2,594 matches
-
strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît una fonemică. De exemplu, dacă limba română ar avea o ortografie fonetică în sens strict, în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît una fonemică. De exemplu, dacă limba română ar avea o ortografie fonetică în sens strict, în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui folosite litere diferite, pentru că fonemul se realizează în cele două cuvinte ca sunete diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
o ortografie fonetică în sens strict, în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui folosite litere diferite, pentru că fonemul se realizează în cele două cuvinte ca sunete diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt de exemplu transcrierile fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care se scrie așa cum se
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui folosite litere diferite, pentru că fonemul se realizează în cele două cuvinte ca sunete diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt de exemplu transcrierile fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care se scrie așa cum se vorbește este uneori numită "limbă fonetică
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt de exemplu transcrierile fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care se scrie așa cum se vorbește este uneori numită "limbă fonetică". Această expresie este incorectă: o limbă fonetică ar însemna „o limbă care se vorbește”, sens diferit de acela cu care este folosită expresia
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care se scrie așa cum se vorbește este uneori numită "limbă fonetică". Această expresie este incorectă: o limbă fonetică ar însemna „o limbă care se vorbește”, sens diferit de acela cu care este folosită expresia. Așa-zisele limbi fonetice trebuie numite "limbi scrise fonemic" sau "limbi cu ortografie fonemică".
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
scris a unei limbi o asemenea precizie nu este necesară, încît se folosesc ortografii fonemice, nu fonetice. În limbajul curent, o limbă în care se scrie așa cum se vorbește este uneori numită "limbă fonetică". Această expresie este incorectă: o limbă fonetică ar însemna „o limbă care se vorbește”, sens diferit de acela cu care este folosită expresia. Așa-zisele limbi fonetice trebuie numite "limbi scrise fonemic" sau "limbi cu ortografie fonemică".
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
o limbă în care se scrie așa cum se vorbește este uneori numită "limbă fonetică". Această expresie este incorectă: o limbă fonetică ar însemna „o limbă care se vorbește”, sens diferit de acela cu care este folosită expresia. Așa-zisele limbi fonetice trebuie numite "limbi scrise fonemic" sau "limbi cu ortografie fonemică".
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
șansă de salvare:<br> "” Dormea întors amorul meu de plumb<br> "Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -<br> "Stam singur lângă mort... și era frig...<br> "Și-i atârnau aripile de plumb.”" La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugerează persistența atmosferei deprimante. Repetiția conjuncției “și” amplifică atmosfera macabră: “Și flori de plumb și funerar vestmânt - / ...si era vânt... / Și scârțâiau coroanele... și-am început
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator. Inscripțiile runice de pe marginea ilustrațiilor sunt transliterații fonetice din engleză, conținând titlul cărții și detalii despre autor și editor. Supracoperta originală conținea tușe ale mai multor culori, dar Tolkien a redesenat-o de câteva ori, folosind tot mai puține culori de fiecare dată. Desenul final conținea doar patru culori
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de scriere vechi sunt încă nedescifrate și neînțelese, vezi de ex. Manuscrisul lui Voynich și Tăblițele de la Tărtăria. Orice sistem de scriere necesită existența următoarelor elemente: Există mai multe tipuri de sisteme de scriere referitoare la limbi, diferențiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală. Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
din onomasticul Kna'an sau Canaan, atribuit de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
populația dacă din nordul Dunării, și anume din Dacia Romană și include cel puțin 10-15 dintre aceste denumiri în repertoriul lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” ("L. t.-d.", ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea "Limba traco-dacilor" (pp. 89-130). Existența variantelor de redare în scris a numelor dace de plante poate avea, în principal, următoarele cauze: Existența
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
din Valencia a fost înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Numele original în latină al orașului era „"Valentia"”, însemnând „vigoare”, „curaj”. În timpul imperiilor musulmane din Spania, era cunoscut drept بلنسية ("Balansiya") în arabă. Urmând unele schimbări fonetice uzuale, numele orașului a devenit „Valencia” (/ba'lenθja/) în spaniola castiliană și „València” (/va'ɫɛnsia/) în cea valenciană. O pronunție posibilă în valenciană este /va'lensia/. Orașul Valencia, numit original "Valentia", se află în regiunea denumită în antichitate Edetania. Istoricul
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]
-
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel, se disting: Întrucît există foarte puțin limbi
Consoană oclusivă alveolară surdă () [Corola-website/Science/299452_a_300781]
-
În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română apare ca un alofon al consoanei velare ɡ, care se "palatalizează" atunci cînd este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează la aspectul fonetic, și că nu are efect semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: "ghem" , "neghină" , "unghi" . Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: , , "unghi" , etc. Diferența
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
fenomenelor morfologice duce la concluzia că verbele limbii române se organizează în circa 11 grupe (numărul precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
Nova" se abreviază curent LFN; limba a mai fost numită și Europijin sau Creola. Gramatică LFN este extrem de simplă, fără conjugări, excepții și neregularități. LFN sună că italiană sau spaniolă și este bazată pe limbi romanice creole. LFN se scrie fonetic, fără neregularități și fără reguli specifice (ca acelea din franceză, unde de exemplu "ou" se citește ). LFN folosește 21 litere din alfabetul latin sau alfabetul chirilic și prezintă o legatura biunivoca între sunete și literele scrise, astfel încât nu vor exista
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
Majoritatea consoanelor sunt pronunțate că în română, engleză, franceza (j este pronunțat că în franceză (că z în azure)), si x este pronunțat că s. Mai jos sunt literele din Lingua Franca Nova, formele în chirilic, greacă și în Alfabetul Fonetic Internațional (AFI). LFN are o ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): "Zarmizeghéthousa", "Sarmireg", "Sarmizge", "(colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz", "Sarmazege", "Sarmizege" etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice "" au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
nici acum descifrată deși semnele linear A prezintă similarități cu a celei linear B însă nu se cunoaște limba. Nu este cazul pentru tăblițele de la Tărtăria, unde avem doar câte una pentru fiecare fel de scris. Atenție, chiar cunoscînd accepția fonetică a semnelor, numărul de combinații din care rezultă diferite cuvinte este extrem de mare, ceea ce face imposibilă o singură opțiune de citire integrală a unei tăblițe.
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
o persoană sau un program de calculator. Numele metodei este acronimul expresiei englezești „"Completely Automated Public Turing test to tell Computers and Humans Apart"” (în română, "Test Turing public, complet automat, pentru distingerea computerelor de oameni"); în engleză cuvântul seamănă fonetic cu cuvîntul "capture" („a prinde”, „a captura”). Denumirea a fost aleasă în anul 2000 de un grup de cercetători de la Universitatea Carnegie Mellon și de la IBM. CAPTCHA este o formă specială de test Turing, administrată automat de un server (în
CAPTCHA () [Corola-website/Science/304505_a_305834]