spre ea,fără de glas-la rându-mi Albastre simfonii mă
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
același timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicatețe merișoarele coapte ale fetei. Melcișorii și-au ridicat imediat cornițele. Andrada gemea de plăcere și se lăsă furată de starea momentului în brațele tânărului. Savura jocul dragostei și abia acum îi simțea fiorii. Când deschise ochii și văzu pieptul puternic al pursângelui de pe perete, parcă se excita și mai tare. - Cris, te rog, vreau să fiu iubită cu adevărat, nu să fiu mințită sau doar amăgită, pentru că simt că te iubesc cum n-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
De ochii ce-ți lucesc adânc, himeric, De vocea-ți cu tonuri calde, line, De visele țesute pe-ntuneric. Și adorm în muzica stelară Ce îmi veghează somnul până în zori. Alături de raza selenară Și de iubirea ta ,ce îmi dă fiori. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NOAPTE SENINĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NOAPTE SENINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353749_a_355078]
-
1172 din 17 martie 2014 Toate Articolele Autorului UN VAPOR SE TOT SCUFUNDĂ Un vapor se tot scufundă, N-are cârmă, nici catarg, Nici colacii de salvare Nu se văd în larg. Când din nori se lasă noaptea Încărcată de fiori Plânge-n valuri disperarea De la proră la babord. Vin rechini în valuri seara Ca să-l sfâșie de tot, C-a uitat să-și țină cârma Și nu are matelot. Elena Trifan Referință Bibliografică: UN VAPOR SE TOT SCUFUNDA / Elena Trifan
UN VAPOR SE TOT SCUFUNDA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354134_a_355463]
-
totdeauna... și niciodată la fel! Acum când nu mai ești al meu ești singur... părăsit de Dumnezeu! SOLITUDINE E nei tuoi occhi c'era sole e tenebre per me, sulle tue labbra delizia e dissapore, nelle tue mani spine e fiori, nelle tue parole coltelli e amori. Eri fuoco e gelo, disinteresse e zelo. Eri eterno e fine, îl mio sempre e îl mio mai. Oră șei solo, solo molto di più SPECTRUL SINCER Jertfit cu blândețe între privirile distrate și
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
uman de plăcere față de melodicitatea și suavitatea glasului transpus în cântece romantice, vindecătoare de stresul nerupt nicio secundă de viața omului, odihnitor și mângâietor ca atingerea panei, ca trecerea prin vis, ca alipirea obrazului de obraz, ființei de ființă, mistuirea fiorului în fior, contemplarea în ochi adânci și inimi fermecate! Ileana Șipoteanu e artista de la malul mării (născută la Rucăr, în județul Argeș) care nu cântă cântecele, le vuiește, fără febrilitatea talazurilor, dar cu măreția și misterul de sub ele. Ileana Șipoteanu
ILEANA ŞIPOTEANU. GENEROZITATE ŞI EGALITATE CU SEMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354140_a_355469]
-
plăcere față de melodicitatea și suavitatea glasului transpus în cântece romantice, vindecătoare de stresul nerupt nicio secundă de viața omului, odihnitor și mângâietor ca atingerea panei, ca trecerea prin vis, ca alipirea obrazului de obraz, ființei de ființă, mistuirea fiorului în fior, contemplarea în ochi adânci și inimi fermecate! Ileana Șipoteanu e artista de la malul mării (născută la Rucăr, în județul Argeș) care nu cântă cântecele, le vuiește, fără febrilitatea talazurilor, dar cu măreția și misterul de sub ele. Ileana Șipoteanu cântă ca
ILEANA ŞIPOTEANU. GENEROZITATE ŞI EGALITATE CU SEMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354140_a_355469]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU FIORULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FIORULUI S a ma înfior, aș vrea, ca mierla, pe-o rămurea când cucul o dezmierda și un cuib își caută - să mă înfior
