7,943 matches
-
după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se dezbracă și sare în cadă. Una din servitoarele tinere fuge speriată afară și trebuie forțată să se întoarcă la munca ei. Cepele sunt tăiate și aruncate în cadă. Fiecare fir de ceapă existent în sabzi mandi este adus aici și toată lumea din casă începe să taie. Treptat, membrele slăbănoage ale lui Pandit Razdan sunt acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hoggart, nici Fender Greene nu este dispus să-l lase să i se suie la cap. Este ceva ciudat cu el, așa simt ei. Îl salvează doar capacitatea de a învăța, dar chiar și asta găsesc ceva suspect, ceva semitic, forțat și lacom. Când începe vacanța de iarnă, se prefigurează deja o furtună. Jonathan nu este conștient de asta. Când se întoarce la Londra, petrece un Crăciun rece și plictisitor sub oblăduirea domnului Spavin și simte că toate îngrijorările primelor luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În anumite puncte ale prelegerii, îi apar imagini care nu au legătură cu Fotse sau obiceiurile lor. Sunt amintiri, senzații declanșate de repetarea unor cuvinte familiare, ca sarcinile electrice eliberate dintr-o baterie. Sunt imagini vii, imediate și ciudat de forțate; când apar, profesorul simte ceva, un neastâmpăr care îi face mai degrabă, plăcere. Profesorul n-a fost niciodată interesat de psihologie, dar dacă ar fi fost, ar fi simțit tentația să se întoarcă la vremea copilăriei sale, să caute o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și leagă cu îndemânare peștele cu o panglică roșie. — În picioare! Călugărul bătrân mă trage în sus și mă apucă de mâna dreaptă. Înainte de a-mi da seama ce se petrece, mi se pune un cuțit în mână și sunt forțată să despic peștele. An-te-hai și călugărul cel tânăr mă sprijină cu genunchii și cu brațele ca să nu mă prăbușesc. Un cap galben de porc e adus pe o tavă mare. Călugărul bătrân îmi spune că aparține porcului care guița mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era voie să fie culese, din rațiuni cu neputință de înțeles. Natura își revărsa roadele asupra pământului în timp ce un țăran, amenințat să moară de foame, era salvat de o țărancă, de sânul căreia era atârnat ca un sugar. Imagine literară forțată, specifică prozei americane, dar care nu exprimă mai puțin realitatea cumplită a dispariției clasei țărănești, pe o planetă pe care progresul tehnic n-ar trebui să trăiască din destrămarea unei structuri de viață veche de mii de ani. Cine ne
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
profund dezagreabilă. Bine, zic în sinea mea, luîndu-i cartea din mână și punînd-o în raft, o să-i dau acum ceva în care prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică descripția atât de bine, îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
condiția vieții noastre să fie eliminate; omul știe și singur că e pândit de boli, că e adesea jucăria istoriei, indiferent daca trăiește intr-o țara mai mare sau mai mica, și că în cele din urmă trebuie să părăsească forțat această viață. Dar de ce ar fi mai actuală meditația asupra condiției scriitorului decât a omului în general? Pentru că scriitorul folosește cuvântul, care e la îndemîna tuturor, în timp ce bisturiul nu e decât la îndemîna medicului, iar rigla de calcul la aceea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când toate întrebările și povestirile se sfârșiră, cerul nopții începuse să pălească. Oyu pregătea supa în bucătărie. Oamenii erau obosiți, după ce stătuseră de vorbă toată noaptea, așa că, luară micul dejun și traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lăsau pradă sentimentelor evocate de koto. Nici unul nu-și putea stăpâni lacrimile. În adâncul sufletului, Goto simțea același lucru ca și oamenii săi, dar când văzu expresiile de pe chipurile soldaților din jur, se reculese rapid. Le vorbi cu veselie forțată: — Ce? Se aud sunete de koto din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oscilații puternice ale stării de spirit. Manase privea fix chipul lui Mitsuhide. După părerea lui, Mitsuhide avea încredere în propria-i sănătate și nu intenționa să asculte ceea ce voia să-i spună Manase. Se străduia să ascundă sub un zâmbet forțat ce simțea, dar începea să se simtă stingherit și prost dispus. În sfârșit, ajunse la capătul răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, însă, n-avea să se oprească la jumătatea celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Conștient că trădarea lui putea să pară oportunism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva făcea, timpul petrecut în Sakamoto era ocupat exclusiv cu munca. Sakamoto era atât cartierul său general militar pentru Ise și partea de miazăzi a provinciei Owari, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar în mănăstirile de călugărițe numai maicile care depășeau vârsta de 50 ani, precum și cei cu studii teologice superioare, cei care renunțau la pensie și cei grav bolnavi. Mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile. Exodul forțat al monahilor din mănăstiri a fost o adevărată dramă a monahismului românesc și a vieții duhovnicești. Din Mănăstirea Cetățuia au plecat 11 călugări care au apucat drumul pribegiei. Au mai rămas doar 5 călugări, aceștia îngrijindu-se de slujbele zilnice
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fi Însemnat sacrificii. El făcuse sacrificii pentru mine. Victor a plecat târziu, aproape de ora zece. Balul ce urma mă bucura atât de tare, Încât a trebuit să o sun pe Eliza să-i povestesc despre asta. Entuziasmul ei stins și forțat aproape că m-a deprimat. De ce trebuia să aibă un comportament atât de bizar, atât de enervant și fără sens? Trecuse deja prea mult timp de când mă luptam cu răspunsuri monosilabice și era cu siguranță limita răbdării mele. După bal
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Cloisters și că eu mă găseam în cea greșită, în cameră a intrat Clarence. Era roșu la față, părul rar îi era ud fleașcă, dar rânjea cu gura până la urechi. Unde-ai fost? l-a întrebat Peter cu un râs forțat, aproape lătrat care mă împungea parcă să-i torn o ceașcă de ceai clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
politicos și o clipă am cochetat cu ideea de a închide și de a mă preface ca se întrerupsese legătura. Luke mi-a povestit ce făcuse săptămâna aia și eram sigură că-mi simțea nerăbdarea abia ascunsă sub o politețe forțată. Răspundeam în aceeași manieră precaută, excesiv de politicoasă, în care îmi răspunseseră și mie bărbații care nu fuseseră interesați de mine. M-am lansat într-o serie de „Chiar așa?“-uri și „într-adevăr?“-uri. Era fascinant să fii de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fantastic și nimic nu mă putea supăra. Ce e cu zvonul ăsta cum că ți-o tragi cu unul dintre heavy-metaliștii ăia solizi? m-a întrebat Helenka. —Eu? Să mi-o trag cu unul din ei? am lătrat eu râzând forțat. Da, Jessica mi-a spus că te-a văzut la Rickshaw Rooms unde practic făceai sex cu el. Jessica era mâna dreaptă a Helenkăi. Tipa nu era la fel de frumoasă, la fel de bine îmbrăcată, la fel de bine plătită și nici nu avea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era și timpul ca cineva să-i mai reducă... Mike a înghețat, după care s-a forțat să termine fraza: —... din dimensiunile de dictator, a bolborosit el. — Până la urmă, nu e decât un ziar, am spus eu cu o veselie forțată. Nu e o problemă supradimensionată, cu greutate. Nu-i mare scofală! Spre oroarea mea, cuvintele „supradimensionată“ și „cu greutate“ mi-au ieșit pe gură mult mai tare decât intenționasem. Simțeam stropi de sudoare pe buza de sus. Oare o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
situației cu mai mult aplomb decât mama. —Mary, a izbucnit ea, n-aș fi bănuit niciodată că ești alcoolică. Mama a făcut eforturi să râdă. — Dar tu pentru ce ești internată, Philomena? Din cauza pariurilor la cursele de cai? Alte chicote forțate, care puteau să-ți provoace o criză de hernie. Se comportau de parc-ar fi fost la un cocteil. Davy, cartoforul, stătea la celălalt capăt al mesei. Am văzut expresia mohorâtă de pe fața lui și am simțit cum mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult prea tânără ca să fiu marginalizată în felul ăsta îngrozitor, mă gândeam cu amărăciune. Toată viața mă simțisem lăsată pe dinafară, iar acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke m-a făcut knockout zicând: —Ei, haide, Rachel, coboară-te de pe cruce! Am nevoie de lemnele alea! — Poftim? Adică stai jos și hai să vorbim, a exclamat el cu o voce complet diferită în care am recunoscut o jovialitate forțată. Nu te-am văzut de-aproape un an și jumătate. Spune-mi cum îți merge. Cum e în Irlanda? Nu era chiar o ramură de măslin. Era doar o măslină. Dar era de-ajuns. Mi-am împins geanta la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă, în ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ce. Nu aflase nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau multă vreme. Armata Roșie intrând în București, în 1944. Decorarea Regelui cu marea decorație sovietică a victoriei.Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]