2,684 matches
-
rămâneau nedevastate de aceștia. Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus "flandransis" care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra. Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici. Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale. În
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
pentru a dezvolta un centru de minerit. Cu un an înainte (357 î.Hr.), Filip cucerise de la atenieni polis-urile Amfipolis și Pydna; încheind un tratat de alianță cu cetatea Olint, Filip a reușit să cucerească și Crenides de la Regatul Odris. Fortificațiile ridicate au blocat parțial trecerea dintre o mlaștină și Muntele Orbelos, situat în vecinătate. De asemenea, Filip a secat parțial mlaștina, așa cum afirma filozoful grec Teofrast. În afară de controlul minelor de aur din apropiere, un alt obiectiv al fundării cetății Filippi
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
a fost aproape complet distrus de un cutremur în anul 619. Cetatea Filippi a fost un centru important și în epoca Imperiul Roman de Răsărit, bizantinii stabilind acolo o garnizoană. În 969, împăratul Nicefor al II-lea Focas a reconstruit fortificațiile acropolei și o parte din oraș. Orașul Filippi a beneficiat în acea perioadă de slăbirea treptată a amenințării din partea bulgarilor și de revigorarea Imperiului Bizantin. În acest context, episcopul Vasile Kartzimopolos a dispus refacerea zidurilor de apărare ale orașului în
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
de producție și comercializare a vinului, în jurul anului 1150. Filippi a fost ocupat de "latini" în timpul celei de a IV-a cruciade, dar a fost apoi abandonat de către aceștia. Orașul a fost apoi ocupat de sârbi, dar a rămas o fortificație importantă pe traseul anticei "Via Egnatia". În 1354, viitorul împărat bizantin Matei Cantacuzino (pe atunci doar pretendent la tronul imperial) a fost capturat aici de către sârbi. După dezastrul suferit de sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), întreaga Macedonie a
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a ținut în acea noapte slujba de Înviere. Revoluționarii au vegheat toată
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a ținut în acea noapte slujba de Înviere. Revoluționarii au vegheat toată
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai înalt dintre toate și are cinci nivele. Acest turn a fost ridicat cel mai probabil în primul deceniu al secolului al XVI-lea și el adăpostește un clopot, cel mic, datat în
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
mic, datat în anul 1512. Orga bisericii este în stil baroc și a fost amplasată pe tribuna vestică a edificiului religios. Ea a fost datată în anul 1796 și a fost mutată în anul 1998 la biserica evanghelică din București. Fortificația a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează o incintă poligonală, simplă, care avea la colțuri patru turnuri și o mulțime de contraforturi de susținere a zidurilor. Turnul de poartă ce
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
partea cea mai expusă spre panta dealului, în direcția vestică, s-a ridicat în secolul al XVII-lea un zid ce avea un rând de guri de smoală și două rânduri de guri de tragere. În fața acestui zid prin care fortificația a fost practic dublată, s-a săpat un șanț de apărare. Zidurile celei de a doua curtine au o înățime de circa 10 metri și prezintă drum de strajă și intercalat ambrazuri și mușarabii. Turnul nord - vestic avea inițial acoperișul
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
naosului ridicat în stil gotic, se poate vedea anul 1421 al construcției sale. Acest an este considerat de către specialiști ca fiind anul în care s-a construit biserica în stil gotic. O data cu secolul al XV-lea are loc și ridicarea fortificației și turnurile care pot fi văzute și astăzi. În secolul al XIX-lea tavanul naosului este înlocuit cu unul din lemn. Orga bisericii a fost adusă de către Samuel Matz Birthalm și este datată din anul 1805. Orga din Cincșor este
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
altarul, în mod similar ca și la cel din Agnita. În cadrul micului muzeu din cadrul bisericii se pot vedea: un potir similar cu cele din Birthalm și Cincu, datat în secolul al XV-lea și un clopot mic din anul 1499. Fortificațiile din jurul edificiului de cult au fost ridicate pe la mijlocul secolului al XV-lea, ele având o formă poligonală, zidurile de apărare fiind dublate. Ele se aseamnă cu fortificațiile din Ațel și Felmer.
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
datat în secolul al XV-lea și un clopot mic din anul 1499. Fortificațiile din jurul edificiului de cult au fost ridicate pe la mijlocul secolului al XV-lea, ele având o formă poligonală, zidurile de apărare fiind dublate. Ele se aseamnă cu fortificațiile din Ațel și Felmer.