ELOGIU FIORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354181_a_355510]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU FIORULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FIORULUI S a ma înfior, aș vrea, ca mierla, pe-o rămurea când cucul o dezmierda și un cuib își caută - să mă înfior, aș vrea, ca cerbul, în pădurea, când un viscol îl ardea și omătu ’- l conjura - să mă
ELOGIU FIORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354181_a_355510]
-
ca șarpele sub talpă mea, l-aș stârpi, dar n-aș putea, ca mi-i dragă pielea să - să mă înfior, aș vrea, ca izvoru ’ -n fântânea că ziua de noaptea grea, că Lumea de Steaua mea. Referință Bibliografica: elogiu fiorului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ELOGIU FIORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354181_a_355510]
-
pe cer! În asfințitul ce coboară-n noi Și amintiri și ploi de vise pier. Mai lasă-mă să te iubesc banal, Ca-n prima zi când nu știam a fi! Să simt în noi ecoul de final Al primului fior . Și nu vom ști Când am plecat, iar tu când ai rămas? În epilogul fără happy-end. Eu scriu amar în primul meu popas Ultimul vot din falsul referend, În care hotărâm al cui va fi Și unde va rămâne mâine
DIVORŢ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354186_a_355515]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FIORULUI S a ma înfior, aș vrea, ca mierla, pe-o rămurea când cucul o dezmierda și un cuib își caută - să mă înfior, aș vrea, ca cerbul, în pădurea, când un viscol îl ardea și omătu ’- l conjura - să mă
ELOGIU de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354185_a_355514]
-
totodată lumina spirituală adusă de Iisus în lume. Momentul acesta a generat în Biserică o atmosferă spirituală de putere, armonie și blândețe nemaiîntâlnită la o altă slujbă. Celălalt ritual, al Vohodului, s-a remarcat printr-o tăcere profundă, străbătută de fiorul sacru al relației cu Divinitatea coborâtă parcă mai mult ca oricând printre oamenii comuni. Când a ieșit cu Sfintele Daruri preotul nu s-a mai oprit în fața altarului, ci a plecat cu ele către credincioși, cerându-și iertare și binecuvântând
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
animalele sălbatice! Au fost printre noi și români din aceia care s-au sfâșiat între ei, pur și simplu, cu dinții și cu ghearele, căci arme nu mai aveau. Față de ăștia eu am învățat să-mi folosesc blândețea vorbei și fiorul privirii. Și cu acestea, încet-încet am ajuns să-i domin și să-i pun la respect chiar. Unchiul Neculai (n.p:bunelul meu, după mamă) ne-a învățat asta, aplicând în fața noastră această forță stranie pe animalele noastre. El culca
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
peste câmpul cu flori de iasomie. Și glasul mi-l voi drege și voi veni la tine, Precum veneau aezii să cânte sub pridvor, Voi cere-n al meu cântec iubire pentru tine Și lira mea suna-va al dragostei fior. Iar tu vei fi prințesa ce-ascultă-nfiorată Cuvântul care zboară spre-al cerului mister, Visând la ziua-n care veni-va c-altădată Un cavaler romantic cu suflet giuvaer. Dar rogu-te, prințesă , te-apleacă pe fereastră Și dă-mi spre
CÂNTEC DIN ALTE VREMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354195_a_355524]
-
și dezbinați lăuntric, care nu conștientizează relația lor cu Dumnezeu, cu semenii, cu ei înșiși. Pretențiile și solicitările lor religioase sunt „satisfăcute mecanic, prin obișnuințe de familie sau uzanțe sociale, cărora ei nu le adaugă nimic care să însemne un fior sufletesc, o cutremurare lăuntrică, o aderență cerebrală” . Într-o asemenea situație, globalizarea ideologică încearcă să se substituie unității în Iisus Hristos, universalității creștine și lovește puternic în demnitatea persoanei umane, afirmată și susținută de creștinism: „În timp ce pare că-i unește
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354188_a_355517]