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
în scotoame luminoase (alterarea parțială a unei zone a câmpului vizual manifestată prin flashuri luminoase.) Acestea apar în mod tipic în centrul câmpului vizual și se deplasează apoi spre exterior, formând linii în formă de zigzag, cu un aspect asemănător fortificațiilor sau zidurilor unui castel, potrivit descrierilor pacienților. De obicei, liniile sunt alb-negru, însă unele persoane percep și linii colorate. Unii pacienți suferă de pierderi de vedere într-o parte din câmpul vizual hemianopsie, în timp ce alții au o vedere neclară. Simptomele
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
și mlaștini, formând grupuri de haiduci "(hajdú)". Menținerea controlului asupra Ungariei a devenit la un moment dat o problemă greu de rezolvat pentru otomani, care au fost obligați să cheltuiască fonduri importante pentru menținerea în regiune a unui lanț de fortificații și garnizoane întărite. Au existat și ramuri ale economiei ungare care s-au dezvoltat. Vitele crescute în Ungaria erau exportate în Germania și nordul Italiei, în unii ani ajungându-se la exporturi de o jumătate de milion de capete. Alte
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de la Mohács din 1526. După acest semanrea acestui tratat, membrii dinastiei Habsburg au administrat un teritoriu mult mai mare decât Ungaria Regală, aproape egal cu cel al Regatului medieval al Ungariei. La mijlocul secolui al XVI-lea, forțele otomane din principalele fortificații din Ungaria numărau 2.956 de soldați la Buda, 1.481 la Pest, 2.978 la Székesfhérvár și 2.775 la Esztergom, în total 10.200 de militari . Numărul soldaților otomani staționați în Ungaria a variat de-a lungul timpului
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Castelul Mariei. De la 14 septembrie 1309 pînă la 1457 castelul din Malbork a fost sediul marelui maestru a teutonilor, iar orașul Malbork capitala țării ordinului teutonic. Castelul din Sztum a fost construit de către ordinul teutonic în anii 1326-1331, în locul unei fortificații anterioare prusace. A fost construit pe o insulă în mijlocul vechiului Lac Alb. Castelul juca rol de pod apărător pentru castelul din Malbork din partea de Sud. De asemenea a fost reședința de vară a marelui maestru. Sztumie a rămas în conducerea
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
râul Nogat, în delta Vistulei. Ca și majoritatea orașelor acelor vremuri, noul sediu era dependent de apă pentru transport. Castelul a fost de câteva ori extins, pentru a permite acomodarea numărului crescând de cavaleri. În curând devine cea mai mare fortificație gotică din Europa, extinzându-se pe o suprafață de 21 ha. Castelul are câteva subdiviziuni și numeroase linii de ziduri defensive. Acesta constă din 3 castele separate: castelul de sus, de mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în cazul altor biserici, autoritatea de ius gladii pe care o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate pentru a împiedica o înaintare rapidă a forțelor Macedoniei. Alexandru a poruncit înaintarea cavaleriei grele pentru a distruge elementul de fortificație. După ce palisada a fost înlăturată, arcașii lui Alexandru au dat drumul unei ploi de săgeți pentru a permite infanteriei să se aproprie de traci. Între timp, regele tribalilor, Syrmus, și armata sa au avansat în spatele macedonililor, poziționându-se într-un
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
a secolului al XIV-lea de domnitorul Petru I și apoi reconstruită ulterior de Ștefan cel Mare (Secolul XV). Suceava a fost capitala Principatului Moldovei până în 1565, cînd a fost strămutată la Iași. Însă a rămas drept reședință a domnitorilor, fortificațiile sale fiind în stare bună. Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
de Ștefan cel Mare (Secolul XV). Suceava a fost capitala Principatului Moldovei până în 1565, cînd a fost strămutată la Iași. Însă a rămas drept reședință a domnitorilor, fortificațiile sale fiind în stare bună. Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
strămutată la Iași. Însă a rămas drept reședință a domnitorilor, fortificațiile sale fiind în stare bună. Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Potrivit diferitelor surse privind garnizoana inițială a Sucevei. Se
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
să fie apărată cu orice preț. Pe 21 august 1653 armata lui Gheorghe Ștefan a ajuns la Suceava și a încercat să atace tabăra cazacilor aflată sub zidurile cetății. Această încercare a eșuat, deoarece în câteva zile apărătorii au construit fortificații solide. Odată cu începerea asediului. Tătarii (2000), care au venit cu Timuș, au pus condiția să părăsească cetatea, cît timp mai au încă încă cai. Timuș Hmelnițki nu a fost de acord și a ucis un murza tătar, însă pe 25
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]